Gabriel Petru Băeţan

Dansăm

Dansăm. Numai privindu-ne dansăm
Şi-adesea fără să clipim.
Împrejurul nostru nici ţipenie nu-i, şi nici muzică!
Dansăm ca şi cum zborul păsărilor
Se dezbracă de gravitaţie!
Dansăm ca doi atomi care se aleargă
În măruntaiele aceleiaşi substanţe.

Dansăm ca nişte pixeli!
Dansăm ca nişte bezmetici!
Şi cu cât ritmul devine mai alert
Cu atât priza dintre noi devine mai solidă!

Nu e nimic forţat în mişcările noastre
Nici o ezitare, nici o smucire.

Dansăm ca şi cum vântul
Unduieşte lanul de grâu în luna lui Cuptor
Sub noi pământul fierbe
Deşi nu îl atingem niciodată pâmântul cu tălpile!

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Socodor

Casa în care ai copilărit este a altora acum.
Tu rătăceşti din trup în trup
Şi nu îţi regăseşti cadenţa de odinioară
Suflete!

Bunicii s-au mutat şi ei în alt oraş
Însă nici ei nu ştiu să tempereze
Focul ce le dăinuie în piepturi...

Hoinărind stângaci pe străzi potrivnice
Ei par adesea decupaţi dintr-un tablou primordial
Alienaţi!
Se simt doar un organ respins de spaţiul
În care au fost transplantaţi!

Casa în care ai copilărit este a altora acum.
La umbra plopilor pe care i-a plantat bunicul
Înfloresc alţi oameni iar tu te chirceşti nevolnic
Între maxilare de ireversibil...

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Latura întunecată a înţelepciunii...

Doamne, ei nu ştiu cum este să te adormi mereu
flămând de răspunsuri

ei nu ştiu cum este să te bântuie fantomele adevărurilor pe care
deşi nu le-ai descoperit încă
îţi sfâşie inocenţa până la os

nu ştiu ei cum este să îţi scrii testamentul pe pereţii din celula
singurătăţii
cu degetele însângerate de neatingere
cum este să te rogi mereu cu sufletul îngenuncheat
pentru numai un gram
de naivitate

nu ştiu ei Doamne cum este să te trezească în miezul nopţii
barosul frământărilor cosmice
să îţi plângă chiar şi umbrele de milă
ei nu ştiu cum este să fii fidel toată viaţa aceleiaşi convingeri
chiar dacă pentru asta se va râde de tine în toate culorile

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercetătorii nimicului

Încă nu s-a descoperit mai nimic!
Fiecare nouă planetă, fiecare cercetare ştiinţifică, fiecare nouă invenţie
Nu aduce mai nimic nou!
Suferinţa e tot suferinţă! Moartea e tot moarte şi ne pândeşte la colţul pâinii...
Aceeaşi incertitudine pretutindeni,
Aceleaşi străzi pavate cu disperare,
În îmbrăţişarea aceloraşi sticle se refugiază beţivii...
Poezia e tot poezie şi mă ascund în ea ca un ştruţ speriat de propriile gânduri...
Mama e tot mamă şi îmi regenerează mereu ţesuturile,
Chiar dacă uneori nu îmi înţelege pe deplin frământările....

Încă nu s-a scris softul acela care să suporte durerea în locul nostru!
Încă nu s-a lansat telefonul acela care ne lipseşte cu desăvârşire
Care să ne permită să vorbim cu cei dispăruţi,
Care să ne ofere accesul la nelimitat la subconştient!

Fiecare inovaţie anunţată cu surle şi trâmbiţe
Nu este altceva decât nimicnicie împopoţănată!
Punctul e tot punct şi tot ceea ce contează este înainte de el!

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altfel de radiografie a realităţii

realitatea asta nu ştie de glumă când vine vorba de risipit vise
realitatea asta născătoare de monştri
realitatea asta violatorare de amintiri
realitatea asta bolnavă de disperare
cu trăsăturile ei diforme
cu focuri de artificii aprinse pe orice golgotă
cu traficul de biografii contrafăcute
cu dedesubturile ei ticsite cu trotil
realitatea asta care flirtrează adesea cu ospiciul
realitatea asta care încurajează stereotipurile
şi avorturile viselor
şi cultul excesului
realitatea asta fabricată în China
cu ideologiile ei artificiale
cu manipulările ei morbide
realitatea asta analfabetă la capitolul blândeţe
realitatea asta inamică unui surghiunit poet
care încă mai crede cu tărie
în coabitarea dintre suflete
în terapia versului

