Lista completă, pagina 19
Crepuscul nautic
Un altar neterminat pare cerul cuprins de-nserare ca într-un brâu de humă;
Suspin de vreme regretând urmele unei zile frumoase cu irizări de-agat;
Briza abia trezită din somnul său diurn cravașează sirepe herghelii de valuri-n spumă;
Într-un port îndepărtat din hamacul orizontului, mi-am ancorat gândul la crepusculul catifelat;
Amintirile mă ning acrobatic cu-aripi de pescăruși albaștri și petale de lună.
În tonuri de crepuscul nautic, nechemate, imaginile se strecoară fantomatic;
Fulgeră câmpia mării cu ecouri albastre ce mă-ndeamnă, peste timp, la taifas,
Bântuindu-mi carnea cu-nrobitoare atingeri pasionale,-n amurgul alocromatic;
Pagini cu poeme de-altădată se desfac nostalgic, se aureolează și prind glas;
La ora mareelor înalte, ascult mugetul mării și, trecutului meu, îl suprapun cinematic.
Lampa cu fluturi albaștri pâlpâie ritmic în siajul cu tâmple de sare;
Pentru magnetul uriaș al mării, inima mea va rămâne o bucățică de fier;
Amprentele încrustate adânc în pelicula memoriei îi sunt adăpost și-alinare.
Pentru suflet, suava tortură a amintirilor este-o desfătare-n amurg,
Pentru prezentul anost, este singura bucurie pe care pot să i-o ofer
Din care, cu scânteieri firave, pentru coala albă de hârtie, scurm gânduri care curg.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața ca un drum cu sens unic
Fiecare drum servește unui scop bine determinat,
Proiectat cu multă scrupulozitate înainte de-a fi;
Identitate se numește acel drum intermitent semnalizat;
Orice am face și oricum am merge, nu ne putem rătăci.
Un câmp pustiu, fără repere, la-nceput de fatum.
Din proprie inițiativă și entuziasm de ancestralitate,
Cu rucsacul copilăriei în spate, abordăm ideea genetică de drum;
Primul pas săvârșit, deja, a transformt-o în realitate.
Cu sensul doar înainte, viața-i ca mersul ofidienilor ce se scurg;
Chiar și pe drumul drept, tot în serpentine evoluând.
Când, adumbrind arcul sprâncenelor, privim înapoi, în amurg,
Se vede poteca pe care nicicând n-o vom mai străbate mergând.
Asemenea stalactitei ce plânge la capătul subțire
Înainte de a-i trimite stalagmitei o lacrimă de răspuns,
Cu-n licăr de speranță, într-o rugăciune de regăsire,
Doar în gând, mai putem reveni lăcrimând în ascuns.
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul și marea
Un univers de dor închis într-un pumn de lut însuflețit,
O picătură de sânge albastru ce respiră prin cuvânt
Încercând să evadeze din labirintul gândului ascuțit;
Ăsta-i poetul, ancorat în sechestrul clipei pe pământ.
Spiritul poetului pânză de corabie pe talazul-destin,
Însuflețită de necuprins, cu a sa nestăpânită frenezie
Este armăsarul pur sânge de sare al fiorului marin
Ce-și acostează cuvintele la malul mării tărâm de poezie.
Doar ascultând cum brațele vântului trag clopotele mării,
Poetul vede talazurile spărgându-și coapsele de stâncă.
Cu ochii închiși, aude pescărușii țipând deasupra zării
Și, ca-ntr-un vis, vede, sub apa furioasă, lumină adâncă.
Doar poetul poate să vadă cum întinderea de sineală
Își mestecă meșteșugit culorile sub boarea nevinovată;
Îi simte răcoarea și pune-n nehodina din cerneală
Marea, pe care valurile cuvintelor nu obosesc niciodată.
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am cheltuit mereu, dar nu regret nimic
M-am născut pe unul din picioarele de plai moldave
Când susurul izvoarelor deștepta geana dimineții,
Iar lacrimile înrourate de pe sepalele florilor suave
Oglindeau, în firida clipei, lumina misterului vieții.
Cu ochi mirați și pași șovăielnici, în holograma sorților,
De toate năzdrăvăniile copilăriei, am fost ademenit;
În scurta binecuvântare a bunicilor și-apoi a părinților,
Nefiresc de iute-au trecut anii și flăcău am devenit.
Mi-am susținut singur existența ca un atlant concrescut,
Continuu și neobosit, m-au preumblat pașii prin lume,
Vârtelnița vieții și furtunile sinelui, din plin, le-am cunoscut
Mai mult chiar decât ar putea un om obișnuit să-și asume.
