Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Alexandrina Vlas

Lista completă, pagina 2

Să ne oferim

Oferă-mi un fragment din ramura iubirii tale
Și buzele-mi să te sărute când seara cade-agale,
Alintă-mi chipul rupt din frunze autumnale,
Cuvintele-mi să te dezmierde în nopțile regale.

Pictează-mi formele-n atingeri și petale,
Dorințele-mi să te invoce-n nostalgii rozale,
Șoptește-mi numele în tremurări florale
Simțirile-mi să te trăiască-n unduiri carnale.

Dezbracă-mi visele de nepătrunse zale
Chemările-mi să te rostească în plăceri reale,
Sărută-mi chipul, răpește-l din robii mintale
Privirile-mi să te aprindă în dăruiri astrale.

Reflectă-mi suflarea în oglinzi versale,
Atingerile-mi să te-nvie în vise senzuale,
Rupe-mi sufletul din clipe sumbre, glaciale
Fiorii vii să ții închin în rătăciri nivale.

poezie de Alexandrina Vlas
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fluturii nu mor

Nu mai sunt fluturi...
Aripi au rămas, arse
Strivite de nori -
Aripi în zbor mut.

N-au mai rămas fluturi
Poiana îi plânge
Cu aripi de sânge
Pe sol fluturi nu mor.

E pânză pe nor
Aripi și zbor
Fluturi – suflete
De dor...

Fluturii nu mor,
Se transformă-n simțiri
Te-nvie și dor...
Fluturii nu mor.

[...] Citește tot

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar vânt

Între răsărit și apus
A mai rămas o filă.
Între cer și pământ
A mai rămas un zbor.
Între buze și cânt
Se frânge un cuvânt.
Între noi
Rămâne doar vânt.
Pe urmele tăcerii
Mă frâng.
Te strig.
Ecoul se rupe
La capăt de gând.
Aripile mă strâng.
Între zori și asfințit
A mai rămas un rând.
Scrie-mi pe el
Un pas
Să te ajung.
Rupe tăcerea din glas...

[...] Citește tot

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochii care plâng

În regenerabilele fragmente de timp
Tot ce e strict se transformă-n mormânt
Cu regretabile fracturi de nimic
Tot ce e mort se consumă în timp.

Din efemerele rostogoliri spre adâncuri
Tot ce e viu se preface-n pământ,
Sub scoarța fricii gemem de nimic
Tot ce e slab se pierde în vânturi.

În deflorabilele cadavre ce ne plâng
Tot ce e sânge se revarsă-n labirint
Ca viermi secați ne tragem spre nimic
Tot ce e viu sunt ochii care plâng.

poezie de Alexandrina Vlas (1 martie 2018)
Adăugat de aliona vlasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crizanteme

Și lasă-mi, zic...
Pe suflet crizanteme
Când o să vii
Să conturăm apusul.

Oferă-mi, cer...
În toamnă crizanteme,
Când o să fiu
Un roi de diademe.

Pictează-mi, rog
Pe cuget crizanteme,
Când o să știi
Culorile ce mă dizolv.

Îmbracă-mi, strig
Făptura-n crizanteme
Când toamna
Simt că mă îngrop...

[...] Citește tot

poezie de Alexandrina Vlas din Cartierul viselor
Adăugat de aliona vlasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-s ochii fulgi

Mi-s ochii fulgi, și sufletul mi-i cerne
Peste dureri din răni ce-s efemere
Și gândurile mi se-ncing în zări himere
Mi-s ochii stinși de lacrimi și tăcere.

Mi-s ochii fulgi, și gândul mi-i așterne
Peste dorințe ce se-nchid în stele
Și lacrimile mi se scurg pe vreme
Mi-s ochii stinși de-a inimii durere.

Mi-s ochii fulgi, și visul mi-i topește
Cu apa mărilor ce vine să mă-nnece
Și amintirile-mi se țes ca o poveste
Mi-s ochii prinși în iarna fără veste.

Mi-s ochii fulgi, și sufletul mi-i fulg
Și iarna peste crânguri mi-l așterne
Eu sorb din nostalgia viselor eterne
Mi-s ochii fulgi și sufletul mi-i cerne...

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Era un lup

Viscolul îi cutreieră făptura,
Întinderea pustie îi hrănește ura
Și îl cuprinde-o frică surzitoare,
Pe față îi îngheață lacrimile-amare.

E-o liniște ce îi apasă pașii
Într-un ecou pictat pe rece sol,
Se-apropie adulmecând în grații
O pradă ca un vis ispășitor.

Aude foșnetul tăcerii
Și îl măsoară din priviri,
Se-avântă-n viscolul-dezastru
Căutând în jur ca un sihastru.

De printre crengi, copaci-strigoi
Aude foșnete-mpietrite
Să se retragă înapoi?
Dar moartea-n foame nu-i permite.

[...] Citește tot

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 2 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Alexandrina Vlas, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Fani pe Facebook