Lista completă, pagina 2
Cei doi regizori, Liviu Ciulei și Ion Olteanu, care m-au onorat deseori cu încrederea lor, sunt oameni foarte deosebiți unul de altul, având fiecare stilul său propriu de muncă cu actorul.
Ștefan Ciubotărașu în revista Teatrul, Nr. 3 (anul VI) Martie 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Ștefan Ciubotărașu despre actorie
Spectacolul își trage seva direct din viață: un rezervor imens de învățăminte.
Ștefan Ciubotărașu în revista Teatrul, Nr. 3 (anul VI) Martie 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ștefan Ciubotărașu despre viață
Satisfacția unei munci împlinite, fără griji, am avut-o abia după Eliberare.
Ștefan Ciubotărașu în revista Teatrul, Nr. 3 (anul VI) Martie 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În 1951 am fost trimis ca instructor artistic la Hunedoara, Orașul oțelarilor era un vast santier, pe care lucrau cu entuziasm mii de oameni. Totul era în fază incipientă: și construcțiile, și oamenii. Revăzînd acum dupa 10 ani monumentalele furnale, orașul în toată splendida lui așezare, am realizat, nu fără încântare, că acolo nu apăruseră numai noi institute, dar noul.
Ștefan Ciubotărașu în revista Teatrul, Nr. 3 (anul VI) Martie 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ștefan Ciubotărașu despre timp sau despre artă
Instructajul artistic pe care l-am făcut, fie la Uzinele "Mao Țze-dun", fie la Institutul Poligrafic, fie la Casa Corpului Didactic, sau chiar la Hunedoara, mi-a oferit mari satisfacții în acest sens. M-am convins astfel că arta noastră realist-socialistă reclamă, din ce în ce mai mult, prezența artistului în fabrici, pe șantiere, sau în gospodăriile agricole colective, acolo unde viața pe care noi ne străduim cu modestie s-o transpunem scenic pulsează din plin.
Ștefan Ciubotărașu în revista Teatrul, Nr. 3 (anul VI) Martie 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conștiinta că arta noastră trebuie integrată în procesul măreț de transformare a țării, proces din care ea însăși avea să iasă transformată, deschidea în fața noastră o uriașă perspectivă de dezvoltare, impunând însă în același timp și formarea unei responsabilităti de esența nouă. Nu se ridica numai problema rezolvării unui rol, ci și a eficacității regeneratoare asupra conștiinței spectatorilor din sală. Pentru ca să fii la înălțimea unei asemenea misiuni, trebuie să pătrunzi mult mai adânc și mai profund rolul, cu atât mai mult cu cât ceea ce reflecți, se cristalizează și evoluează sub ochii tăi.
Ștefan Ciubotărașu în revista Teatrul, Nr. 3 (anul VI) Martie 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbim mult despre Stanislavski și uneori chiar ni se pare că aplicăm sistemul său în mod creator. Aș fi mulțumit dacă am aplica mai mult preceptele lui la condițiile repetiției, căci nu spectacolul, ci repetiția e munca noastră propriu-zisă. (Spectacolul e încîntare.)
Ștefan Ciubotărașu în revista Teatrul, Nr. 3 (anul VI) Martie 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor
Cupidon, ferindu-și nudul,
A trecut pe uliță.
Inima, mi-o poartă, crudul,
Într'un vârf de suliță.
Chipul cui îmi vine'n minte?...
Mâna cui îmi flutură?...
Stau și-aștept, ca mai'nainte
Sub castani, pe butură.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Ciubotărașu din "Însemnări ieșene", Anul I, nr. 23, 1 decembrie 1936, p. 436
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vasluiul avea școli multe, nu era ocolit de trupe de teatru, de personalități literare sau muzicale dimpotrivă. Sub auspiciul unei Case culturale', pe care o conducea un avocat, Meza Corneliu, am ascultat aici conferențiari ca: Jean Bart, Mihai Negru, l-am auzit lecturând pe Mihail Sadoveanu, Mihai Codreanu, George Topârceanu, Ionel Teodoreanu, fără să mai pun la socoteală miracolul George Enescu, care părea anacronic pe mica scenă din Vaslui...
citat celebru din Ștefan Ciubotărașu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ștefan Ciubotărașu despre teatru sau despre muzică
Însetare
Dă-mi mijlocul, aleasa mea...
Ce foame fără saț, ne strigă?
Ce șarpe cuibărit în ea/
Ne-a-ncătușat într-o verigă?
Ce gând pe lume ne-ncăput.
Mi te-a trimis întâia oară
Din care plămădiri făcut
Să poarte alba ta povară?
Că, iată, m-am rugat stingher
Sfințirii sarbede și vane
Să pot să te ridic la cer
Numai cu aceste mâini sărmane;
Numai cu glasul meu de rob
Cu fumul sărac din vatră,
Cu mintea mea ce arde bob
De soare scăpătat în piatră...
Mă blestem singur fericit/
De-o bucurie atât de crudă
Și mă urăsc că te-am găsit
Cu gândurile mele rudă.
poezie celebră de Ștefan Ciubotărașu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ștefan Ciubotărașu, adresa este: