Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Cristina Nemerovschi

Lista completă, pagina 4

Lumea adevărată e mai complexă decât literatura. Cu toții o simplificăm, atunci când scriem. Trebuie s-o simplificăm, pentru că altfel n-am putea termina o carte niciodată. Am scrie în același ritm cu cel în care trăim, iar cartea s-ar întinde la nesfârșit, n-ar mai avea coperte, n-are mai avea paragrafe, personajele s-ar amesteca, începutul ar lua locul sfârșitului și sfârșitul ar lua locul începutului. Lumea nu poate fi băgată natur între coperțile unei cărți, pentru că lumea e neverosimilă.

Cristina Nemerovschi în Pervertirea (2012)
Adăugat de Dreams in Black and WhiteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pervertirea. Editia a III-a" de Cristina Nemerovschi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -36.00- 17.99 lei.

Îi văd pe proști ca pe o specie de extratereștri, care s-au infiltrat în oameni și, treptat, i-au transformat pe toți. Au mai rămas câteva zeci netransformați, care rezistă aici pe baricade, dar pentru cât timp? Într-o bună zi, n-o să ți se mai vândă la magazin țigări, bere sau cola, până nu aduci dovada că ești și tu prost. Ce-o să facem atunci? O să alegem să murim de foame și sete numai pentru a apăra idealul inteligenței umane? Poate că nu. Poate că nici n-o să mai avem ce să facem cu ea. Într-o lume de proști, e teribil de inconfortabil să fii deștept.

Cristina Nemerovschi în Ani cu alcool și sex
Adăugat de Dreams in Black and WhiteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumea poate să se ducă dracu' de tot, să vină alții și să strângă după noi, noi avem probleme mai importante, avem lucruri de simțit, trăim ca să simțim și să ne doară și în felul ăsta să păstrăm lumea pentru totdeauna în noi, și în timp ce-o țineam în continuare de mână m-am simțit exact exact ca în urmă cu zece ani, zece ani care nu însemnaseră nimic, se evaporaseră, revenisem în același punct. Era și firesc, în definitiv, asta înseamnă să trăiești. Viața nu înseamnă să ți să întâmple lucruri, viața înseamnă doar stări, iar stările vin și apoi dispar, în urma lor nu rămâne nimic, poate doar un gând sau două.

Cristina Nemerovschi în Ani cu alcool și sex
Adăugat de Dreams in Black and WhiteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poate că, în secret, nu îl vreau pe Ulf, ci vreau creația lui, vreau să scrie în continuare, vreau să scoată multe cărți și să scrie, cândva, chiar și puțin, un rol neînsemnat, o întâmplare comică, orice, și despre mine. Poate că tot ce vreau e să fiu muză. Știu că Ulf m-ar reda în paginile cărții lui așa cum am fost eu în realitate, fără să-mi altereze imaginea cu considerațiile și sentimentele lui despre mine. Mă va prezenta așa cum am fost eu pe lume, cu bune și rele, realist, și poate că asta e unica mea șansă de a deveni ca ei, Nemuritoare. O să rămân ca personaj, frumoasă și dorită într-o carte, și să înving timpul. Nu asta fac scriitorii?

Cristina Nemerovschi în Pervertirea (2012)
Adăugat de Dreams in Black and WhiteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În stradă s-a schimbat totul, nu mai plouă, nu mai miroase a nimic. Aerul e impersonal, nici dens, dar nici ușor, nu e frig, nu e cald, e liniște. Cum să poți simți ceva într-o noapte atât de moartă, de amorțită? Cum naiba poți să te vezi cu oameni, într-o astfel de noapte? Cum să suporți să stați așa, cadavru lângă cadavru, și să aștepți lumina zilei care vine, a dimineții făcute pentru oameni normali, pentru oameni fără angoase și nebunie? Cum să supraviețuiești lângă durerea celui de tine, mort în aceeași zi, cu sufletul închis într-o cutie de lemn, bine ferecată? Prin case nu se văd deloc lumini, viermii dorm, viermii visează. Poate că dacă aș rămâne singura ființă pe lume n-aș mai putea simți niciodată nimic, poate că ceea ce simțim e doar o reacție la sentimentele lor.