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condamnarea la scris

Eu nu aparţin nici măcar trupului darămite vreunui curent literar.
Scriu ca şi când m-aş fi născut numai pentru asta
şi nu îmi pasă dacă ochiul morţii va fi singurul meu cititor.
Scriu ca şi când sufletul meu ar monologa în oglindă,
ca şi când fiecare cuvânt pe care îl scriu ar fi ultima mea respiraţie.
Poezia este sau nu e, vorba lui Suciu.
Toate poeziile care nu dor sunt nişte avorturi.
Toate poeziile care se scriu cu gândul la soclu
sunt la fel de false ca şi zâmbetul unui clovn.
Toate poeziile care se construiesc inginereşte sunt maculatură,
virgule între scânteie şi flacără.
Toate poeziile care nu curg în cascadă sunt apă chioara în gura unui beţiv.
Cea mai bună definiţie a poeziei pe care am cunoscut-o este depresia,
cea mai fantezistă biografia.
Uneori visez că mimez scrisul,
că pentru asta aş putea fi nominalizat la Premiul Nobel.
Dimineaţa mi se face ruşine de mine
şi mi se izbesc în minte sfaturile bunicului
asemeni limbii de clopot:
Trezeşte-te nepoate, cel mai frumos dar al vieţii este însăşi viaţa.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soră cu mahmureala

Intri uneori într-o stare din aceea soră cu mahmureala
cu toate că ţie îţi place să bei numai pagini din Goethe
şi îţi aduci aminte de singurul tău prieten, de Gabriel
cum s-a împacientat el atunci când s-a despărţit de pântec
şi i-ai prezentat carnea cu toate cutumele ei
sau cum a renăscut el atunci când a descoperit poezia autentică
pe care cu toţii o caută
arhivată în palmele brăzdate de încercări ale bunicilor săi.
Cum striga el în ziua aceea din toate moleculele
de îi simţeai intensitatea vorbelor până pe măduva spinării:
Există unde care continuă mult după ce noi devenim tăcere.
Există ceva dincolo de orice suprafaţă!
Există, există, există....
Începi să vezi totul cu un binoclu cand te cuprinde starea aceasta
şi nu înţelegi de ce alţi oameni spun că Gabriel suferă de depresie şi de ce îi ocolesc pragul
când el nu face altceva decât să picteze în cuvinte tavanele unor biserici imaginare
şi ţi se face dor de acela care erai când locuiai în aceeaşi umbră cu el.
Cum vorbea el cu acela răstignit pe cruce prin toate tăcerile.
Cum vedea el în orice angoasă o auroră boreală.
Cum credea el că tot ceea ce este măsurabil este confecţionat din confetii.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul în care locuiesc...

Locuiesc într-un oraş în care banii şi premiile literare nu curg.
Poezia curge la robinet numai pentru aceia care au ochi să o vadă.
Mă trezesc în fiecare dimineaţă înainte să adorm cu adevărat
şi mă avânt pe stradă ca într-un malaxor de măcinat conştiinţe.
La capătul fiecarei zile
mai nici un vis nu scapă de nevătămat.
Trenurile care duc spre consacrare nu opresc în oraşul acesta întotdeauna.
Trebuie să te urci în ele din mers.
Uneori îl mai vizitez pe Schwartz şi ne ucidem unul altuia monotonia
vorbind ba despre şubrezenia paradisului ba despre transparenţa spiritului.
În general despre ceea ce cuvintele nu pot consemna.
El îşi fumează pipa, eu fumez fiecare cuvânt care adie între noi până la măduvă.
Eu îi împrumut lui paginile mele nescrise, el îmi împrumută mie anduranţa nervilor săi.
Ceea ce îmi place la el este că la ferestrele sale nu cântă decât păsările acelea
ce au trilul desăvârşit.
Împărtăşim şi aceaşi viziune politică: mai bine un şoim anonim decât un papagal celebru.
"Cei o sută" nu este doar o carte vă spun. Este chiar Mureşul interogat despre amintirile sale
de la începutul lumii până acum.
Alteori vizitez marile catedrale ale oraşului unde mă fac nevăzut în vreun colţ,
nu neapărat pentru a mă ruga sau reculege,

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fertilizare in vitro

să înlocuieşti iubirea pierdută cu poezia
să încerci să găseşti fericirea pe Google
şi pe tine însuţi persistând în vicii
să te droghezi cu singurătate şi metafore
fără să poţi uita totul
şi să ştii ceea ce încă nu ai cunoscut

oare nu sunt toate acestea
o încercare disperată de salvare
a fericirii pure
de fertilizare a luminii
într-un abis?

poezie de Gabriel Petru Băeţan din Rugăciunea nefericiţilor (septembrie 2013)
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără empatie, medicina este doar o cameră de aşteptare la intrarea în morgă!

aforism de Gabriel Petru Băeţan din Cotloanele ironiei
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!