Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Maria-Magdalena Stan

Lista completă, pagina 5

Zbuciumul din vis

Tropăie amintirea în ritmu-i cadențat
Podeaua minții se zguduie din temelii,
Povara vremii privirea mi-a încețoșat
Prin pacla deasă nu văd când ai să vii.

Trupul vibrează când pe aripi de vânt
În vis te furișezi și somnul mi-l sugrumi,
Ca o copilă naivă în prăpastie mă avânt
Rătăcind haotic pe drumul dintre lumi.

La-ncheietura fină a muntelui cu marea
Semnez în condici vechi, de mult uitate,
Aud cum piscul își urlă lung chemarea
Iar valurile mă trag cu unde zbuciumate.

Se-afundă talpa adânc în țărâna moale
Necunoscutul mă atrage-n ritm zglobiu,
Tot universul mi se-ntinde la picioare
Mărșăluind sub polata cerului azuriu.

[...] Citește tot

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ai fost, ești și vei fi...

Din teiul tău, Emine, mi-am fabricat condeiul,
Frunzele de pe ram ca pergament le-am folosit,
Darnice muze ai trimis să-mi zidească temeiul
În arta scrierii unde cu pași timizi am poposit.

Cu crengile-mâini la pieptu-ți m-ai îmbrățișat
În sângele prelins pe scoarță tocul mi-l înmoi,
Slovele dansează romantic într-un stil încrucișat
Apoi se depun pe hârtie supuse, cu pasul greoi.

Ești mentorul meu și-al multor muritori de rând
Ce-ți interpretează urletul durerii în feluri diferite,
Spiritul tău va dăinui în cer și pe pământ oricând
Căci urmașii-ți calcă sfios pe cărările bătătorite.

Ești soare, ești lună, ești stea, dragoste și cuvânt,
Ești codru, ești plop, ești tei și salcie plângătoare,
Ai fost, ești, vei fi ce-a avut românul mai sfânt
Luceafăr-candelă ce te-aprinzi când lumea moare.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dă timpul înapoi...

Frânturi de stele am să-ți dăruiesc
Și-atunci când o să strângi de una-ntreagă,
Să înțelegi c-am vrut doar să te cuceresc
Să contopesc iubirea ce pe noi ne leagă.

Pe mândra lună am zdrențuit-o pe la margini
Să poți păși în drumul către mine,
De ochii lumii să ne-ascundem în paragini
Sau să ne-mbrățișăm înfrigurați într-o genune.

Cu marea într-o noapte la taifas am stat
Rugând-o să te-mbie cu cântecul de iele,
Să te ademenească cu al ei oftat
La malu-i să te prind în mrejele mele.

Pe soare l-am rugat inima-ți s-o-ncălzească
Ca să simți sentimente ce nu le-ai mai trăit,
Pe-altarul vieții iubirea s-o trezească
Și s-o sădească în trupu-ți istovit.

[...] Citește tot

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La mulți ani, bunicule!

Bunicule, în salba vieții
Ai mai prins un trandafir
Și la vârsta bătrâneții
Împarți miere din potir.

Ești om bun, cu judecată,
Drept ai fost de când te știu
Deși inima-ți ferecată
Sângerează-n ritm zglobiu.

Ai crescut patru fecioare
Cu trudă le-ai educat
Pe-ale vieții ulicioare
Pașii lor le-ai îndrumat.

Ai crezut c-ai rămas singur
Când cuibul l-au părăsit
Dar te-mbogățeai c-un mugur
Când nepoți ți-au oferit.

[...] Citește tot

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În sfârșit, am înțeles...

Am înțeles, în sfârșit, de ce mămica
Nu mă lua la mormânt la bunica,
Imaginea ce astăzi să o văd mi-a fost dat
M-a-ntristat profund și sufletul mi l-a marcat.

Măicuța mea își plângea mama cu lacrimi amare
Mângâia poza bunicii și se uita la ea ca la soare,
Strângea cu brațele-i firave o cruce din piatră rece
Ridicând câte-o rugă pentru cea care nu trebuia să plece.

Degetele-i intrau în țărână smulgând buruianul uscat
Și-apoi cu flori multicolore mormântul l-a împrospătat,
Fumul candelelor în rotocoale se înalța spre cer
În liniștea apăsătoare a acelui loc trist și auster.

Doamne, nu vreau ca pruncii mei să-și cunoască bunica din poze sau din povești
Îmi doresc ca mulți ani de acum înainte de prezența mamei să mă fericești,
Te rog, Dumnezeule Mare, ține-o pe măicuța mea frumoasă și dragă sănătoasă
Nu vreau să sărut o cruce, ci pe cea mai iubită persoană când ajung acasă.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îți doresc...

Aceeași mâna care mi-a sădit sămânța de iubire
În sufletul meu liniștit, inocent și copilăresc,
Mi-a rupt inima-n două fără lecuire
Lăsându-mă cu privirea-n zare să încremenesc.

Aceeași voce suavă ce îmi șoptea cuvinte de iubire
Ce străpungea direct fiecare nerv al creierului meu,
M-a biciuit cu vorbe grele fără regret și fără șovăire
Ce-mi urlă în urechi precum răgnetul unui leu.

Aceleași brațe vânjoase ce mă țineau strâns la pieptul său
În prăpastie m-au împins într-un zbor incomplet,
Mi-au pus ștreangul de gât cu dibacia unui călău
Lăsându-mă să mă zbat într-un ultim spasm discret.

Același om ce-mi jura iubire viața toată și dincolo de ea
M-a părăsit și a plecat grăbit la o jună mai voluptoasă,
Convins că va avea soarta tumultoasă ce și-o dorea
În locul unei povești de viață prea copilăroasă.

[...] Citește tot

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suflet trist de pianistă

Când doru-amar îți arde licărul din privire
Cenușa-i se depune pe sufletu-ți ostenit,
În fața omenirii joci falsul rol fără șovăire
Dar în fața sorții ești un proscris prigonit.

Din ochii triști, apatici, văpaia-ncet se stinge,
Lacrimile se prăvălesc pe pianul îndoliat,
Farmecul chipului se ofilește și se prelinge
Pe clapele albe-negre ale singurului tău aliat.

Aliat la deșertăciune, la suferință și la trădare,
Notele-i se-ngemănează în simfonii de-sfârșit,
Degetele-ți mângâie clapele reci oferind alinare
Zbuciumului lăuntric de-acorduri de jale răvășit.

Putregaiul se-așterne pe dantela ochiului îndurerat,
Pe lespedea minții se zbate chipul tău înmărmurit,
E ultima melodie dedicată creștinului ce mi-a furat
Bruma de speranță, pân' ce degetele mi-au ologit.

[...] Citește tot

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bunicii mei dragi...

M-așteaptă dragii bunici în pridvor
Cu ochii plini de lacrimi și dor,
Cu pași blajini se-ndreaptă spre poartă
Poate zăresc pe uliță pe-a lor nepoată.

Se hodinesc pe banca de la drum
Mâinile-mpreunate și le țin și-acum,
Privirea-ncețoșată e plină de nostalgie
Când își amintesc de-a mea copilărie.

Cu picioarele desculțe în bătătură alergam,
Nori de praf în urma mea ridicam,
Fugeam către bunicii care mă așteptau
Cu multă dragoste în brațe mă strângeau.

Cum îmi iertau ei fiecare boroboață,
Râdeau când legam puii-ntre ei cu ață,
Sau când dădeam drumul la găini prin grădină,
Sau când prindeam în borcan câte-o albină.

[...] Citește tot

poezie de Maria-Magdalena Stan din Nu-mi frângeți aripile de copil!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îți las, iubite...

Îți las, iubite, toți anii tinereții
Prețuiește fiecare clipă din ei,
Nu te-ntrista căci povara bătrâneții
O iau cu mine pe muchie de condei.

Noian de dulci amintiri îți las, iubite,
Hrănește-te cu ele din noapte până-n zi,
Chiar dacă unele din ele sunt cernite
Tu dă-le suflul magic, fă-le să pară vii!

Îți las banca din parc pe care ne iubeam,
Soarele, luna, marea, ultimul amurg,
Oaza melancoliei în care ne-oglindeam
Făuritori de visuri ghidați de Demiurg.

Îți las felii de suflet în pojghițe subțiri
Cât să-ți ajungă pentru viața toată,
Mireasma lor să-ți pătrundă în simțiri
Să vezi ce-nseamnă dragostea adevărată.

[...] Citește tot

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În lumea umbrelor...

Îl văd mereu la colț de stradă,
Fix la aceeași oră, în fiecare zi,
Poartă ochelari fumurii de fațadă,
De privirile oamenilor pentru a se păzi.

Cu bastonul lovește lespezile gri,
Câinele îl ghidează pe drumuri neștiute,
Și gândurile încep a i se înnegri,
Când horbecăie pe căi necunoscute.

În lumea umbrelor el este cufundat,
Întunericul coboară îngreunându-i pleoapa,
Sufletul de durere îi este inundat,
Când încearcă, încet, să ocolească groapa.

Umilul câine-i sare-n ajutor,
Îl trage într-o parte pentru a-l salva,
Copiii chicotesc așteptând la semafor,
Prefăcându-se a nu-l observa.

[...] Citește tot

poezie de Maria-Magdalena Stan din Nu-mi frângeți aripile de copil!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 6 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Maria-Magdalena Stan, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook