Lista completă, pagina 6
Ce zile trăim azi
Vai! Vai de tine țară fară lege...!
Umblăm în beznă de vreo trei decenii,
Primim cuvinte dure și ciomege,
Ajuns-am rău, sămânță-a buruienii!
Lovim, lovim în semeni și în bestii,
În palme, singuri ne vom bate cuiul!
Uitat-am dansu' lebedei prin trestii
Și caprioarei să îi iubim puiul!
Dar ce greu o să ne mai ducem crucea
Și nu vom mai privi spre cerul azuriu,
Deja pașii ne poartă spre răscrucea
Cu drumuri ce ne-or duce în pustiu!
Ce zile trăim azi în țara fără lege...
Și Dumnezeu, curând, o să ne nege!
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
De ziua mamei mele cu toată dragostea și respectul ce îi port! - Mamă!
E ziua ta și nu mă voi certa cu vântul
Că a rupt salcia din care voiam ramuri!
A rupt și câteva mușcate de la geamuri,
Fără a cere nimănui consimțământul!
Mi-a răvășit în noapte, visele și gândul,
Și sentimentele în mii de amalgamuri!
E ziua ta și nu mă voi certa cu vântul
Că a rupt salcia din care voiam ramuri,
Să le-mpletesc și oferi, mamă, în cântul
Păsărilor ce au poposit pe damuri.
Îți dăruiesc în schimb sufletul meu și lamuri
Din florile ce au acoperit pământul...
E ziua ta și nu mă voi certa cu vântul!
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel pentru tata
Ai fi putut să mai rămâi cu noi pe-aici
Să-ți vezi astăzi feciorii cum o duc,
Pe drumuri care încotro apuc,
Câți strănepoții mai ai și cât sunt de voinici!
Știi gardul vechi pe care ai fi vrut să-l strici?
L-am refăcut și am plantat și-un nuc!
Ai fi putut să mai rămâi cu noi pe-aici
Să-ți vezi astăzi feciorii cum o duc!
Să mai fi stat cu mama și în duminici,
Voi, braț la braț prin al nostru sătuc,
Plimbând să fi-ascultat cântul de cuc,
Versurile mele din poem și muzici...
Ai fi putut să mai rămâi cu noi pe-aici!
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel pentru Alexandra
Doamne!
Să-mi fie cu iertare indignarea,
Să plâng floarea de crin, TE rog, mă lasă,
Că-s mamă și-acel fâșâit de coasă
M-a făcut ieri, să aprind lumânarea!
S-ascult al îngerilor buni cântarea,
Jelitul scrânciobului de acasă...
Să-mi fie cu iertare indignarea,
Să plâng floarea de crin, TE rog, mă lasă!
Să aud vântul făcând adunarea,
Păduri și păsări, voal din râu să-i țeasă...
Dar cui? Și pentru cine? Ce mireasă?
TU unde-ai fost? I-ai auzit chemarea?
Să-mi fie cu iertare indignarea,
Să plâng floarea de crin, TE rog, mă lasă!
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aprind pământului o lumânare
Aprind pământului o lumânare
Cu floarea toporașului deschisă
Și ramului de măr leg mărțișoare
De bunghișori și boboci de narcisă.
Dar celui om ce sufletul îl doare,
Până ce soarele pe cer va murge
Chema-voi păsări să îi ducă-n gheare
Din ceara parfumată ce se scurge.
Să-i ducă și bătrânei mele mamă
O lacrimă s-așeze la icoană
Și una tatălui, pe-a crucii coamă
Și-or ști că e de la a lor Ioană
Ce a aprins din flori o lumânare
Și mărțișoare-a pus la toți copacii
Să-i treacă dorul și ca alinare
Chemat-a să îi cânte pitpalacii.
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia, bucată din lună
Femeia-i plămadă din apă și lut
creată de cei mai parșivi dintre zei,
îngerii toți mai apoi i-a născut,
supusă la chin, osândită de ei!
Femeia culege raze din soare,
copiii îi naște din pântec divin,
panzele țes și trimite pe mare
țoți fiii puternici crescuți în suspin.
Femeia-i visul blând de copilă,
mirosul suav și chip de zeiță,
flori din răsaduri plantate cu milă,
sfântă în vorbe și vârf de peniță.
Femeia-femeie se-nchină la cer,
la cerul cu stele în noaptea senină
și nu înțelege de totu-i mister,
femeia este bucată din lună.
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legați vom fi și dincolo de astre
Te-aș duce pe la babele din sat
Să te descânte de urât și teamă,
De farmecele care ești legat,
De dragostea și vocea-mi ce te cheamă!
Să te descânte de deochi și rău,
Ulciorul să îl spargă-n fața ușii,
Să lege busuiocul de clănțău
Suflând în pulberea udă-a cenușii.
Dar Nastasia a murit demult
Și Stanca este oale și ulcele
Și nimeni nu mai crede-n acest cult,
Rămas-ai numai în mâinile mele.
Te-aș descânta și te-aș lega mai strâns
Decât în prima zi a nunții noastre,
Dar uite cât de mult anii ne-au nins,
Legați vom fi și dincolo de astre.
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de mama
Dar cât de triste-s florile de ceară
Din lumânarea stinsă pe pervaz,
Nebun mi-e gândul, către mama-mi zboară
Și lacrimi calde îmi cad pe obraz.
Prin geamul mătuit privesc-afară
Boțind cu mana pânza de perdea,
În piept înțeapă și mă strânge-o gheară
Picioarele îmi tremur pe podea.
Prin oamenii ce trec pe trotuare
Nu zăresc chipul care-mi dă fior,
Așa fac și în ziua urmatoare,
Zâmbesc prin geam oricărui trecător.
Deși o sun în fiecare seară
Și-i ascult glasul său melodios,
Tot triste-s florile albe de ceară
Și tot mi-e dor de chipu-i mlădios!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâna ta
Știi? Înmănușată îți părea mâna
Când îmi mototoleai fusta la poale,
Se-asemăna ușor, ușor cu vâsla
Ce despica undele nalte-n mare.
Ciorapii de mătase albă, fină,
Puțin ajurați cu danteli brodate,
Îi coborai încet cu-aceeași mână
Spre gleznele, de gură sărutate.
Pe ochii mei cu igluri verzi de gheață,
Tot purpurul din buzele-ți flămânde,
Mi l-ai lasat precum un văl de ceață,
Iar mâna-ți căuta locuri arzânde,
Cărările spre mandarini în floare,
Parfumul, dragostea să înfiripe,
Aprinzând candelabre-n sanctuare,
Ploi de stele, pe trup, făcând risipe!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amirosind a nalbă fericirea
Pe gura lui visat-am nemurirea
Cu fluvii de speranțe și putere,
Amirosind a nalbă fericirea,
În jur se roteau mii de roșii, sfere.
Mă-nvăluiam în aburii de ambră
Și-n imn liturgic nășteau curcubeie,
Prin trupul prins în brațe ca-ntr-o mandră
Clocotea sânge-albastru de femeie.
Prin ochii mei cu iazuri înverzite,
Au înflorit atunci planete cu livezi,
Rămase peste timpuri neclintite
De toamne-n tânguire și botez.
Pe gura lui mi-a tresărit scânteia
Și-n strai de foc i-am îmbrăcat privirea,
I-am fost ninsoare și i-am fost Medeea,
Altarul cununiei și zidirea...
poezie de Ionica Bandrabur din 101 pași spre nemurire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ionica Bandrabur, adresa este:
