Radu Mihăilescu

Relax

Doar ochii tăi mă dor privind în altă parte
şi mâna ta mă doare când strânge ce se poate
şi paşii tăi i-aud când calcă depărtarea
şi te visez profund când între noi e marea

Când totuşi eşti cu mine le uit pe alte toate
şi aud cum respiri ţinându-mă în braţe
şi simt căldura ta cum cade peste mine
şi-atunci eu nu mă ştiu de cât îmi e de bine

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menire

Privesc drumul şi pădurea
Privesc cerul, privesc Luna
Privesc norii, privesc ziua
Oamenii trecând aiurea

Apoi cel căzut în mine
Se frământă şi cuvântă
Scrie pe ceva, şi uită
Umplut de amărăciune

Rând pe rânduri din ziare
Slove peste slove care
Mâzgălesc nu la-ntâmplare

Sângerând cerneala-albastră
Peste negrul de cărbune
Ce povesti şi câtă lume!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De drum nebun

Îmi e calul obosit
de atâta galopat,
spre un câmp mai înverzit
unde poate a plouat

şi mă duc pe calea mea
spre soarele ce apune,
sus nu este nicio stea
s-o iubesc nescrisă-n rime.

Aud pietrele călcate
şi crăpate unele,
deranjate sunt pe moarte
invocând copitele.

Îmi e calul obosit
şi încă mă duce-n spate,
de mers mult e umilit
şi mă duce până poate.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate... continuare

Am adormit şi am uitat
de unde am venit aici,
cred că am plâns cu lacrimi mici
de-acolo de-unde am plecat.

O să adorm cândva şi-aici
şi voi fi sigur dezlegat,
de ceea ce mă simt legat
cu funii pline de sclipici

Voi păşi în altă lume
şi nu voi şti ce am visat,
să rostesc făcând şi glume

Voi fi din neguri luminat
fără umbrele postume
şi de alt soare încântat.

sonet de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înscris

Scriu când mor pentru a rămâne
prin flori, prin frunze, prin tei,
e liberă lumea să mă îngâne,
e liberă lumea să creadă în zmei.
Sunt criticat şi iubit deopotrivă
si uneori îngenuncheat
de stele, de drumuri, de lună,
sunt pentru viaţă un fel de ciudat!
Ştiu şi nu ştiu multele rosturi
şi mai ştiu şi pe unde-am călcat,
lăsând ruptă iubirea de iarbă,
lăsând noroiul sub tălpi îngropat!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea sus

Nu pot să ajung la stele
să le mângâi, să le strâng,
sărutându-le să plâng
că nu pot să fiu ca ele

Vor să chinuiesc de zbor
şi-mi par toate fermecate,
luminând-o şi pe moarte
şi ochii cuprinşi de dor

Înălţimea lor domneşte
peste micile mărimi,
prea pline de mărăcini
într-o lume de poveste

Nu pot să ajung la stele
să trec mândru al lor prag,
plin de mine şi cu drag
să mă tutuiască ele.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp ceţos

Plictisit de dragoste am început să caut
altceva în cele câte sunt,
nerăbdător îmi chem rătăcirile
care-s pierdute în gânduri de pe drum
şi timpul îl aud pierdut
în orologiul meu ajuns bătrân,
frunze cad acoperindu-se tăcut
şi toamnă e în trupul meu păgân
şi-aud paşii mei înceţi şi obosiţi
călcând pe urme vechi şi-n noul an
trec pe lângă sânge viu din când în când
legănând în coapse poftele şi-n ram

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negură

Cine mai citeşte versuri
scrise-n stilul cel mai vechi,
cine-şi trece prin el gânduri
ca cerceii prin urechi?

Cine-şi oboseşte ochii
peste file alegând,
când pe raft sunt multe rochii
în culori şi toate-n rând?

Cine îşi mai pierde timpul
să citească cărţile,
când prea scurt e anotimpul
prefaţând poveştile?

E o foame de lectură
adormită pe pământ,
cine o trezete, Doamne,
să citescă doar un rând?

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inspirăm, respirăm

Ştim să greşim, nu ştim să ne iertăm,
Nu am învăţat nimic prin ceaţă,
Tot ce am învăţat... să inspirăm
Suflând...,, fir-ar mama ei de viaţă"

Cu jarurile noastre în priviri,
Cu amăgirile strânse, de fier,
Păşim încet pe firele subţiri
Spre,, Tatăl nostru care eşti în cer"

Ştim să greşim, nu ştim să ne iertăm,
Nu am învăţat nimic din viaţă.
E greu şi la sfârşit să ne plecăm
Capetele, atârnând de-o aţă

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O piesă

Nu mai contează ce-mi doresc,
contează doar acuma,
am fost şi eu un prinţ regesc
care zâmbea întruna!

Acum sunt doar într-un târziu
al nopţilor de magnă
şi am rămas aici să fiu
actorul dintr-o dramă!

Şi joc în piesă ce mai pot
cu furia rămasă
şi joc acum în asfinţit
un rol şi nu-mi mai pasă!

Nu mai contează cum îl joc
înspre sfisitul dramei,
ce am jucat cu drag şi foc
nu-i place, Doamne, toamnei!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!