Lista completă, pagina 2
Un om prezent în toți oamenii nu e decât o idee.
Angela Furtună în Elegiile Estului Sălbatic
Adăugat de clara vieru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dacă am avea totul, am fi nimic. Dacă nu am avea nimic, am fi liberi.
aforism de Angela Furtună din România literară (1 februarie 2000)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
În jurul prostului agresiv, lumea se destramă, societatea se întoarce la urlet. Prostia nu poate fi camuflată. În jurul impostorului devenit lider, lumea se dezorganizează, fără niciun sistem de referință și fără o scală a valorilor autentice.
Angela Furtună în Acolada (22 octombrie 2009)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea globală denudează conceptul de identitate, alocând un interes maxim manechinului, în defavoarea personalității și a psihologiei. În lumea globală, viața este acel teatru de păpuși care simulează viața de adulți, reducând-o la o eternă repetiție generală.
Angela Furtună
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până ajungi unde nimeni
trebuie să mai faci un pas
și încă un pas
până la mal
și să fii tu malul de care se agață
cei ce vin din larg
obosiți
trebuie să-ți continui drumul printre stânci
chiar și atunci când capetele mici de șobolani
te împresoară
cu căldura valului lor
dinții lor mărunți
rod malul abrupt
rod carnea albă
ronțăie drumul
pe care trebuie să mergi mai departe
până ajungi unde nimeni nu este
poezie de Angela Furtună din Prizonier în Ego (1998)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desenându-i pe piele nervurile negre ale unui cireș japonez înflorit
cele mai mari victorii sunt chiar acele jocuri în care ai fost înfrânt
iremediabil distrus de propriile argumente
tocmai atunci când erai poleit cu certitudini
adevărata lumină îl îmbracă pe cel învins
desenându-i pe piele nervurile negre ale unui cireș japonez înflorit
cum seva materialității
maternă
coborând în celălalt
un cer mai deschis către implozia finală
un scut de care te izbești
înainte de a străpunge universul
către revelație
prin durerea voluptuoasă a unui adevăr ce se stinge
poezie de Angela Furtună din Pelerinul din Aqualung (25 septembrie 2008)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
cele câteva sute de pixeli ce despart fericirea de depresie
picta portrete de oameni luminoși. paradoxuri psihanalitice.
cele câteva sute de pixeli ce despart fericirea de despresie se încleștau de chipul pictat. modelele se arătau surprinse, ulterior. oglinda interioară fusese învinsă de pictor.
oamenii învățau că merită să fie iubiți.
că se pot răsfăța.
că pot refuza să se culpabilizeze pentru vina de a nu fi fost sinucigași cu glorie.
martiri.
popoarele estului nu au fost colonii de martiri.
nici rezervații de fanatici.
în fața dictaturii roșii, fiecare om a înghesuit la repezeală în rucsac o identitate, un dumnezeu și o brumă de curaj. adesea și alte ingrediente, paleative, emoții, cartușe, arbori genealogici, cenușă. urgia venea de peste tot, din adâncul unei conștiințe planetare irepresibile. intolerante. care nivela pământul și carnea supușilor. auzeam tăcerea asurzitoare cu care lașitatea se așternea ca o perdea peste lumea liberă. estul fusese sortit abandonului. moartea era o coloristă desăvârșită. cu o interiorizare perfectă. oarecum dementă. ca și îngerii, morții din infernul concentraționar aveau obrajii rumeni. emotivi, intimidați de hiperdimensiunea eroilor fabricați de cultul personalității, le fusese rușine să trăiască, să inventeze lumi sau să moară
poezie de Angela Furtună din Elegiile Estului Sălbatic
Adăugat de clara vieru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Vidul când trece din mine în lucrurile ce au nevoie de statornicia mea
nu a rămas nimeni care să spună că tăcerea e o armă cu două tăișuri
nu a lăsat nimeni acest gol să se retragă liber din noi
să tacă
prin adevăruri răsturnate
în timp ce nespusele din absențe scriu istorii plauzibile
nu mai există erori
doar transparența eroilor când se retrag în deșert
nu de aici vor pleca cei ce trăiesc prin iluzii și
nu aici vor reveni iluminații atunci când se adâncesc în sine ca niște puțuri
înainte ca petrolul să țâșnească
mai viu
decât sângele când leagă mamele de prunci și semințiile de statui
nu prin noi se va propaga viața
mai probabilă decât moartea
piciorul cârtiței scobind tranșee
și nu din noi va izvorî sămânța nemuritorului
bocancul rupt
mai extatic decât ființa slăbănoagă scâncind în coaja ei
[...] Citește tot
poezie de Angela Furtună (31 ianuarie 2012)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spațiile care ne îmbracă ajung, cu timpul, să ne și locuiască.
Angela Furtună în Elegiile Estului Sălbatic
Adăugat de clara vieru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Angela Furtună, adresa este: