Şerban Cioculescu

Tot aşa cum a avut curajul să se opună curentului politic în comedie, Caragiale a îndrăznit să înfrunte opinia comună în toate direcţiile manifestării ei culturale.

citat clasic din Şerban Cioculescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calitatea dominantă a lui Caragiale este inteligenţa. Cultivată, s-ar fi orientat către o disciplină intelectuală de specialitate. Alţi contemporani s-au lăsat impresionaţi de cultura vastă adunată de scriitorul autodidact.

citat clasic din Şerban Cioculescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ar fi tristă dacă n-am râde din când în când unii de alţii.

citat clasic din Şerban Cioculescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

exemplu

Exemplele sunt ramuri care nu se usucă niciodată.

definiţie de Şerban Cioculescu în Varietăţi critice
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

epigramă

O epigramă e jocul în care inteligenţa musteşte ca şampania.

definiţie de Şerban Cioculescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare cititor îşi face, în fond, o imagine proprie despre opera literară şi, mai în general, despre opera de artă cu care intră în atingere.

citat din Şerban Cioculescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cititorul este derutat când citeşte o recenzie şi rămâne nedumerit la întrebarea interioară dacă scriitorul recenzat merită sau nu să fie citit. După citatele elogioase, subliniate în literă groasă de recenzat, cititorul îşi adânceşte nedumerirea, rămânându-i neînţelese atât fragmentele citate, cât şi motivele pentru care recenzatul le elogiază.

citat din Şerban Cioculescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul tovarăşului Nicolae Ceauşescu, de la recentul congres al consiliilor populare, de a avea mereu în vedere cine suntem, cui aparţinem, ce vrem, ce ne doare şi ce putem, aşadar şi cum suntem şi cum tindem a fi, se referă la cea mai firească delimitare şi atrage atenţia asupra imperativului identităţii, în care citim şi un îndemn la sinceritate, cuprindere şi aprofundare.

Şerban Cioculescu în Flacăra, Imperativul identităţii (18 septembrie 1980)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca scriitor obiectiv de educaţie clasică şi ca artist care disociază arta de producător, Caragiale socotea nepotrivit amestecul cercetătorului literar în viaţa particulară a autorilor. Când i se cereau referinţe biografice, în vederea unor studii, opunea refuzuri categorice. Aşa i-a răspuns lui Horia Petra-Petrescu care pregătea la Lipsca o teză de doctorat despre opera lui Caragiale: "... mărturisesc că nu-nţeleg. Ce-are a face familia mea, care nu e nobiliară, cu operele mele! Şi eu socotesc că d-ta despre aceste opere vrei să faci un studiu critic de literatură şi artă – iar nu despre umila mea familie vreunul eraldic."

Şerban Cioculescu în Viaţa lui I.L. Caragiale, Obârşia şi ascendenţii (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre toate figurile noastre scriitoriceşti, nici una nu ispiteşte mai mult biografia decât aceea a lui Caragiale. Prin originalitatea temperamentului, cât şi prin aspectele variate ale existenţei, omul sugeră tot atâta, dacă nu mai mult decât însăşi opera lui. Ca şi Oscar Wilde, scriitorul român ar fi putut spune că şi-a pus geniul în viaţă şi numai talentul în operă. Zigzagurile vieţii şi risipa de spirit verbal, egoismul epicureu, cu înfrângerile suferite, conştiinţa profesională şi cinismul afişat sunt atâtea elemente care fac posibile interpretările unei biografii "literare", ca să nu spunem "romanţate". Caragiale îşi va găsi, fireşte, scriitorul de mare talent care să-i învie chipul.

Şerban Cioculescu în Viaţa lui I.L. Caragiale, Prefaţă (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!