Lista completă, pagina 5
Sub pomul care-și poartă cerceii în ureche
în roua dimineții îmi spăl picioarele
în gura ierbii,
mă șterg cu prosopul amiezii,
florile câmpului îmi împletesc
cununa destinului,
crengile cireșului din grădină
mi se apleacă pline de rod,
buzele cărnoase ale fructelor
satisfac papilele gustative,
seara greierii cântă la ceas târziu,
adorm legănată de ecoul lor.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când iubești...
Cântă liniștea pădurilor,
Dansează frunza copacilor,
Auzi ecoul păsărilor,
În contopirea inimilor.
Când iubești, cerul e plin cu stele,
Beculețe prinse-n clame grele,
Ochii îți sclipesc de fericire,
Mult îmi place să mă ții, iubire!
(dedicație pentru prietena mea, Claudia Ion, persoană cu dizabilități de gradul I)
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Curcubeul din lentilă...
se pune în semi-lună,
noaptea-n soarele din bec
doar cu dioptrii s-alerg.
Gândul face pârtii pe hârtie,
atras ca un magnet.
Cuvintele dansează-n
hora poeziei cu viteza luminii.
Mirosul de cerneală
îmi stă brodat pe față.
Orele zboară ca vântul!...
Dimineața își varsă
lacrima în gura ierbii.
Rimelul cade greu pe gene.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu (30 mai 2016)
Adăugat de Cristina Mariana Bălășoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invitație
aerul din încăpere
miroase a parfum
de busuioc stropit
cu sângele roșu
al iubirii eterne
corpul tău
(stră) lucește în luciul
razelor calde care
intră în cameră
prin fereastra plină
cu flori alb-albastre,
cuvintele se sparg
(dez) legându-se în vorbire
pe o gamă în re-major,
invitându-mă la un vals
pe ușa oamenilor maturi,
nu-mi rămâne decât
să spun: da sau nu!
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Microb genetic
Anii vieții sunt muncitorii
care beau cu sete din ore și zile.
În sudoarea frunții își cresc copiii
și-n lacrimile tălpilor urmașii.
Ascut lanțul anilor în flacăra
iubirii pe retina ochilor.
Mă descalț, mândră, de tinerețe
și aleg numărul potrivit
printre lentile și dioptrii.
Curățirea sufletului și inteligența
îmi rămân în perii albi,
iar demnitatea îmi curge prin vene.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cristina Mariana Bălășoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ochii rubinului...
(IN MEMORIAM LIANA DUMITRESCU,
EROU NAȚIONAL AL ETNIEI MACEDONENE)
îmi văd flacăra eternă
a iubirii (ne)stinse.
În razele Soarelui
îmi (stră)lucește părul!
Refexia chipului tău
îmi bate-n poarta inimii.
Prin artere-mi curge
sângele Capricornului,
la început de Vărsător.
Te simt și te (re)găsesc
în orice colțișor din casa mea.
Mirosul tău stă impregnat în ziduri.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stelele...
mor în epoleți,
se câștigă-n grade,
ani și trepte...
Ele cad o dată
cu haina pe care
o dai jos seara.
Oricât de mult
ai spăla haina, zi de zi,
ele nu lucesc niciodată!
Ele au fost cusute
în vârful acului
și în lumina neoanelor
când noaptea devenea albă.
De la cel ce vine,
tot ce vine se întoarce!
Ce plăcută și curată
este la vedere Haina Dreptății,
unde stelele strălucesc pe cer
și nu sunt cusute de mâna omului!
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trucuri ieftine în haine vechi
Ca de obicei...
Vulcanul își varsă
Lava pe Pământ,
Iar cel ce-și bagă
Capu-n oală
Rămâne cu zgaidele
Fluturând precum
Două stegulețe
Bătute de vânt.
Răsăritul Soarelui
Ajunge și la vârf,
Dar și la poalele muntelui.
Ferice de cel ce stă la poale
Când se întețește furtuna,
Căci este protejat de pomi
Și vai și amar de cel ce stă în vârf,
Căci este aruncat de la înălțime
Provocând un nou cutremur
Legănând martorii timpului.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iglu
fulg după fulg, din cer se cerne,
făina albă-argintie, cuprinde pământul
în plapuma iernii,... ninge! ninge!...
cade din cer perdea de stele,
strat după strat, bărbații aruncă lopețile pline
făcând pârtii și deschizând drumuri de acces,
munți de zăpadă cu bază largă
și coif cu fruntea descrețită,
adună copiii pe el grămadă,
cu mâinile lor sapă un tunel formând iglu,
chiote de bucurie și curiozitate se aud în
casa de zăpadă a Domnului.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istoria se scrie, azi, prin jertfă
Mii de suflete
La bordul unei nave
Pluteau frumos,
În armonie, în albastru cerului.
Comandantul fuge de responsabilități,
Îmbracă costumul de scafandru,
Izolându-se pe o insulă secretă.
De acolo, caută un unghi prin care-și vede
,, Minunata" muncă declanșând
Scufundarea celor ce i-au fost aproape.
Istoria se scrie, azi, prin jertfă
Și lacrimi de durere curg
Din sufletele mamelor vremii,
Uitând că dintr-o mamă-n lume
Ai venit și tu...
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Cristina Mariana Bălășoiu, adresa este:
