Lista completă, pagina 2
Atât de ușor
E ușor a scrie versuri când nimica nu te doare.
E ușor a lua în cârcă
viitoarele păcate ale lumii virtuale.
Când ești sănătos și tânăr cu puterea lângă tine
poți să îți închipui bine fierea clipei următoare.
E ușor să te prefaci că te doare mâna, capul
și să te cuprindă dorul de-alte vieți păgubitoare.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balcoanele
Te-am zărit într-un balcon nesfârșit,
cuprindeai în palmă lumea care-aluneca,
te uitai dar nu vedeai nimic;
ochi imobili, o mâna flexată, o bosă
părăsită de toți...
ești singură, sunt singur
suntem triști, suntem disperați
două păpușele defecte -
una de bătrânețe și alta de tinerețe
în fiecare dintre noi.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire indecisă
o clipă lungă cât un secol
am fost cuprins de îndoială
și-un grad înalt de osteneală
mi-a dat povețele peste cap
am vrut s-adorm dar n-am putut
gândindu-mă la tine.
Fii lapidară
iubește-mă laconic în cuvinte
succint în expresii,
concis cum îți este felul,
îți voi pătrunde-n inimă pragmatic
la fel ca-n alte dăți, cuminte
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Departe în trafic
Iubito... iar am visat cum primeai
un apel telefonic de la iubitul tău
și nu doreai să te aud;
vocea îți devenise moale-nceată,
mă izgoneai de lângă tine.
Privirea-ți era blajină și încărcată de tristeți
zâmbeai pierdută
mă respingeai de lângă tine
nu cumva să îi recunosc glasul.
Iubito... pe cine să urăsc: aparatul
sau vocea?
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vestitorul
Primăvara asta oare mă voi dezbăra de tine
cu speranțe-ncrucișate, cu nopți calme și senine?
Am scăpat din iarna cruntă zgribulit, firav și totuși
zornăindu-mi clopoțeii și mănușile din ceară... lotuși
în zăpada înghețată biruită de-un sor vesel. Iară
captivat de-a ta menire am lansat o circulară.
Primăvara asta oare te vei sătura de mine?
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de Belvedere
Când iarna amintirilor va trece
în umbre de arțari întortocheate
noi doi împrăștiați pe firul gheții
ne vom vedea de-a pururi într-o carte,
nescrisă, cum triumfă-n calea vieții
plutești mereu la umbra ierbii noastre
când ne-aspersam în unduiri febrile
pierdute-n depărtări apropiate,
și-uitam cum delicatele begonii
dispar în neguri și imensitate.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Egalitatea binomului
Marea spăla poalele tale în lumi trecătoare,
îți alunecasem printre stele
prelungind tălpile spre asfințit!
Zgomote contaminate tânjeau după margini
musteau în artificii repetabile
îngrădite de alte coordonate
Rezonam în sfâșietoare abuzuri
eram zei!
Astăzi ți-am recalculat vrăjile de sus până jos;
zornăiau cifrele
uitând să-ți depeni semnul ce se va uita.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câștigând vise
Amândoi câștigăm vise
facem jocuri periculoase
dănțuim în spirale și lumi sinusoidale
Trecem în contratimp
ca rătăcirea sfârcului
și cetei hormonilor ascuțiți
ascunși în spatele draperiilor de pluș
Dereglăm programul hergheliilor
și răsuflările în focuri de paie
peste noianul amintirilor
singurătățile îmbrățișează
draperiile amurgurilor ratate
în uzura fanteziilor deja împlinite.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anul în care via n-a înflorit
Emblematic
încerc alt cerc,
mă-împotmolesc în gratitudini
pentru o îmbinare perpetuă
iar roțile elicoidale ale sistemului
expulzează până și vidul solidificat dintre ele.
Apare fenomenul piting
îngemănați,
nu mai știm ce să credem despre noi
lumina vineție, ireală tulbură câmpul stelar
trezește fantasme, închipuiri
și lovește în memoria crestelor
lăsând urme suspecte
între lacrimi nehotărâte.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghiocelul imperfect
Un clopoțel... scund, plăpând și zgribulit
Sfidând norii și-a lui soartă
vrea s-ofere caraghios
din puținul care-l are
o aromă caldă
un miros amețitor de verdeață
și candoare albă
ca și gândul păcătos
remarcându-ți piciorușele înalte
ce pășesc victorios
prin zăpada afânată
peste noapte.
Astea-s vorbe azvârlite-n astre
șoapte stârnite în lună
când universul străbate
prima zi de primăvară!
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Aurel Stănescu, adresa este: