Lista completă
Mama
Mamă în doliu cu doi copii la piept,
Renaști din cenușa încinerării
Iubirii tale ucise, cu noi și
Mai vitale puteri nebănuite,
Iei cărămizile casei distruse,
Una câte una și clădești din nou
O vatră-n care să ardă foc veșnic,
În jurul căruia se va închega
Sfântă familia și știi din instincte
Pecetluite-n sânge, cum să umpli
Rolul vieții tale, cu nepăsare,
Privești potrivniciile, ce vin și
Pleacă, lupta ta e o luptă sacră,
Deschide ochii, vei vedea, ai învins, deja...
poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Fiecare gând
Îmi va deveni floare
Floare-a binelui
haiku de Adrian Nicula
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delfica
În ochii tăi caut
Unicul răspuns.
În privirea ta caut după
Acel poem adânc ascuns,
Scris de viață prin tine,
În tine.
În zâmbetul tău caut să
Întrezăresc sacrul!
poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă și porumbei la fereastră...
Plouă în noapte... apă...
Suspine și șoapte... lacrimi
Se sting printre săruturi.
Porumbei la fereastră
Ne privesc cuminți...
Sărutări fierbinți... plouă...
Curg domol apele,
Se închid pleoapele...
Liniște.
poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orfeu orfan
Un popor întreg de orfani, crescuți de
O mamă vitregă, ce le impune
Să înțeleagă viața în alt fel, cu
O altă minte, o altă inimă,
Să vadă cu alți ochi, ceea ce nu se
Mai poate pricepe, o prăbușire
Ce nu poate fi acceptată, viață
În perpetuă teamă, în veșnică
Renunțare la propria ființă, o
Submulțime exilată în propria țară
Intonează orfice imnuri pentru
Veșnică resemnare, Orfeu printre
Voi trăiește, orfan și gol, asemeni
Vouă, dar plin de seva pământului...
poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Auxilium
Un albastru de culoarea cernelii
Mă îmbrățișează cu farmecul său,
O pată de vopsea devenită-n timp
Abstractă în memoria mea avidă
După materiale de construcție, un
Albastru cu care îmi clădesc mica
Bucată de cer pentru vise sacre,
Un albastru ce trebuie să iasă în
Evidență, e culoarea apei din
Vaza de cristal transparent în contrast
Cu negrul melancoliei lunare,
Albastru insistă să reprezinte
Seninul, ziua de mâine, speranța
Ce sfidează realitatea morții....
poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portretul doamnei A
Ce văd când te privesc, frumoasă doamnă?
Un zâmbet fermecător și jovial,
Frumusețea izbitoare și care
Îmi încântă sufletul, ființa ta
Deschisă mă face să sper, că tu ești
Altfel, că tu ai putea fi aceea
Pe care o căutam din totdeauna,
Cu tine să pot fi acela ce sunt,
Temeiurile-mi alungi, măștile-mi cad
Pe rând, una câte una, aici sunt,
În fața ta, despovărat de mine,
Pot deveni acela, ce mi-am propus
De mult, mă încurajezi și-mi declanșezi
Scadenta, expirata cataliză...
poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Galateea
Chipul tău de marmoră, încremenit,
Mi-l dăruiești, sunt fidela oglindă,
Ce-ți vede sufletul de griji frământat,
Întreaga ta durere revarsată
Pe fața ta frumoasă și crispată,
Minute în șir rămâi împietrită
Și fața ta frumoasă, îngrijită,
Se transformă într-un peisaj iernat...
Încet pielea-ncepe să se destindă
Și fruntea încet, încet s-a descrețit,
Îmi zâmbești, cu privirea arzătoare
Ești din nou vie, de nerecunoscut,
Pe chip, vioiciunea-ți din nou apare,
N-a fost nimic serios, totul a trecut.
poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maci de glie
M-ai câștigat cu un șăgalnic zâmbet,
Un proaspăt răsărit de primăvară,
Melancolia trebuie să dispară,
Și totul e un cântec și un zumzet.
Aparențele mă-nșeală atât de mult,
Încât nu mai dau atenție tristeții
Din ochii tăi, dând voie bunătății
Tale, să mă cucerească și ascult
Mai departe rondelul primăverii,
Purtat de dulce mireasmă de liliac,
Colindăm răzoarele cu flori de mac,
Uitați de timp, ne-a prins răcoarea serii.
La un pahar de vin ne-am destăinuit,
În joacă, toate dubiile le-am izgonit.
poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare de colț
Prin colindările mele te-am găsit
Sus pe stâncă, singuratică, tristă,
Înfrunți neînfricată vijelia,
Nu sunt un colecționar, nu te smulg din
Lumea ta, în care sălbatică ai
Crescut, chiar dacă aș vrea, nu pot, să te rup,
Ci mai degrabă, mă pun lângă tine,
Să prind și eu aici sus rădăcini, vom
Privi-mpreună zarea, peisajul,
Vom răbda vitregia pământului,
Ne vom închina-mpreună cerului,
Vom sta neclintiți, cu rădăcinile
Legate de tăria granitului,
Într-o unică simbioză, trăim
Împotriva tuturor așteptărilor...
poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Adrian Nicula, adresa este: