Petre Prioteasa

Ce ţi-e scris...

Viaţa e o misiune ce ţi-e dată s-o-mplineşti,
s-o trăieşti cu pasiune, să visezi, să dăruieşti!
Pasiunea este arta care vine din străfunduri,
studiază-i cu drag carta, desluşind cuget şi gânduri.
Să visezi este posibil, când spiritul izbuteşte
făureşti ce e credibil, iar meritul tău sporeşte.
Numai dăruind primeşti, asta este legea firii,
doar prin fapte să vorbeşti de izvorul nemuririi.
Fapte bune faci în viaţă, iar noi număra-le-vom,
simulare îndrăzneaţă să numeri frunzele-n pom!
Săvârşindu-ţi misiunea, pleci cu inima-mpăcată,
lumii ai lăsat minunea, la care te-ntorci vreodată.
Viaţa curge implacabil, tu urmează cursul ei,
dovedeşti că eşti capabil făptuind-o prin idei.
Stă deasupra Creatorul, ochiu-I treaz veghează-n taină,
heruvimii cântă-n corul care îţi prezice faimă.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea

În pârâul de la munte
Merg ca să mă spăl pe frunte,
Apa-i lină, răcoroasă,
Face să mă simt acasă.

Nu e dor să-l simt ca şoapte
Să nu mă trezesc denoapte
O să am de plătit vamă,
Iar pârâul mă tot cheamă.

Malu-i lin, iarba mănoasă,
Gură de Rai norocoasă,
Vreme pentru cugetare,
Să am linişte şi stare.

Deasupra zboară lăstunii,
Eu vin să-mi cinstesc străbunii;
Au trăit, au dus credinţa,
N-au părăsit locuinţa.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar curge vin

De-ar curge vin la robinet, deschid şi eu un şantier
şi l-aş da dracului de net c-aş fi..."beţiv de cartier"!
Nu căuta-n Nomenclator că asta nu e meserie,
mai bine ia-ţi "meditator" să-nveţi să bei pân' la chindie!
Că băutura-i bună rău, dacă te ţii de ea-i uşor,
dar clar să fie-n capul tău: să nu schimbi vinul pe lichior,
pe bere, ţuică ori coniac, să nu-ţi bei minţile pe bani,
nu înger devii, ci un drac ce-şi face loc printre golani.
Cultivă-ţi via-n curtea ta, lucreaz-o cu mult drag şi spor,
iar la sfârşit vei constata: la nimeni nu devii dator!
Bea calm şi demn şi cu mult har, nu te grăbi, ăsta-i misterul:
să ai prieten de pahar doar cumpătarea, cheful, flerul.
Pahar, pahar, dar ca măsură, micuţ cât ziua cea de post,
să fie unul dat pe gură: dacă te-apuci, să-l bei c-un rost!
Iar dacă nu-ţi ajunge vinul, nu regreta c-ai "pierdut" netul,
nu-ţi descărca pe el veninul, du-te şi schimbă... robinetul!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecare...

Vindecat de Esculap
şi la trup, dar şi la cap,
m-am trezit în barca vieţii
să sorb... roua dimineţii.
Zbucium mare, chiar furtună,
norii negri se adună,
barca stă să se răstoarne,
rostul vieţii să-mi întoarne,
vâslesc cu temei, tenace,
valurile nu-mi dau pace,
trec valul şi mic şi mare
să găsec loc de parcare,
sufletul să-mi odihnesc,
să aflu de ce trăiesc:
pentru mine, pentru altul,
ridic ochii spre Înaltul
care nu vrea să se-arate
să-mi facă şi mie parte,
mă lasă să pătimesc,
drumul singur să-mi găsesc,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterele nopţii

Când umbrele serii coboară uşor
şi noaptea în zvon se preface,
a zilei căldură, ca pasărea-n zbor,
dispare ca norul ce tace.
Ce forfotă moare prin lunci şi zăvoi,
izvorul se-opreşte şi zace
de dorul că zarva s-o pierde-n puhoi
şi totu-n tăcere s-o face.

Îndată se-aude un cor de brotaci
şi liniştea nopţii o curmă,
se-ntrec la cântare ca nişte ortaci
cu graba ce-i mână din urmă,
iar greierii, mari pişicheri îndrăzneţi,
viorile îşi acordează,
prin iarbă ei sunt cei mai buni cântăreţi
şi tot simfonie brodează.

Mii felinare licuricii aprind,
feerică noapte de vară,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecina

Vecina de lângă casă
niciodată nu te lasă,
nici afară, nici în ploaie
că sufletul i se moaie,
nici în ploaie, nici afară,
că nu este prima oară...
N-o ignora pe vecină,
nu te duce la străină,
nu-ţi mai încerca norocul,
păstrează-i vecinei locul!
Ştii că drumul cel mai scurt
este drumul cunoscut,
de ce zgânderi tu pricina
când aproape ţi-e vecina?
Ea observă tot ce faci,
iar de-o-nşeli te bagă-n draci,
te blestemă şi descântă
de toţi dracii te frământă
din creştet până-n călcâie
şi numai ea te mângâie

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergie la concesii

Ca să obţin paşaport
pentru dialogul cu lumea,
mă îmbulzesc pe banda rulantă a prezentului,
cu irezistibila spontaneitate a vieţii însăşi:
îmi învestesc speranţele de autofinanţare.
Ponderea visului meu întru aspiraţie
stă între reuşite şi eşecuri.
Mă exilasem imaginar în trecut,
să apăr noul cu premisele vechiului,
dar aveam preţ de târg şi nu de demnitate.
Am descoperit că adevărul
e calea de a învinge agreabila şi inutila ceremonie,
când, în faţa valorii, te afli cu mâinile goale.
Să optezi prin eliminare,
adică prin selecţie,
pentru un elan intelectual de calitate,
condimentat cu entuziasm!
O realitate prefabricată
certifică prin transfigurare contrariul ei.
Nu din ipocrizie faţă de alţii,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De azi

De azi n-o să-mi mai fii povară, n-o să te caut nici deseară,
e iarnă-n suflet pân' la vară când tu vei reveni din ţară.

Te-ai dus în regiuni străine, ai vrut numai să scapi de mine,
credeai că-acolo-ţi va fi bine, n-ai judecat cum se cuvine!

Mi-ai fost iubire până ieri, degeaba azi iertare-mi ceri,
eşti încărcată cu poveri, te temi de ele să nu pieri!

Te mângâiam cu-a mea iubire, mai suportam câte-o ieşire,
mă mulţumeam cu a ta fire, dar ai rămas o amintire.

Te-am respectat ca pe regină, erai fiinţa mea divină,
mă tem iubirea să-mi revină, de azi îmi eşti ca o străină.

Nu pot să uit, mi-aduc aminte, mă-nvăluiai cu jurăminte,
cu dragostea cea mai fierbinte, neexprimată în cuvinte.

Nu voi mai plânge ai tăi paşi, nedrept învinuiţi părtaşi,
de-acum în pulbere rămaşi, că n-ai ştiut cum să mi-i laşi.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-aş vrea...

Aş vrea să-ţi fac o poezie,
Deşi consider că-i târziu,
S-o dăm mereu pe fantezie,
Să n-avem sufletul pustiu.

Compun ca să te-nveselească,
Şi fericită să fii azi,
Cel care-ar vrea să te iubească
Are grai blând şi ochii calzi.

Eşti bun şi tandru şi glumeţ,
Mi-ai dăruit doar bucurii,
Tu eşti prietenul isteţ
Ce mă fereşte de furii.

Nu mă refuzi tu niciodată,
De-ţi cer ceva, îmi dăruieşti,
Prietenia n-are pată,
Veşnic cu ea să dăinuieşti.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire

Vorba ta, balsam pe rană, blândă, calmă, înţeleaptă,
este pentru suflet hrană cu miros de pâine coaptă.
Glasul tău, blând ca o boare cântată şi incantată,
melodie pe răcoare, o povestea fermecată.
Sfatul tău, pepinieră, înţelept ca o zicală,
procedeu sau manieră, armonie muzicală.
Ai privirea ca de vultur ager, sprinten, îndrăzneţ,
mă pătrunde de mă scutur să nu rămân nătăfleţ.
Ochii tăi, sfeşnic de noapte, lumini călăuzitoare,
sunt ca două mure coapte, stele-n noapte călătoare.
Iar auzul tău, în şoapte, parcă fulgeră şi tună,
fie zi sau fie noapte, ne găseşte împreună.
Vorbă, glas, sfat şi privire, totul ni se potriveşte,
ochi, auz, ca prevestire: Domnul ne călăuzeşte!
Ce m-aş face fără tine? N-aş avea grai, nici privire,
numai sfatul ce-mi convine: doza mea de fericire!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!