Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Sibiana Mirela Antoche

Lista completă, pagina 6

M-am născut...

M-am născut în simfonia florilor pictate-n ceară
Și-n balsamuri rafinate din al raiului de vară,
Când plesneau în cupe crinii de un alb imaculat
Și-mi râdea-n fereastră cerul din azuru-i fermecat.

M-am născut în dimineața zorilor spălate-n rouă,
La sfârșit de cireșar când natura-n floare plouă,
Când albina-n faguri toarce dulcea miere parfumată
Și splendoarea ne-o desfată marea-n valuri dantelată.

M-am născut când ciocârlia glăsuia duios în triluri,
Iar pădurile foșneau dănțuind în mici deliruri,
Ape repezi vânturau stâncile-mpietrite-n cale
Căutându-și loc să curgă repede spre-ngusta vale.

M-am născut cu dor de viață pe arpegii de chitară,
Legănată lin de cântec pe solfegii de vioară,
Când caleașca albă-a lunii voal de stele revărsa
Peste-ntinsa blândă zare spre-a o dulce lumina.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe și îngeri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Este încă vremea...

Mă dezbraci de noapte și în sori mă-mbraci,
Ascuțindu-ți pașii de-ai mei ochi tălmaci,
Este încă vremea, când în tine-adorm,
Răvășindu-ți carnea până-n ultim țărm.

Mă rănești cu-alinturi, mă privești cu-asalt,
Dezmierdându-mi părul fără să tresalt,
Este încă vremea, când ne-ajung zăpezi,
Spulberând troiene-n vântul ce-l sfidezi.

Mă ascunzi de ploaie și de nori buimaci,
Înflorindu-mi sânii-n vâlvătăi de maci,
Este încă vremea, când iubind vânăm
Roua-nveninată, iarba s-o uscăm.

Mă hrănești cu vise, mă orbești cu flori,
Ține-mă în vene, crește-mă-n fiori,
Este încă vremea, când un singur trup
Are gustul mierii, dulce, de la stup.

[...] Citește tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Soldatul...

A luat în spate ranița și steagul
Și un pumn de vise și-altul de speranțe
Și-a plecat în lume să-și urmeze pașii,
Conștient că frontu-i schimb murdar de gloanțe.

Curg în urmă ochii-n geană-i lăcrimează
După cei de-acasă, după-a lui țărână,
Trist, se-mbărbătează, scutură de teamă,
Rămânându-i arma singura stăpână.

Greu, pământul saltă, geme sub șenile,
Duduie văzduhul, iadul prăvălește,
Doamne, câtă moarte, câte cruci ridică
Cerul pe morminte, prafu-n câmp jelește!

Simte-n valuri fumul de cenușă-ncinsă,
Își astupă rana proaspăt sângerândă,
Își ridică fruntea, gându-i zboară-acasă,
Șterge patul armei de alt glonț flămândă.

[...] Citește tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Decembrie

Decembrie ne-mbracă-n praf de stele
Și-n alibii fulgi, valsând într-un alint,
Flăcăi înnoadă-opincile de piele
În promoroaca iernii de argint.

Decembrie ne cântă valsul iernii
Pe strune de omăt și dans de flori,
Ne-nvăluie în ceața densă-a lunii
În simfonii, pe-arcușuri de viori.

Decembrie ne-acoperă-n miresme
De nori de fum și cetină de brad,
Ne prinde-n haina miilor de basme,
Arzând lumini în brațele de jad.

Decembrie colindă Universul
Iar visele preschimbă-n bucurii,
Obraji îmbujorați aruncă fesul,
Mușcând din cozonacii aurii.

[...] Citește tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pacea doarme-n praf de pușcă!...

Pacea doarme-n praf de pușcă, iar zăpada-n gerul crunt,
Fierb frisoanele-n hotare, bat din pinteni, pas mărunt,
În amarnică-așteptare, orologiu-i nemișcat,
De urgia ce miroase-a gloanțe,-a sânge și-a păcat.

În pustiu cad ochii lumii, iar hotarele-n genunchi,
Plânge pâinea în covată, urlă marea din rărunchi,
Se cutremură Carpații, cerbii, coarnele și-ascut,
Iar pădurile respiră plumbul glonțului pierdut.

Din ghetouri glaciare curg cerneluri sângerii,
Se diseacă, pe-ndelete, biata soartă, pe hârtii,
În clopotnițe de ceară, lumânări se prind în rugi,
Aduc liniștea pe care corbii-o vor pe buturugi.

Dacă-i cale de-nvoială, nicio lacrimă nu-neacă,
Iar de nu, batiste plâng, de oștenii ce le pleacă,
Osândiți la greaua luptă, beau otrava din gamelă,
Pacea doarme-n praf de pușcă, iar războiul în turelă.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Într-o toamnă timpurie

Mi-a fost dat să-ți fiu ursită într-o toamnă timpurie,
Când în bob plesneau ciorchinii în potop de bucurie
Și când vinul clocotea și umfla în buza spumei
Iar rugina înmulțea, tremurând de spaima brumei.

Era vremea, când cocorii inundau în cârduri, cerul,
Osteneau în zbor, grăbiți, i-alunga din urmă gerul,
Codrii galbeni scuturau și foșnea prin frunze vântul,
Ropoteau castani și roșcovi, veșmântând, de zor, pământul.

A fost vals, a fost tangou, a fost dans într-o cascadă,
Râurate primăveri văluresc azi prin zăpadă,
A fost vreme de iubire, vis în mal de primăvară,
Sub coroane de salcâmi, un parfum de dulce-vară.

Iar din urmă anotimpuri au rostogolit troiene,
Scuturând munți de nămeți peste anii scurși alene,
Au prins gust de verde crud două margini de câmpie,
Doi lăstari îndrăgostiți, într-o toamnă timpurie.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am albit prea devreme...

Am albit prea devreme să mă vait că mi-e greu,
Că părinții-s cenușă și-i visez tot mereu,
Și la rându-mi părinte voi lua drumul lor,
Iar în urmă m-or plânge anotimpuri de dor.

Vin din urmă zăpezi troienind primăveri,
N-au răgaz să îmi ierte tinerețea de ieri,
Cer simbrie pe riduri și pe firul de păr,
Târguiesc un zaraf să le ia în răspăr.

Amintiri îmi cutremură gândul ursuz
Ca un film derulând pe-un perete difuz,
Cern nisipul pestriț să-l plantez în răvar
S-amăgească clepsidra când va da un lăstar.

Gene-mi cad pe obraji ca o ploaie de mai,
Eu le-adun resemnată-n ibricul de ceai,
Cântăresc ce-am topit din ce-ar fi să mai ard
Plimbând pașii mărunți pe-al meu lung bulevard.

[...] Citește tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Între cer și pământ

Între cer și pământ ne zâmbește durerea,
Stă ascunsă-n atomii înfășați în tăceri
Calm, extrage din noi dulcea sevă ca mierea
Într-un dans infernal de alese plăceri.

Câștigând teritorii se absolvă de vină
Și ne face să credem că așa e normal
Să trezim lăcrimând, s-auzim cum suspină,
S-ancorăm la nevoie într-un petic de mal.

Rădăcini de va prinde-o-nflori fără veste
Și-o săpa albii triste pe sub straiul de lut
Și-o zidi o cetate, sus, pe munte-ntre creste
Cât să poată-a-i răpi vieții înc-un minut.

Nu-și trădează orgoliul risipindu-se-n taină,
Nici nu-și leapădă moftul de-a juca necinstit,
Își dezbracă năravul și-obosita ei haină
Doar când lacrima stinge pe-un obraz odihnit.

[...] Citește tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANASemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când iubirea cuvântă

Au trecut multe veri, multe ierni au apus
Și de-au fost să mai fie primăveri am sedus,
Am chemat cărturari să ne scrie-un roman,
Peste ani să ne fie cel mai dulce alean.

Frontiere-am topit când de-un zid ne-am lovit,
Din genuni ne-am trezit și furtuni am oprit,
Între nori plumburii lumânări am aprins,
Și de-am plâns și de-am râs niciodată n-au stins.

Doar un singur palton pentru doi am croit,
Să ne țină de cald când de ger am albit,
Braț la braț ne-am unit într-un "Nod gordian",
Sentimente-am cioplit dintr-o șa de pian.

De-aș întoarce ruleta ochii tăi mi-ar fura
O candidă privire și-n trăsură-aș urca,
Să ating Everestul pasiunii din noi
Când iubirea cuvântă, de păcat suntem goi.

[...] Citește tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Țipătul ierbii-n beția trezirii

Renaște-anotimpu-n cuibare de dor,
Cu ochii-nsetați de potopul iubirii,
Se zdrențuie geru-n migrene de nor,
Ispitind armonii în cămașa trăirii.

Nechează hoinară copita-n nisip,
Și fumegă-a floare și-a ploi de cocori,
Se-mpiedică-n roua firavului timp,
Născându-i luminii hulubi voiajori.

Descalecă macii petale-n amurg
Pe oiștea neliniștii brăzdatei câmpii,
Se-adapă la sânul fântânii un murg,
Stingându-și capriciul chemării pustii.

Se-ncing insomniile-n nopți de amor,
Când spumegă sarea-n vulcanic huzur,
În mâneca lunii se naște-un fior,
Ce-mpiedică zorii să toarcă-n azur.

[...] Citește tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 8 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Sibiana Mirela Antoche, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Subiecte de interes

Fani pe Facebook