Cristina Nemerovschi în Ani cu alcool și sex (2012)
Adăugat de Dreams in Black and WhiteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Au mers după mine, lătrându-mă, ca să vezi, încă unii care se simțeau reali, simțeau că ăsta era momentul lor, că au un rost, că apără ceva, un bloc străin, o mașină necunoscută, nu conta că poate din blocul ăla iese în fiecare zi un țigan care aruncă cu piatra după ei, se simțeau acolo, în tabloul ăla, elemente esențiale și cred că aveau dreptate, da, cu siguranță aveau dreptate. Eu pierdusem însă trenul, se făcuse deja aproape seară, fiindcă era iarnă, iar iernile îți aduc aminte de chestiile astea, de cât de repede și aiurea trece timpul, iernile îți dai seama că oricum n-ai avut nicio șansă, de la început n-ai avut nicio șansă, pentru că până și momentul ăla în care ai fost real, așa cum erau gaițele, așa cum era copilul bătut, nici măcar momentul ăla nu a fost pe de-a-ntregul al tău, nu l-ai putut înțelege la vremea aia deci nu ți-a aparținut.

Cristina Nemerovschi în Pervertirea (2012)
Adăugat de Dreams in Black and WhiteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ciobanii fumau, așezați pe niște pietre. Era cald și mirosea a rășină, a flori de vară, a singurătate. Și mai era un miros, un miros care avea să-mi dea dependență, cea mai nasoală dependență din viața mea, una mult mai atroce decât alcoolul, decât drogurile, decât sexul, decât iubirea, decât narcisismul, decât orice. Dependența asta era cel mai greu de înțeles și de acceptat de către oameni. Oamenii nu-și doreau ceea ce-mi doream eu, ba chiar, dimpotrivă, dependența mea de mirosul ăsta era pentru ei cel mai teribil coșmar, fiindcă îi arunca într-un loc de unde trebuia să se descurce singuri, erau obligați să trăiască fără păpușar, fără reguli impuse de alții. Dependența asta mă împingea pe un drum pe care aveam să pășesc singur. Să sufăr, să mă reneg, să mă întorc înapoi, să mă ridic și să pornesc din nou, să blestem, să îmi doresc să mor, să îmi doresc să trăiesc mai mult decât și-a dorit-o vreodată o ființă umană. Acolo, sub luna mare și galbenă, lângă câinii ciobanilor, unde nu îmi puneam problema ce voi face mâine, pe ce drum o voi apuca, mirosea a libertate.

Cristina Nemerovschi în Ani cu alcool și sex
Adăugat de Dreams in Black and WhiteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă singurătatea e ceva ce te atrage doar fragmentar, dacă nu îți imaginezi întreaga ta viață trăită undeva cu totul și cu totul izolat de oameni, atunci niciodată, cu niciun preț, sub nicio formă, nu trebuie sa devii prea deștept. Dacă aș fi avut puțină înțelepciune și instinct de conservare, acum aș fi fost mediocru, adică prost, și aș fi putut avea o iubită. O familie. Un copil sau doi. Un câine. Un apartament de două camere cu chirie. Cu balcon. Aș fi urmat un program strict, întocmit de femeia mea, de dezalcoolizare, dezintoxicare și depurificare. Aș fi mers la sală, iar cu băieții aș fi avut voie la bere doar sâmbăta seară, de două ori pe lună. Aș fi avut job, mi-aș fi făcut credit la bancă pentru un apartament care să fie doar al nostru. Aș fi mers în vizită la soacră, i-aș fi dus un buchet frumos de flori. I-aș fi pupat mâna. I-aș fi dus crănțănele șoricarului soacrei. Aș fi fost atent să nu-l calc cu bocancul pe cap, sub masă. Aș fi ajutat-o să aducă farfuriile din bucătărie și să pună masa pentru toată familia. Aș fi dat anunț la ziar pentru a-i găsi șoricarului soacrei o șoricară cu care să facă șoricăruți.

Cristina Nemerovschi în Pervertirea (2012)
Adăugat de Dreams in Black and WhiteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

I-am disprețuit pe toți cei care nu își pun întrebări, pe toți cei care nu vor răspunsuri, pe cei înspăimântați de singurătate, de propriul sine, pe toți cei care nu simt lucrurile pe care le simt eu. Pe cei banali, timizi, șterși, neîncrezători în forța lor, pe cei fricoși, pe cei proști, pe cei urâți, neatrăgători, stângaci, pe cei politicoși, lași, pe cei religioși, pe cei cu prejudecăți. Îmi plăcea însă extraordinar de mult să-i privesc. Asta mă inspira cel mai mult. Privitul păduchiuților. Mă vedeam, dincolo de ele, un zeu ridicându-se dintr-un nor de colb, cu un spectru în mână, uriaș, impunător.

Cristina Nemerovschi în Pervertirea (2012)
Adăugat de Dreams in Black and WhiteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 4 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Cristina Nemerovschi, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Mai multe informații...

Fani pe Facebook