Octavian Cocoş

Sonetul 132

Mi-e drag de ochii tăi, le simt privirea
Atunci când tu mă chinui nefiresc,
Cerniţi cum sunt, jelesc amar iubirea
Şi-n suferinţă mă compătimesc.
Dar nici măcar al dimineţii soare
Pe cerul gri nu e mai luminat,
Nici steaua serii nu-i mai lucitoare
După apus, când s-a întunecat,
Decât e ochiul tău care jeleşte;
O! Dac-ar fi şi inima la fel
Să mă bocească, c-aşa slava-ţi creşte,
Să-ţi fie milă de-un amic fidel,

Eu aş jura că negrul e frumos
Şi că-i urât tot ce e luminos.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abandonare

Hai, iubite, dă-ţi capul pe spate
Odihneşte-ţi duhul tulburat
Îţi voi şterge gândurile toate
De trecut nu vei mai fi legat.

Noaptea te va umple de plăcere
Simte fericirea cum răsare
Timpul care trece în tăcere
Îl voi şterge cu o sărutare.

Lasă-ţi inima să se avânte
Ochi în ochi cu jind să ne privim
Acest zgomot o să ne încânte
Geamătul iubirii ce-o simţim.

Amândoi vibrăm precum o strună
Şi în noapte ne abandonăm
Vom rămâne veşnic împreună
În lumina lunii să visăm.

poezie de Sheila Blair, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 128

O! Cât de des tu muzica mi-o cânţi
Pe-acel lemn sfânt, care răsună blând
Sub degetele tale, şi mă încânţi
Când corzile i le loveşti pe rând.
Şi-atunci pe clapa mică sunt gelos,
Căci ea sărută dulce mâna ta
Şi-n loc cu gura mea s-o simt duios
Lâng-acel lemn timidă ea va sta.
S-o gâdili astfel tare şi-ar dori
Cu clapele ar face schimb cu zor
Când degetele tale lungi şi vii
Le fac să sune atât de încântător.

Dar dacă clapa te doreşte rău
Dă-i degetul, mie, sărutul tău.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e ca o pisică albă

Iubirea e ca o pisică albă
Ce şade liniştită pe saltea
Şi chiar de-ai mângâia-o ziua-ntreagă
Ea face pur şi simplu ce vrea ea.
Pleacă şi vine după cum pofteşte
Indiferent ce-i zici sau ce îi faci
Şi chiar de sufletul tău o doreşte
La tine nu ai cum să o atragi.
Însă când mulţumit te simţi şi stai la soare
Cu fruntea sprijinită într-un cot
Iese din casă, parcă temătoare
Că ai putea să uiţi de ea de tot.
Şi-n braţe-ţi sare şi parcă ar vrea
S-o mângâi mult şi să te joci cu ea.

poezie de Nicholas Gordon, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul ei

De mult doream să pot să o ating
Şi să îi mângâi pielea delicată
Şi pofta ei cea udă s-o disting
Şi pasiunea să-i aprind îndată.
Tânjeam să simt o tânără în floare
Să o sărut şi sânii să-i dezmierd
Al trupului parfum să mă-nfioare
Şi-n nerăbdarea ei eu să mă pierd.
Şi am păstrat în mine a sa vrajă
Şi-aroma dulce-amară a iubirii
Acea iubire ce te prinde-n mreajă
Şi-apoi te-aduce în pragul despărţirii.

Dar poate că iubirea din nou va înflori
Şi chinul meu din suflet va pieri.

poezie de Teppo Gren, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 103

Ah! Cât e de săracă Muza mea,
Când s-ar putea distinge negreşit,
Căci tema, chiar cu mine lângă ea,
E mai măreaţă decât ce-am slăvit.
Să nu mă învinuieşti că nu mai scriu!
Cată-n oglindă, chipul vei zări,
Care întrece tot ce eu descriu
Şi de ruşine versul îmi va fi.
N-ar fi păcat atunci să-ncerc să dreg
Stricând astfel ce-a fost odată bun?
N-are alt scop poemul ce-l încheg
Decât de harul tău să pot să spun.

Însă oglinda, când priveşti în ea
Ţi-arată ce în vers eu n-aş putea.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 117

Acuză-mă: că n-am făcut nimic
Să-ţi răsplătesc mândreţea pe deplin,
Că am uitat iubirea să-ţi dedic,
Chiar dacă zi de zi de ea sunt plin.
Că fără rost cu alţii am umblat,
Deşi tu ai un drept asupra mea;
Că pânza-n orice vânt mi-am ridicat
Şi-unde m-am dus nu m-ai putut vedea.
Să consemnezi tot ce-am făcut greşit,
De dovezi juste să te foloseşti;
Încruntă-te când arcul m-a ţintit,
Dar fără ură vreau să mă loveşti.

Căci fac apel, c-am vrut a arăta
Ce neclintită e iubirea ta.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 131

Te porţi tiranic, eşti la fel de rea
Ca orice chip considerat frumos,
Căci ştii ce mult te vrea inima mea,
Eşti giuvaerul cel mai preţios.
Dar totuşi unii zic când te privesc
C-al dragostei fior nu-l simt deloc;
Să spun că se înşală nu îndrăznesc,
Numai părerea mea pot s-o invoc.
Şi să fiu sigur că nu jur greşit
Mă tot gândesc la tine şi oftez,
Apoi mărturisesc însufleţit
Că neagră eşti, dar eu te luminez.

Şi de fapt neagră e doar fapta ta,
De-aceea mulţi te vor calomnia.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te mai văicări din gelozie [No more now with jealous complaining]

Nu te mai văicări din gelozie
Când eşti vexată, căci nici eu nu-mi frâng
Cu temeri multe inima împăcată,
Ce râde că plângeam ca un nătâng.
Gata de-acum cu toată suferinţa,
Cu pofte vane, cu al zilei stres;
Cu pătimaşa gelozie a nopţii,
Cu izolarea grea, de neînţeles.
Speranţa şi-adevărul meu cel dulce
Sunt bastionul meu de pace plin;
Şi mă trezesc din somn cu bucurie
Şi hoinăresc pe câmp sub cer senin.
Am fost un prost, dar scap de îndoieli
Şi-o să trăiesc în ochii tăi fideli.

poezie de Robert Laurence Binyon, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 106

În cronicile vremurilor stinse
Când voi citi de oameni minunaţi
Ce decorează versurile scrise
Pentru domniţe şi frumoşi bărbaţi,
Atunci, într-un înscris ce zugrăveşte
Picior şi mână, buze şi ochi calzi
Un vechi condei voi şti că preamăreşte
Ceva ca frumuseţea ta de azi.
Deci laudele lor sunt profeţia
Acestui timp în care tu trăieşti,
Căci n-au putut să-ţi vadă măreţia
Şi nu te-au cunoscut aşa cum eşti.

Iar noi, care-n aceste vremi trăim,
Ne minunăm, dar nu ştim să slăvim.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!