Lista completă, pagina 27
Mi-e sete...
Mi-e sete, dar nu apă vreau, am gura arsă, dar nu beau,
izvorul lacrimii secat de când din brațe ai plecat.
Când m-ai lăsat nimic n-ai spus, gând rătăcit și cuget dus,
dar am crezut c-ai să revii misterele să-ți reînvii.
Am socotit nechibzuință neizbutita ta dorință,
pricepere nevinovată ființă fără judecată.
Te-aștept, dar parcă e-n zadar, nu dai un semn de dor măcar
că-n alte dăți te supărai, după trei zile reveneai.
Visele-mi sunt cum le-ai lăsat, tu ca femeie, eu bărbat,
nimic pierdut, totul păstrat, totul diform, nimic uitat.
Capul pe umeri să lăsăm, cu șoapte binecuvântăm,
cu har divin ne-ncredințăm, pragul în doi să traversăm.
Noi pierdem timpul separat, privind în urmă ce-ai lăsat,
se scurge dorul disperat, și crezi că-l vindeci c-un oftat.
Tu ești săracă, eu bogat, risipă tu, eu cumpătat,
nicicând nu trebuia uitat cel jurământ ce ne-a legat.
Ți-am spus că n-am să mai iubesc până te caut și găsesc,
favorizăm nou început și regretăm timpul pierdut.
De azi îți zic un bun venit, să nu mai pleci, că m-ai rănit,
dar rana s-a cicatrizat și totul, totul am uitat.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Petre Prioteasa despre timp, despre dor, despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Petre Prioteasa, adresa este:
