Lista completă, pagina 7
Când virusul ucide
Mă întâlnesc cu mine de multe ori prin casă
Reflexia din geam îmi pune o întrebare:
- Te văd îngândurată, ești toată o grimasă
Ce s-a-ntâmplat cu tine, hai, spune-mi ce te doare?
Am căutat sub tâmplă să - i dau pe loc răspunsul:
-Aș mângâia-n natură explozia de floare
Căci dincolo de sticlă a înflorit caisul
Dar simt că mă apasă această închisoare
E o tăcere surdă, a amorțit pământul
De dincolo de ziduri doar dangăte de clopot
Și sunet de sirenă înlocuiesc cuvântul
E geamăt în spitale și moartea dă în clocot
Aș ține țara - n brațe la pieptul meu s-o apăr
Dar n-am așa putere decât prin rugăciune
Greșeala omenirii prin crez să o răscumpăr
Și fă din virus, Doamne, cenușă și tăciune!
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Ioana Gărgălie despre flori sau despre viață
Când virusul ucide
Mă întâlnesc cu mine de multe ori prin casă
Reflexia din geam îmi pune o întrebare:
- Te văd îngândurată, ești toată o grimasă
Ce s-a-ntâmplat cu tine, hai, spune-mi ce te doare?
Am căutat sub tâmplă să-i dau pe loc răspunsul:
-Aș mângâia-n natură explozia de floare
Căci dincolo de sticlă a înflorit caisul
Dar simt că mă apasă această închisoare
E o tăcere surdă, a amorțit pământul,
De dincolo de ziduri doar dangăte de clopot
Și sunet de sirene înlocuiesc cuvântul,
E geamăt în spitale și moartea dă în clocot...
Aș ține țara-n brațe la pieptul meu s-o apăr
Dar n-am așa putere decât prin rugăciune
Greșeala omenirii prin crez să o răscumpăr
Și fă din virus, Doamne, cenușă și tăciune!
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cercetare...
Cercetez cu dreptul înspre Absolut...
Calea este lungă și drumu-i abrupt.
Cursa-i cu-ndoieli, stau la colț ispite,
Fac pași înapoi, merg pe ocolite,
Trec prin labirinturi, arșiță și ger
Să pătrund misterul tainelor din cer.
Când mă poticnesc și sunt la răscruce
M-așez în genunchi și înalț o cruce
Să îmi lumineze calea spre-Absolut,
Să-mi arunce-o rază Cel făr'de-nceput...
Și încet, încet îmi mărește pasul
Știe cum gândesc, îmi aude glasul...
Parcă-i lângă mine și mă ocrotește
Să nu cad ispitei când mă urmărește
Și-un sobor de sfinți ies din calendare
Să-mi scoată cu mir spinii din picioare.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna...
Soarele și-ascute dinții, sub tălpi scârțâie zăpada,
Gerul iernii flori pictează și împodobește geamuri,
Cu steluțe de cleștar se inundă iar livada,
Pomii-n somn își țes inele tremurând ușor din ramuri...
Țurțurii par gene lungi care-atârnă pe la streșini,
Franjuri de cristal din care iarna plânge când e soare,
Candelabre transparente ca esența de rășini
Sau cercei modelul punk la urechi de domnișoare...
Fumul pe acoperișuri se învăluie, se zbate,
Semn că viața dăinuiește și în case arde focul
Iar prin curte, zgribulite, câteva înaripate
Boabele de prin zăpadă le tot caută cu ciocul...
S-a pornit viscol din nou, pe la dosuri cresc troiene,
Cerul pare acoperit cu o pânză întunecată
Și din nourii de plumb iarna cu zăpadă cerne,
Iar prin infinitul alb vântul colții și-i arată!...
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie din Eu sunt copacul vieții mele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioana Gărgălie despre zăpadă, despre Soare sau despre vânt
Când berzele pleacă în august
Berzele se-adună-n stoluri și fac roată peste sat,
Se-vârtesc ca într-o horă, parcă inspectează locul
Și planează-n rotocoale, apoi din aripă bat,
Bat cu aripile-n aer săgetând spre sud cu ciocul.
Și-au luat cu ele puii care-ades se pierd de stol,
Câte una se întoarce ca un ghid și îi adună,
Stolul îi îmbrățișează și îi prinde-n rotocol
Și trec dincolo de zare, peste dealuri, împreună.
Nu e toamnă, nu e vremea, vara este încă-n toi
Zborul lor spre alte țărmuri lasă semne de-ntrebare
Cine, ce nu le mai place, de ce pleacă de la noi?
Lasă pe pământ doar umbra și se pierd în depărtare...
Mă cuprinde o tristețe când văd berzele plecând,
De sub gene se prelinge câte-un strop mărunt de rouă
Fiindcă știu că după ele mă vor părăsi curând
Mierla și privighetoarea... și mai știu că toamna plouă...
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioana Gărgălie despre zbor, despre toamnă, despre tristețe sau despre timp
Mi s-a rătăcit și urma...
