Lista completă, pagina 25
Adio
Pe soare, pe zăpadă, pe furtună,
Am străbătut un drum atât de lung...
Ne-am bucurat de toate împreună,
Acum stau lângă patul tău și plâng.
Și în această viață tumultoasă
M-ai mângâiat atunci când mi-a fost greu;
Ah, mamă, când văd chinul ce te-apasă
Aș vrea să pot să te alin și eu!
Și tata e aicea lângă tine,
Privește-n jos cu chipul împietrit;
Noi o să-ți spunem astăzi, știi prea bine,
Adio, să nu uiți cât te-am iubit!
Acesta e poemul cel din urmă,
Dar poate că în sferele cerești -
Căci Timpul viața pe pământ ți-o curmă -
Vei vrea cândva să ți-l reamintești.
poezie de Octavian Cocoș (31 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Octavian Cocoș despre viață, despre timp, despre prezent, despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mi-e dor
Mi-e dor de zilele fierbinți de vară
Când ne țineam de mână sub castani,
Mi-e dor să te sărut ca prima oară,
Să simt din nou magia acelor ani.
Mi-e dor de noaptea cea cu lună plină
Când ne plimbam pe plajă îmbrățișați,
Mi-e dor de chipul tău, de pielea fină,
De ochii tăi adânci și minunați.
Mi-e dor de iarba verde, înrourată
Pe care alergai necontenit,
Mi-e dor să simt răcoarea ei curată
Și să-ți admir făptura ca vrăjit.
Mi-e dor să-ți spun iar vrute și nevrute,
Să simt că-s tânăr și că te doresc,
Însă acestea-s lucruri dispărute,
Dar eu n-am încetat să te iubesc.
poezie de Octavian Cocoș (19 aprilie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Octavian Cocoș despre ochi
Revedere
Ne-am întâlnit în parcul cu castani,
Prin care ne plimbam odinioară,
Dar a trecut de-atunci un car de ani,
Căci timpul nu stă-n loc, ci veșnic zboară.
Ne-am salutat și ne-am vorbit stingher,
Dorind de fapt să fim în altă parte,
Și-n atmosfera aceea de mister,
Cuvintele păreau pustii și moarte.
Soarele blând pe boltă strălucea -
Înstrăinați, ne evitam privirea -
Un vaporaș pe lac grăbit trecea
Și păsări străbăteau nemărginirea.
Parcul era la fel cum îl știam;
Cândva, vrăjiți, îi admiram decorul,
Însă acum pe-o bancă zăboveam
Ca și-n trecut, dar ne lipsea fiorul.
poezie de Octavian Cocoș (8 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Octavian Cocoș despre moarte
Mister
Din ce aluat m-ai plămădit,
Din ce crâmpei de infinit,
Cum mi-ai dat zile pe pământ,
Cum m-ai făcut să râd, să cânt,
Să sufăr mult, să plâng amar,
Să vreau să pun la timp hotar,
Să merg prin codrii fermecat,
Să stau sub cerul înstelat,
Să dorm pe jos lângă izvor,
S-ascult al păsărilor cor?
Cum m-ai făcut - numai Tu știi -
Să pot urî, să pot iubi,
De dor nebun să mă topesc,
Să Te resping, să Te doresc?
Cum ai schimbat un prunc frumos
Într-un bătrân neputincios,
Și cum mi-ai frânt al vieții zbor,
Iar eu cum am știut să mor?
Întreb cu ochii către cer,
Dar totul este un mister.
poezie de Octavian Cocoș (29 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parodie
Am ajuns azi o biată colonie
Deci nu mai stați pasivi ca un chibiț
Pentru a noastră scumpă Românie,
Ridică-te, Werner, ridică-te Fritz!
Pentru pădurea noastră strămoșească
În care v-ați deschis mereu la șliț,
Ce-o taie hoții să se-mbogățească,
Ridică-te, Werner, ridică-te Fritz!
Pentru preabunii sfinți bătuți de soartă
În timp ce-aleșii noștri stau la șpriț,
Și ca să nu cerșim din poartă-n poartă,
Ridică-te, Werner, ridică-te Fritz!
Demni descendenți ai Daciei Romane,
(O, Doamne Sfinte, îmi vine să sughiț),
Voi ați răpus oștirile-otomane,
Ridică-te, Werner, ridică-te Fritz!
poezie de Octavian Cocoș (28 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorințe de Crăciun
Mă întreabă-n Google Classroom Moș Crăciun:
- Ce vrei anul acesta să-ți aduc?
Nu stau pe gânduri, ci grăbit îi spun:
- Vreau zece mii de Like-uri pe Facebook.
Și inimioare multe, înflăcărate,
Guri larg deschise, pline de mirare,
Idei pentru postări mai inspirate,
Emoticoni ce-mi dau o sărutare...
Iar pozele să-mi fie mai frumoase
Să par mai tânăr, cu sau fără mască,
Și vreau doar comentarii delicioase
Și Gif-uri care să mă-nveselească.
Și te-aș ruga să-mi faci înc-o favoare,
Pe Messenger, dacă cumva se poate,
Să îmi dai conversații de valoare
Numai cu doamne, dar în miez de noapte.
poezie de Octavian Cocoș (23 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Octavian Cocoș despre inimă
Lucruri efemere
Tinerețea-i trecătoare,
Ca o floare ce înflorește
Și-apoi seara, pe răcoare,
Imediat se ofilește.
Frumusețea-i o fațadă
Ce te umple de-ncântare
Te răsfață, te dezmiardă
Și într-o bună zi dispare.
Fericirea te uimește,
Dar nu-i nimeni să priceapă,
Cum, deodată, ștrengărește,
Printre degete îți scapă.
Iubirea e minunată
Este jocul vieții-n doi
Ea de Dumnezeu e dată
Și tot El o ia înapoi.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (29 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Octavian Cocoș despre tristețe
Tarot
Fac cruce și tai cu mâna,
Iar apoi cu grijă scot
Trei cărți, una câte una,
Din pachetul de Tarot.
La întind ușor pe masă
Cu un aer visător
De prezent, puțin îmi pasă
Vreau să văd în viitor.
Și-o întorc pe fiecare
Cu toată solemnitatea
Simt un pic de încordare
Nu cumva să cadă Moartea.
Însă văd acum o carte,
Cum să nu mă preocupe?
Că-mi place de nu se poate
E Regina mea de Cupe.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (23 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescarul
Dimineața pe răcoare
Un pescar împătimit
Și-a luat undița cea mare
Și spre baltă a pornit.
Ziua întreagă, nemișcat,
A sfidat soarele încins,
Dar oricât a încercat
Niciun pește nu a prins.
Supărat că n-are șansă
Și că are acest viciu
A plecat seara spre casă
Și-a trecut pe lângă ospiciu.
Un nebun pe gard urcat
Privindu-l pe când trecea
A râs și l-a întrebat:
- Bă, nene, ai prins ceva?
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (4 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptare
A rămas o bătrânică,
Necăjită, fără carte,
În sătucul de pe coastă,
Căci copiii sunt departe.
Au ajuns oameni de vază,
La oraș trăiesc regește,
Biata mamă este mândră,
Zi de zi îi pomenește.
Și se roagă pentru dânșii
La biserica din vale,
Domnul să îi lumineze,
Să îi țină drepți pe cale.
Dar n-au mai venit pe-acasă,
Cam de multișor, bag seama
Și plâng ochii ei întruna
Și ce singură e mama!
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (15 iunie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Octavian Cocoș despre suflet
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Octavian Cocoș, adresa este: