Paul Aelenei

Autoironie

Am început o călătorie spre mine,
Să ajung pân' la capăt, ţin şi cu dinţii,
Trenul în care sunt, aleargă pe şine,
Spre ziuă aleargă, prin noaptea minţii.

În gara conştiintei vreau să cobor,
Să-mi redescopăr sufletul de poet,
La capăt de linie vreau să ajung,
Înainte să mă prindă naşul fără bilet.

poezie de Paul Aelenei din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă

Luna priveşte,
Din bezna de ocnă,
Şi îţi zâmbeşte,
Pe cerul bocnă.

Stele cu coadă,
Te înconjoară,
Ca să te vadă,
La ceas de sară.

Lacul sclipeşte,
În raze de lună,
Peşte cu peşte,
Sub sloi s-adună.

Fulgii în roiuri,
Întruna se cern,
În a vântului toiuri
Pe brazi se aştern.

[...] Citeşte tot

poezie de Paul Aelenei (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă

Se scurge timpul pe-un arcuş,
Iar clipele se numără-n octave,
Romanţa o ţin tandru în căuş,
Să-i simt mai bine notele firave.

În miezul nopţii lin vibrează,
Pe-o coardă tremurandă de vioară,
Serafice polifonii ce venerează,
Un suflet tandru de fecioară.

Şi cântă dragostea-ntre stele,
Vibrând cu ale inimii bătăi,
S-animă în poian' un joc de iele,
Ce înconjoară ale iubirii vâlvătăi.

poezie de Paul Aelenei din Toamna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Pe câmpul reavăn zăpada s-a topit,
Şi-ndată verde a încolţit speranţa,
Culorile zambilelor s-au răspândit,
Pictând cu măiestrie cutezanţa.

Pe crengile unui bătrân cais,
În alb şi roz a înflorit credinţa,
Din mugurii crăpaţi ai unui vis,
Renaşte înmiresmat fiinţa.

Albinele poartă în zborul lor,
Nectarul bucuriei înspre vară,
Soarele străluceşte-n viitor,
Şi aduce în suflet primăvară.

poezie de Paul Aelenei din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai fi o floare

Precum un fluture m-aş tot roti,
În jurul tău ca să te văd mai bine,
În linişte te-aş venera şi ocroti,
Cu ritual pentru făpturi divine.

Şi bobi de rouă ca nişte cristale,
La răsărit de soare ţi-aş aduce,
Şi-n linişte aşezându-i pe petale,
Te-aş săruta şi apoi m-aş duce.

Te-aş privi tainic cum ai înflori,
Aşa cum înfloresc în vară calele,
Ţi-aş mirosi parfumul zi de zi,
Şi în linişte ţi-aş săruta petalele.

poezie de Paul Aelenei din Vise târzii, vol. III (2017)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conversaţii mute

Tăcerea mea las să-ţi vorbească,
Cuvinte care au un strigăt mut,
Furtuna-n suflet să ţi-o potolească,
Şi să-ţi răsară soarele la azimut.

Prefer să îţi vorbesc tăcând,
Rostind cuvinte cu mult tâlc,
Să ţi le spun pe rând, în gând,
Să te privesc şi să tac mâlc.

Îţi voi vorbi mereu prin necuvinte,
Privirea mea îţi va grăi cuvinte îngroşate,
Iar zâmbetul dori-va să te-alinte,
Ţinând în suflet cuvintele încătuşate.

poezie de Paul Aelenei din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea repede

Zboară clipele-n vânt una câte una,
La rând, pierzându-se-n uitate zări,
Prea repede la asfinţit răsare luna,
Prea-n grabă apune soarele în mări.

Prea repede s-a risipit copilăria,
Iar tinereţea parcă a trecut acum,
Prea lungă-i, Doamne, veşnicia,
Pentru o viaţă ce trece ca un fum.

Prea repede trec zilele cu soare,
Iar nopţile albastre nu-mi ajung,
Prea scurtă mi se pare bucuria,
Pentr-un infern atât de lung.

poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Smerenie

În noaptea cu tăceri de stâncă,
Smeriţi urcau călugării spre cer,
Pe treptele de pocăinţă adâncă,
Îngânând stihuri şi cântece de ler.

Cu reverenţe se înclină universul,
În faţa smereniei ce ei o îmbracă,
Prin simplitate lin le este mersul,
Luceferi ofiliţi în cale li se apleacă.

Urcarea lor este o coborâre lină,
În eu-l lor cu candele în care ard,
Stele ce împrăştie în jur lumină,
Prin elixirul mirului de nard.

poezie de Paul Aelenei din Vara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de iarnă

Am pictat iarna pe o pânză întinsă,
Cu troiene de sidef peste câmpii,
Pădurea-ntreagă este şi ea ninsă,
Cu brazii îmbrăcaţi în dalbele ii.

Stelele, ca nişte roiuri de licurici,
Strălucesc pe bolta ce geme de ger,
Viscolul rece pocneşte din bici,
Zburând peste nea ca un gand pasager.

Lupi plumburii merg pe cărări,
Cu gurile mari şi ochi de rubine,
Gândul meu zboară în patru zări,
Şi oriunde ar pleca, ajunge la tine.

poezie de Paul Aelenei din Cristalele Iernii (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei sunt

Eroilor căzuţi în luptele de la Furceni

Ei sunt mărturia zilelor de glorie,
Exemple de bravură, de neînfricare,
Ce-au scris cu sânge pagini de istorie,
Şi-s pilde sacre generaţiilor viitoare.

Ei sunt acum o brazdă adâncă,
Ce-n conştiinţă dă o roadă însutită,
Ei pentru noi sunt acea stâncă,
Ce şi-a zdrobit vrajmaşu-ntr-o clipită.

Ei sunt comoara noastră din pământ,
Acea comoară sacră ce nu piere,
Sunt mărturie sfântă, sunt cuvânt,
Sunt crucea neamului spre Înviere.

poezie de Paul Aelenei din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!