Pe cărarea de la Rediu mi-am pierdut pașii în timp,
Mi s-a rătăcit și urma către casa părintească,
De vreo șapte ani încoace pe cărarea de pe câmp
Nu mai trec și-au început spini și bălării să crească
Am bătătorit cărarea-n ierni cu ger și-n veri fierbinți
Prin mireasma de rășină de la crengile de pin
Nu simțeam nici ger, nici ploi când mergeam către părinți
Ca să fac din toamna mea, toamna lor cu cer senin
Parcă-i văd cum așteptau cu privirea înduioșată
Și împovărați de ani păreau umbre a tot ce-au fost
Aveau ochii plini de rouă ațintiți mereu spre poartă
Doar ca să-și vadă copiii... altfel viața n-avea rost...
Dar s-au dus în zbor cu îngeri lăsând umbrele sub cruce
Împăcați cu soarta lor și credința-n Dumnezeu
Au lăsat a nimănui casa lor de la răscruce,
Eu am rătăcit cărarea, dar îi port în gând mereu...
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puneți flori pe tancuri...
Bat aripi de oțel în croncănit de pradă
Ghidate de irozii cu sânge de reptilă,
Cu tropot de bocanci și tancuri pe zăpadă
Se-ntină pacea lumii în scrâșnet de șenilă...
Și lupii hrăpăreți pândesc să-ntindă gheara
Să pună stăpânire dincolo de hotare,
Prin gurile de tun și-arată colții fiara,
Cu flăcări de balaur împrăștie teroare.
Noi nu mai vrem război căci l-au trăit părinții
Și-au sângerat prin șanțuri sub gloanțe și obuze,
Alții-au căzut pe front mușcând pământ cu dinții
Și-aveau copii acasă... Mureau cu ei pe buze...
Și-atât de greu a fost bocancul sub imperii!...
De-aceea pacea-i sfântă și sfântă-i libertatea,
În creanga de măslin e timpul învierii
Și doar Hristos mai poate să apere cetatea...
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La arie
Femeile purtau demult la secerat de grâu
Broboade sau batiste-n colț cu ploaie de mărgele,
Cheptar cu pui de borangic, legat cu bete-n brâu,
Catrință aleasă și opinci și cu nojiți de piele.
Trudeau pe arșiță în lan în luna lui cuptor,
Sărate, le curgeau pe frunți broboane de sudoare,
De sete gura-și umezeau cu apă din ulcior
La umbra vreunui stog de grâu, adăpostit de soare.
Clădeau din snopi un fel de cruci din grâul secerat
Și așteptau momentul sfânt să-nceapă treieratul
Să curgă din batoză-n saci doar aurul curat,
La arie, ca-n furnicar, se aduna tot satul...
Se agitau ca-n iarmaroc bărbați, femei, copii,
Batoza vântura de praf, de pleavă și de paie
Turnând în saci grâul curat cu boabe aurii
Și duduia asurzitor zvâcnind din măruntaie...
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar de ce?...
Omenirea se grăbește să ajungă la final,
Spre extincția a 6-a face pașii uriași
Și această nebunie pare-a fi un ideal
Pentru scelerații lumii inumani și ucigași...
Ei, în drumul către moarte, atrag lumea în război,
Semne de apocalipsă cu imagini din infern,
Vor să ardă tot ce mișcă și c-o minte de strigoi
Cu rachete și cu bombe vălul morții îl aștern.
Cum să nu te înfioare când vezi flăcări, flăcări vii
Care mistuie-n cenușă tot ce omul a zidit,
Scenele sfâșietoare cu mămici și cu copii,
Picăturile de viață pe care le-au zămislit,
Care fug din calea morții alergând spre nicăieri
Și-au lăsat în urmă țara, casa, soții și-au plecat
Și se-ntreabă unde-i pacea, unde-i liniștea de ieri
De ce, Doamne, ne lași pradă unui lup bolnav, turbat?
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și lecții de engleză sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
PRIN UNIVERS...
Astă noapte, pas la pas, m-am plimbat prin Univers
Pentru care deodată s-a deschis un interes
Și prin telescopul Hubble... ca și cum aș fi privit
Două sute miliarde galaxii eu am găsit...
Astă noapte-am străbătut miliarde ani lumină
Și-am ajuns până la Abell, roi de stele pe retină,...
Am vizitat Sagittarius, Ursa Major, Ursa Mică
Chiar și Galaxia Morții... de care îmi era frică
M-am plimbat prin galaxii până când am obosit
Și pe Drumul Robilor vrând-nevrând am poposit
Coborând din Andromeda, tot de prin Grupul Local
Ca și Calea Laptelui, am făcut un gest banal
Mi-am pus degetul pe-o tâmplă și așa m-am întrebat:
Oare Zeus pe Heracle când l-a dus la alăptat
Și l-a pus la sânul Herei, care dormea pe o parte,
A știut că o să facă o spirală ca de lapte
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioana Gărgălie despre stele sau despre plâns
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ioana Gărgălie, adresa este:
