Lista completă, pagina 2
Tărâmul meu
Pe vârful unui munte un obelisc;
pe capul lui un con de brad; în fruntea
acestuia un ac; și-n vârful lui
tărâmul meu, Împărăția clipei.
Nu-i nicio graniță pe-acest pământ
(ocean sau mare, lanț de munți sau fluviu)
de netrecut: sortită-i suprafața
să fie cucerită. Însă, eu,
cu vaste crăpături de timp îmi apăr
scânteietoarea mea singurătate.
Căci nu mă-nvecinez decât cu partea
de mine însumi care urcă-ntr-una
târâș, și detronat numai de mine,
uzurpator și uzurpat deodată
sunt nefiind. Iar voluptatea rară
de-a ști că ard, această voluptate
hrănește-un foc ce se consumă-n sine.
Adesea, ceea ce vi se pare fulger
- un oaspete aparent coboară brusc
din cer, se scurge-n jos, către câmpie,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Ștefan Augustin Doinaș despre timp sau despre foc
Text și comentariu
că poate să apară și iată-l întîmplarea
voința mea tot una așa precum am spus
copilăria dulce ca mierea și ca floarea
și timpul abstracțiune de nevăzut de sus
sărutul o verigă prin care-l leg de mine
și aripi tot mai grele ah! maculat omăt
eu singur scutur crinul de iz și de stamine
o bulă de lumină se-ntoarce îndărăt
Vedeți cum autorul(sau poate un copist)
n-a pus nici punct nici virguli în textu-acesta trist.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ștefan Augustin Doinaș despre tristețe, despre sărut, despre lumină sau despre flori
Unda
Zadarnic pari, asemeni unei mări,
străină de miresme și ispite,
tu, undă cu actinii adormite
pe care le trezesc cu sărutări!
Abisuri reci, mărgeane toropite,
corole, săbii, perle și cântări
pe toate trupul tău, din depărtări,
ca un miraj de foc mi le trimite.
Tu dormi, dar amintirea mea veghează,
în sângele căzut, întâia rază
clipește încă-n fluxul ei nestins.
Mereu vom fi așa: zvâcnind aproape,
ca doi înotători care sub ape
de-aceleași anemone s-au atins.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ștefan Augustin Doinaș despre somn, despre sânge sau despre apă
Ulisse
Tu, cel ce ca Ulisse vii acasă,
ajuns în prag, privește-o clipă-n sus:
Apollo te mai ține-n marea-i plasă,
ca pe-un vânat captiv, dar nesupus.
Ce ochi cumplit! Te-a urmărit pe ape,
și te-a văzut tinzând spre-acest liman
același braț ce-a izbutit să scape
de dulci îmbrățișări și de dușman.
Cu lănci de foc ți-a măsurat în lume
distanța dintre inimă și lut.
Acuma stă deasupra ta, anume,
ca peste-o urnă care s-a umplut.
Mereu a fost alăturea de tine.
Cu flacăra te-a bântuit mereu.
Azi simți pe dinăuntru-n scrumuri line
căzând substanța sufletului tău.
Din ape, din nisipul sur, din aer
și din otrava palizilor crini,
pe umeri ți s-a tors, ca dintr-un caier,
spinoasă, o povară de lumini,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ștefan Augustin Doinaș despre cenușă, despre suflet, despre prezent sau despre inimă
Vestea
Șoarece sarind din gura-n gura
(pentru cei cu suflet de copil
ce-au ieșit pe brânci, printr-o spărtură,
din cetatea lor, și vin tiptil;
pentru cei fugari din bătălie,
plini de praf și asudând sub za;
pentru ucigașii cu simbrie
dornici foarte a se boteza;
pentru făcătorii de hrișoave,
care iscodind din ins în ins
colectează ghicitori și snoave
și-ntrețin legenda dinadins;
pentru regii cu domnie scurtă,
care nu mai au decât un ceas;
pentru mamele ce-și țin în burtă
plozii, ca să-i nască la popas;
pentru epilepticii în care
diavolul e pedepsit să stea
în genunchi și-n veșnica mișcare;
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ștefan Augustin Doinaș despre religie, despre versuri sau despre poezie
Urletul limbii la nașterea poetului
într-o noapte în timp ce vuia
codrul din creștete
Dumnezeu mă soma c-o nuia
moale: rostește-te!
mă rosteam însă cum să-mi înalț
slava cu țipete?
nici o scară spre cerul de smalț
nici un scripete
mă rosteam însă vai! ce arbust
gingaș e sîngerul:
cum să-ncapă în trunchiu-i îngust
dracul și îngerul?
mă rosteam și dansau tot mai jos
astrele sprintene
Dumnezeu apăsîndu-mi gelos
burta sub pintene
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ștefan Augustin Doinaș despre naștere sau despre păduri
Umbra ta
Sa-not din umbra ta, in apa care
preacredincioasa scalda trupul tau si curge-n pulberi in amiaza mare cum, la picioarele lui
Dumnezeu,
a curs, in rai, cand pentru prima data
mai grea ca aerul, dupa sarut,
te-ai ridicat din iarba, arsa toata,
si hieruvlmilor li s-a parut
ca se mai naste-o stea, in timp ce mie,
orbit de-un soare ce-mi spune ca-s gol,
strigandu-te, umbland pe-o iarba vie,
mi se parea ca las sub talpi parjol ;
si tremuram si hohoteam si duhuri
arzandu-se de noi cadeau din zbor,
si se nasteau, mereu mai jos, vazduhuri ;
si tot mai grei, prin limpezimea lor,
noi coboram imbratisati, si apa
divina iti curgea necontenit
pe sold, si ti se umezise pleoapa ;
si apa-ntr-un tarziu ne-a izbavit
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ștefan Augustin Doinaș despre zbor
Zeii bătrani știu încă să petreacă!
fragment
Iubiti colegi purtand acelasi hram!
Sunt patruzeci de ani - o vesnicie!
De cand, intaia oara, ne porneam
De-aici, ca o superba herghelie
De manji nestiutori de bici si ham.
Eram frumosi: purtam vapaia pura
Care se-arata-intreaga pe figura.
Acuma, iata-ne - si mai frumosi;
De frumusete grea, interioara,
Care ne face - poate - mai sfiosi,
Caci n-are focul viu de primavara
Al astrilor puternici si gelosi,
Ci doar surasul palid care-inseamna
Caldura blanda-a soarelui de toamna.
Ei si!? Intelepciunea unei vieti
E s-o traiesti, pe fiecare treapta,
Prin ceea ce-i e propriu, si sa-nveti
a-i da, necontenit, masura dreapta.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafirul negru
fragment
În Țările de Jos, într-un vechi burg
încins cu holde arse de pelagră,
un grădinar visă într-un amurg
un straniu trandafir cu floare neagră.
Și ani de-a rândul visul lui rămase
deasupra casei, ca un cer închis;
iar păsările, când veneau sfioase,
zburau cu aripi fragede prin vis.
Dar ochii lui și mâinile în friguri
păliră lent sub zări verzui, iar el
mereu se aplecă pe nalte diguri
ținând holbat al apelor inel.
În mări, epave cu catarge moi
dădură rădăcini, în timp ce bradul
de șapte ori se scutură de foi
și zeci de fluvii își schimbară vadul.
Altoiuri albe, muguri sângeroși
în van își împleteau pe rând nuanța.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ștefan Augustin Doinaș despre negru
Terține-n cinstea unui vânt nebun
Era doar vânt. Doar cine-avea curajul
să-i strige-n față adevărul? Iarba
servea în vârf de suliți echipajul.
"Tu nu ești primul care-mi smulge barba."
Era doar vânt. Cutreiera pământul.
Sub tălpi se viscolea în hohot oarba
zgrăbunță risipită, jurământul
cocoarelor, pe care-l spulberase.
Era doar vânt. Și nu-și găsea mormântul.
Îl însoțea, învârtejit în grase,
hilare arătări sporindu-i hora,
un praf gălbui ce năpădea terase.
"Aruncă-mă în ochii tuturora."
Era doar vânt. Și-n zarea bleumarină
un pâlc de nori umfla multicolora
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ștefan Augustin Doinaș despre tăcere
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ștefan Augustin Doinaș, adresa este: