Lista completă, pagina 8
Revelație
Mă caut printre flori de primăvară,
iar pașii mei sunt îngropați în ziduri,
doar ochii-s pelerini, prin crengi, pe-afară,
ca să-mi agațe carantina-n viduri.
Îndrăgostită de atâta floare,
îmi circumscriu în suflet bucuria,
iar un oftat se sparge, surd, în zare
și-n ciobul lui se zbate-alegoria.
Cu mâna tremurândă prin cristale,
îmi caut armonia sufletească
și, din iubirea prinsă-ntre petale,
prin crengi de măr începe să nuntească.
Nimicul meu din sine-și arde rugul,
printre pistile care-și lasă rodul,
iar trupul, care poartă tainic jugul,
prin versul mut a început exodul.
Mă primenesc, în rugă, de păcate
și sap adânc în suflet, ca-ntr-o mină,
[...] Citește tot
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Metamorfoză
o râpă de singurătate s-a așternut între noi
când ai atins cu vorbele tale
timpul prezent
durerea mea s-a așezat să zacă pe caldarâmul tăcerii
iar eu neputincioasă o priveam ca pe o străină
i-am presărat în picurii de lacrimi
cunună de mărgăritare
iar veninul l-am așezat
în pocalul nestins
al Iubirii
un nor de ură se plimba peste sufletul meu
când ai plecat ca un fugar din
viața mea
nedumerirea mea s-a răstignit pe Crucea Învierii
iar eu împietrită o contemplam ca pe o Apocalipsă
i-am făcut corăbii
din suspinul meu
iar catargul l-am ridicat
pe puntea îngustă
[...] Citește tot
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi port în plete răsăritul
Îmi port în plete răsăritul
Și-n orizonturi mântuirea,
Pe brațe îmi brodez zenitul
Și-n suflet țes, cu drag, iubirea.
Din mare rup tăceri rebele
Le ard la focul din privire,
Iar jarul îl adun din ele,
Să-mi fac din Iad milostivire.
Ating cu palma valul rece,
Lăsând tot zbucimu-n nisipuri,
Iar talpa șovâindă trece
Pe-un alt tărâm și-n alte timpuri.
Se răzvrătesc abisuri mute,
Ce-și pierd tumultul printre raze,
Iar spuma modelează ciute,
Care sucombă în turcoaze.
Ca să îmi fac din umbră slavă,
Rămân captivă vieții mele,
[...] Citește tot
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia
Femeia e-o legendă ce pune soare-n noapte,
Din fulgere croiește lumina din răscruce
Și-, n ceasurile negre, pudrează simplitate,
Să înflorească-n suflet iubirea ei cea dulce.
In ochii ei de mamă, femeia zămislește
Iubirea pentru pruncu-i, cu glasul cel duios,
Ea poate ca să poarte pe brațe, cât trăiește,
Îmbrățișarea-i caldă, prin nori și timp ploios.
În mâna ei de zână și timpul istovește,
Femeia-i rugăciune și cântec de-nceput,
Iar când afară tună și vremea se-năsprește,
Ea este pragul casei și zbor spre absolut.
Pe rozele din buze îi înfloresc cuvinte
Și-, n șoaptele din noapte, aduce vântul lin,
Din suflet, ea revarsă noian de simțăminte,
Ca să ne crească aripi spre cerul cel senin.
E mamă și regină, soție și iubită
Și-, n aura-i de muză, poeme noi urzește,
[...] Citește tot
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cumătra de la Orăștie
O cumetriță vulpe, fistichie,
Ce locuia la vilă-n Orăștie,
Avea din abundență cașcaval
Și, prin împrejurimi, n-avea rival.
Fusese conțopistă-n primărie
Însă roșcata noastră, cu tărie,
Dorindu-și ca să ajungă mult mai sus,
Își face-un plan, cum lesne-ați presupus.
Nu se mai mulțumește cu ce are
Și-și pune coada, iute, pe spinare,
Să-ajungă deputată-n capitală,
Că-n Orăștie, viața e banală.
Nu-i pasă de nimic, când dă averea,
Să-și satisfacă, din belșug, plăcerea,
Căci încă o ajută și blănița
Și-al ei botic, ce-l țuguia... Lelița!
În drumul ei către această pistă,
Nicio jivină, practic, nu-i rezistă...
[...] Citește tot
fabulă de Mirela Grigore
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonia toamnei
Se pregătește creanga pustiită,
Ca să-și primească dalba ei ninsoare
Să-și pună candelabre-n loc de floare,
Visând la primăvara însorită.
Din fiecare mugur care doarme
Se simte pulsul toamnei răzvrătite
Și-, n frunzele ce-aleargă răvășite,
Divina simfonie piere-n larme.
Se pregătește inima ciobită
Să-nalțe-n Ceruri ruguri de lumină,
Și-, n suflet, amintirile suspină
Că anii au trecut ca o clipită.
Nisipul din clepsidră parcă-i ață
Și scurge, ritmic, în secunde clipa,
Pe stânci golașe se-odihnește-aripa,
Iar tinerețea zace-ntr-o fâneață.
Se pregătește stolul ca să plece
În locuri cu verdeață și mult soare,
[...] Citește tot
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pandemie
Ne zac spitalele bolnave,
ne mor copii sub flori de măr,
iar noi, prin scrieri și hrisoave,
citim frânturi de adevăr.
Ne zace boala, ca o ciumă,
în teste care nu mai vin
și am ajuns procenți și-o sumă,
prin lacrimi, bocet și suspin.
Ne zac toți doctorii pe-acasă
în proceduri și izolări,
ne mor bătrâni, închiși în casă,
înfrigurați în dezolări.
Ne zace dreptul la o viață
în coduri, ordonanțe, legi,
și ne schimbăm mai des la față
când îi vedem pe-ai noștri regi.
Ne zac cuvintele-n privire,
ne mor zvâcnirile-n avânt,
[...] Citește tot
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă de copil
Sunt o fetiță veselă, frumoasă
Ai mei părinți sunt medici renumiți
Într-un spital, însă, când vin acasă,
Mă iau în brațe foarte fericiți.
Deși sunt obosiți, că nu-i o joacă
Să vezi ce boală are fiecare,
Îs fermă-n ce vă spun și o să-mi placă
Să fiu tot doctor, când voi fi mai mare.
De ce-am decis să fiu tot doctoriță?
‒ dorința asta-n timp se înfiripă! ‒
Am printre jucării o veveriță,
Pe care-am vindecat-o de o gripă.
Părinții mei îmi povestesc mai multe,
- eu sunt din ce în ce mai curioasă! -
Că trebuie să scrie, să consulte...
Iar boala-i, uneori, contagioasă.
La început nu am știut ce-nseamnă,
Însă de-o vreme vin mai rar acasă,
[...] Citește tot
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul vieții
Am trecut prin timp, ca pasărea în zbor,
Încă mă înalț către cer, spre Soare
Și iubesc cu foc orișice ninsoare,
Ploile de vară și al toamnei nor.
Am țesut în ani pânze către stele,
Clipele-au brodat noduri de lumină
Printre pașii mei, prinși într-o grădină,
Unde înfloresc gândurile mele.
Ceasurile grele au ucis dureri
Și-n petala rozei au strivit licori,
Iar din deznădejde mi-am făcut comori
Pentru noaptea albă, care-mi dă puteri.
Am dansat doar valsul ce-a născut în noi
Un poem sublim nopților cu lună,
Iar sărutul cald l-am urcat pe-o strună,
Din iubiri să crească frunze de trifoi.
Am trecut prin Iad, măsurând cuvinte,
Invocând tot Cerul să coboare-n noi
Și-n amurgul serii, contemplat în doi,
[...] Citește tot
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin și soartă
Ziua în care mi s-a scris destinul era înnorată,
Universul avea o vibrație de armonie sincopată,
Ursa Mică tăinuia cu Marte un trigon,
iar eu mă născusem să fiu doar Epigon.
Un bumerang cosmic mi s-a înfipt adânc în spate,
ca să port durerea pe drumul scris de Carte,
misterele Universului sălășuiau în străfunduri neștiute,
care se îndepărtau ușor nevăzute.
Tatuate în suflet, iubiri și regrete meschine
mă purtau pe cărări și poteci de neghine,
șoaptele sufletului fugar mă amăgeau,
iar vampirii lumii mele, de vlagă, mă sugeau.
Energiile furtunilor erau apocaliptice,
iar eu înaintam în căutări eliptice,
Orion și-a prins în centură o stea,
dar destinul o îndepărta să nu fie a mea.
Înfometat de mine, cel de mâine,
am înfipt mâinile în mărăcini ca într-un colț de pâine
[...] Citește tot
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Mirela Grigore, adresa este: