Veronica Micle

Raze de lună

"Ce n-ar da un mort din groapă pentr-un răsărit de lună!"
Ai zis tu, şi eu atuncea, când pe-a dorului aripe
Duşi de-al iubirei farmec, – privind cerul împreună –
Noi visam eternitate în durata unei clipe.

"Ce n-ar da un mort din groapă pentru-o jerbie de rază"
Ce din lună se coboară şi pământul îl atinge;
Să mai simtă încă-o dată fruntea că i-o luminează
Şi că-n pieptul său viaţa cu căldură se răsfrânge!

Sigur, noi credeam că dânsul ar schimba cu bucurie
A sa linişte eternă, pacea lui nestrămutată
Pentr-o rază de la lună, pentr-o dulce nebunie,
Pentr-o clipă de iubire din viaţa de-altă-dată.

Însă clipa de iubire zboară, zboară făr-de urmă
Şi în locul ei amarul şi pustiul ne rămâne;
Ah! şi ca să porţi povara unui chin ce nu se curmă
Tu cu moartea ta în suflet te târăşti de azi pe mâne;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Veronica Micle din la aflarea veştii că Eminescu a murit (15 iunie 1889)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă leagăn

Şi pe fruntea ta voi pune o cunună de mirt albă,
Iar la gât îţi voi lega cu-o bogată mândră salbă,
Pe-al tău braţ rotund şi neted ca petala cea de crin
Înşira-voi mărgean roşu şi brăţare de rubin.

Rochie albă ca spuma şi ca norul de uşoară
Îţi voi atârna de umeri şi ca îngerii ce zboară
Vei zbura şi tu în lume, - iar în loc de maica ta -
Fericirea şi iubirea sufletul ţi-or legăna.

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mater dolorosa

În negru este îmbrăcată,
Cu văl de crep pân' la pământ,
Şi tristă şi 'ngenunchiată
Pe marginea unui mormânt.

Tu, cărui un popor se 'nchină
Şi sta 'naintea ta plecat,
O mult slăvită mea Regină,
Naintea cui ai genunchiat?

Tu, care din a Ta 'nălţime
Supui o lume c'un cuvânt...
Durerea morţii cu cruzime
Plecat-a fruntea-Ţi la pâmânt.

Şi 'n locul mantiei regale
Ţi-a pus un negru văl de doliu,
Şi-asupra bucuriei Tale
Un alb şi trist, etern linţoliu.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te vei convinge că din mii de fiinţe, abia una poate iubi cum te iubesc eu pe tine; şi dacă m-ai ucide, te-aş iubi şi în minutele agoniei.

Veronica Micle în Corespondenţă Mihai Eminescu - Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugi

“Fugi”, îţi zic, căci a mea minte
Prevesteşte numai rău;
“Nu te du”, şopteste-n taină
Sufletul şi dorul meu.

Tu cunoşti câtă iubire
Pentru tine eu păstrez,
Şi-apoi cu cuvinte rele
Cum mereu te depărtez;

Şi nu ştii cui a te-ncrede
Vorbelor ce ţi-am rostit,
Sau iubirii făr’ de margini
Ce tu-n ochii-mi ai cetit.

Vai! Şi eu nedumerită
Mă muncesc cu mult mai mult
Căci nu ştiu ce-a fi mai bine:
Mintea, inima s-ascult?

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din pulberea iubirii...

Din pulberea iubirii mele
O mică floare a crescut
Şi vijelii cumplit de grele
Pe biata floare au trecut.

Dar ea de loc nu veştejeşte
Pare c-abia a înflorit...
Regretul care mă munceşte
E veşnic nou şi nesfârşit.

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea lăcrămioarelor

Floricelele mult smerite
Pe sub tufe taăinuite,
S-au ascuns de ochii lumii
Şi de cursele minciunii.
Ele-n liniştea lor mare
Au privit din depărtare
Rele-n lume câte sunt,
Chinuri câte-s pe pământ.
Şi când ceasul de-nflorire
Le sosi, fără de ştire
O durere le-a cuprins
Şi din sânul lor aprins,
Şir de lacrimi, lăcrămioare,
A curs lin, răcoritoare....

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şterge-ţi lacrima...

Şterge-ţi lacrima din gene, lasă-ţi ochii tăi senini
Şi nici urmă să nu fie c-ai fi plâns sau că suspini.
Zâmbetul de ironie pe-a ta faţă să se vadă,
Preţ să nu pui pe nimica ea şi lumea să te creadă.

Nu căta prin duioşie, nimicindu-te pe tine,
Să-mblânzeşti oameni şi soarta şi s-ajungi la vre un bine;
Geniul ce domneşte-n lume este geniul cel rău
Şi decât să fii victimă mai bine să fii călău!

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aubade

Deşteaptă-te, iubita mea,
Căci zorile-s acum pe cer
Şi eu 'n genunchi naintea ta
O sărutare voi să-ţi cer.

Deşteaptă-te şi vino-n crâng
Să-l vezi tu cât e de frumos,
Iar eu în braţe-mi să te strâng
La poala teiului umbros.

Deşteaptă-te, căci în curând
Frumosul soare-al primăverii
Trezeşte lumea pe pământ
Şi-alungă farmecul tăcerii.

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-ţi mai numeri anii…

De ce-ţi mai numeri anii să vezi de eşti bătrân
Când ştii ce grea durere tu porţi în al tău sân,
Şi pentru ce oglinda întrebi privind în ea
Să-ţi spună de nu-i încă zbârcită faţă ta?

Când ştii c-a tale lucruri ce curg neîncetat
Adânci şi triste urme în suflet ţi-au lăsat,
Şi crezi c-o vecinicie amară e de când
O clipă fericită avut-ai pe pământ.

Şi ce-ţi mai foloseşte să ştii azi cum mai eşti
Când simţi că tu pe lume de mult nu mai trăieşti;
Purtând cu moartea-n suflet străin în orice loc
Viaţa ta pustie şi fără de noroc!

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!