Elena Mândru

Învăţăminte din trăiri

Când Dumnezeu ne-a dăruit o viaţă,
De mici nu am ştiut ce ne aşteaptă,
Sugeam umor din ţâţa mălăiaţă,
Dar fără să ne-ntrecem cu vreo faptă.

Văzând apoi că,, Ana are mere",
Era vecina cu livada mare,
Eu înghiţeam doar lacrimi în tăcere
Şi-mi promiteam să am când voi fi mare.

Dar anii au trecut, eu sunt bogată,
Iar Ana nu mai are-aceleaşi mere,
Căci le-a-mpărţit rapid, necugetată,
Doar cu bărbaţi ce-aveau, din start, avere!

poezie de Elena Mândru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul unei ordonanţe primejdioase

Mulţimea la Guvern e-nfuriată
De ordonanţa dată pe-nnoptate;
Trecând de orice autoritate
Ea-n pas grăbit, a fost chiar adoptată.

Şi cum aleşii sunt majoritate,
Nici vreun popas nu au de-ngăduinţă,
Convinşi că pot, cu mare iscusinţă,
Au şi lansat-o cu prioritate.

E pentru unii mumă şi-alţii ciumă
Scoţând pe mulţi din ei, ca mrea-n spumă,
Cu albe şi curate dosărele.

Iar cei ce stau în puşcării n-au soarta,
Chiar pas cu pas, să lase-n urmă poarta
Şi iată cum, prin ea, scap nume grele.

sonet de Elena Mândru
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet de vacanţă

Aş vrea să plec cu tine în vacanţă,
Să uit de toate cele şi de toţi
Şi chiar de-aş fi prădată-acum de hoţi,
S-ar păcăli cu-această cutezanţă.

Dar unde să mă duc, să-mi spui tu poţi?
Bogată nu-s, lipsită-s de-aroganţă,
Iar ţoale bune, pentru eleganţă,
Avea-voi dacă bani mai vrei să scoţi.

Acum şi cardul meu de pensionar
Golit de taxe vechi şi datorii
Îmi tot produce vânt prin buzunar!

În fine, resemnată stau acasă
Şi-nghit în draci "plăcute" doctorii,
Vacanţa petrecând-o... pe terasă!

sonet de Elena Mândru
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet arab

La felul cum arăt, zici că-s prinţesă
Deşi voal nu am şi nu port trenă,
Dar vă asigur că nu sunt "Balenă"
Chiar de mănânc pe zi câte-o "negresă".

Nu mi-a crescut vreo coadă de sirenă,
La ochi n-am pungi şi nici nu pun compresă
Şi văd priviri hulpave spre-a mea fesă
Când urc agale treptele pe scenă.

Acelora ce îmi trimit bezele,
Pe loc eu le-aş turti la toţi boticul,
Având cu mine şi probleme grele

De vor afla uimiţi tot şiretlicul:
Privită de-un şeic bogat drept zână,
Deja, pe-averea lui, eu sunt stăpână.

sonet de Elena Mândru
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darurile primăverii

Mi-au înflorit magnolii în suflet,
negrul gândurilor pierzându-se
în depărtări şi s-a spulberat
precum colbul depus pe-o ladă de zestre.

Bobocii coloraţi în mov şi alb
stau să-şi impună existenţa
în natura vieţii,
razele de soare mângâindu-le
cămaşa ce aşteaptă să se destrame
în petale pline cu iubire.

Magnolia este magnifică,
dar parfumul e ca un diamant strălucitor
cu cele mai multe carate,
ce dă o intimitate iubiţilor profunzi.

Frumuseţe, culoare, iubire sălbatică,
captivantă, când o priveşti parcă....
ai avea nişte gânduri ascunse;

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Mândru din Aproape de cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!