Giovanni Papini

Pentru a iubi pe oameni, trebuie din când în când să-i părăsim.

citat clasic din Giovanni Papini
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar omul care a renunţat la orice rasplată şi lucrează pentru ceea ce e sortit pieririi, ştiind că totul va pieri, acela e singurul om vrednic, cu adevărat vrednic de a locui împăcat în acest univers.

citat clasic din Giovanni Papini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt suspendat între cer şi pământ, prea greoi ca să mă înalţ spre stele şi prea eteric ca să scormonesc în noroi.

Giovanni Papini în Un om sfârşit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până acum o jumătate de secol, se credea că stelele ar fi împrăştiate ici şi colo în spaţiu (...). Găsim în spaţiu, chiar dacă ar fi mărginit, cum vrea Einstein, dar nu mai puţin nelimitat în practică, naţiuni sau popoare de stele. (...) Aceste societăţi, ca şi cele omeneşti, sunt compuse din familii: sistemele solare. (...)
O altă analogie admirabilă între aştri şi oameni este existenţa perechilor. Cea mai mare parte din fiinţele omeneşti trăiesc în perechi - soţ şi soţie, prieteni nedespărţiţi, amanţi - şi cea mai mare parte din stele sunt, cum zic astronomii, "duble"; adică ele apar ca doi aştri de mărime aproape egală, care se învârtesc împreună în jurul aceluiaşi centru de gravitate. (...)
Mai sunt şi alte asemănări ciudate între lumea omenească şi lumea astrală. Atât printre noi, cât şi printre stele, numărul morţilor întrece pe cel al celor vii;

citat clasic din romanul Gog, Stele = Oameni de Giovanni Papini (1990)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine e convins că e jos, nu se gândeşte să urce.

citat clasic din Giovanni Papini
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice erou e întotdeauna singurul treaz într-o lume de adormiţi, ca pilotul care veghează pe corabie, în singurătatea mării şi a nopţii, în timp ce tovarăşii săi se odihnesc.

citat clasic din Giovanni Papini
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să fac să mă cunosc pe mine însumi, dacă nu sunt în stare să mă regăsesc în această multitudine de oameni care mă înghesuie şi pătrunde în mine din toate părţile? - să trăiesc pentru vecie ca un necunoscut - lucrul acesta e unul dintre cele mai aspre chinuri ale vieţii mele nespus de dure.

Giovanni Papini în Un om sfârşit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata nobleţe a omului, eroismul său cel mai mare constă în a şti să trăiască până atunci când toate temeiurile vieţii sunt distruse în el, până şi atunci când vălurile şi cârjele care fac posibilă viaţa tuturor au fost aruncate la o parte.

Giovanni Papini în Un om sfârşit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unica realitate e prezentul, senzaţia. Fiecare să-şi trăiască prezentul său şi să dea dracului formulele şi credinţele. Trebuie să ne eliberăm de aceste cruste ale unor boli învechite: fiecare să se elibereze pe sine şi să creadă în sine şi în clipa care trece, a cărei frumuseţe stă tocmai în faptul că e trecătoare.

Giovanni Papini în Un om sfârşit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cojile, scoarţele, hainele, măştile nu sunt – ştiu asta foarte bine, o ştiu şi eu – decât coji, scoarţe, haine şi măşti. Nu sunt nimic mai mult, mai substanţial, mai intim. Cojile cad, hainele se sfâşie, măştile se decolorează şi ceea ce rămâne e ideea, scheletul interior şi indestructibil al adevărului. Tot cel-l îmbracă e neesenţial, variabil, trecător.

Giovanni Papini în Un om sfârşit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!