Am fost și sunt exemplul viu al unor porniri multiple,
Dar nu pot să spun că totul a fost o reușită deplină;
Prin prăpăstiile contingenței, din prețioasele periple,
M-am împovărat și cu-o matrice de îndoieli arhiplină.
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am cheltuit mereu, dar nu regret nimic
M-am născut pe unul din picioarele de plai moldave
Când susurul izvoarelor deștepta geana dimineții,
Iar lacrimile înrourate de pe sepalele florilor suave
Oglindeau, în firida clipei, lumina misterului vieții.
Cu ochi mirați și pași șovăielnici, în holograma sorților,
De toate năzdrăvăniile copilăriei, am fost ademenit.
În scurta binecuvântare a bunicilor și-apoi a părinților,
Nefiresc de iute,-au trecut anii și flăcău am devenit.
Mi-am susținut singur existența ca un atlant concrescut,
Continuu și neobosit, m-au preumblat pașii prin lume,
Vârtelnița vieții și furtunile sinelui, din plin, le-am cunoscut
Mai mult chiar decât ar putea un om obișnuit să-și asume.
Am fost și sunt exemplul viu al unor porniri multiple,
Dar nu pot să spun că totul a fost o reușită deplină;
Prin prăpăstiile contingenței, din prețioasele periple,
M-am împovărat și cu-o matrice de îndoieli arhiplină.
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purtătorul de cuvânt
În regatul de lumini și umbre al universului,
noaptea este un trup viu.
Afrodiziacul globular a aselenizat.
Ca un sân de fecioară în straie brodate,
țesute-n vraja serii,
se oferă privirii în toată splendoarea.
Prin foșnetul de ramuri,
spintecat de umbra liliecilor poleiți,
acoperă pământul ca un stat de brumă.
Pus pe pilotul automat al multimilenarei obișnuințe,
Carul Mare aleargă nestingherit
fluturându-și coviltirul de stele.
Dincolo de tocatul luminii,
frica mușcă pe neașteptate;
cruciada ei poate opri timpul în loc.
În pijamalele nopții,
toate lucrurile sunt prinse între hanger și pavăză;
multe dintre ele s-ar dori ființe.
Libertatea zborului se cuibărește-n coliviile pădurii.
Gândurile încep să se strige căutându-se.
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Necuvinte
Ea a (a)bătut spre mine briza a-ntrebare;
Tresărind, eu i-am răspuns a acceptare.
Ea a întins spre mine talazul ca un braț;
Eu am întins spre ea brațul ca un țărm.
Ea m-a-mbiat la gânduri nesperate
și m-a-ncercat cu descurajare
și nenumărate clipe solitare;
Eu am înfruntat-o cu tenacitate și
m-am ales cu o fărâmă de speranță
ca o măsură preventivă.
Ea m-a sedus cu libertatea fără de sfârșit
a temnițelor albastre;
Eu îi sunt dator cu o lacrimă de-nțelepciune.
Eu am devenit valul zbuciumat între malurile sale;
Paradoxal, ea, liniștea dintre malurile mele.
Eu am trecut prin ea;
Ea a trecut prin mine.
Eu simțeam cum urcă sângele meu precum fluxul;
Ea, cum mi se scurge sufletul cum refluxul.
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată...
NICIODATĂ e un cuvânt care sperie ades
Și căruia i se atribuie o conotație ciudată!
Optica ar trebui schimbată uzitându-l, mai des,
În expresii de genul "nu se știe NICIODATĂ".
NICIODATĂ, sălășluirea-n Univers nu ia pauză,
Chiar și-atunci când, aparent, s-ar odihni;
Timpul umblă hai-hui, întotdeauna, fără cauză,
Dar NICIODATĂ nu obosește și nu se poate rătăci.
NICIODATĂ, să nu spui,, prea târziu"!
Întotdeauna, e loc pentru alt început.
Chiar dacă nu totu-i ușor sau roziu,
Să nu te dai NICIODATĂ dinainte bătut!
NICIODATĂ, să nu gândești că nu poți fi fericit
În această lume tot mai polarizată!
Iubirea este-al vieții ingredient implicit
Și nu se lasă NICIODATĂ raționalizată.
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și lecții de engleză
Rondelul mărțișorului
Cuprins în frumusețea unui gest,
Un mărțișor înseamnă împlinire
Când primăvara dă supremul test
Lansând un semn de primenire.
Omagiu vieții ca un dar celest
Când ghiocelul sun-a izbândire,
Cuprins în frumusețea unui gest,
Un mărțișor înseamnă împlinire.
Dăruit cu sufletul curat și-onest
Ca un veritabil talisman de iubire,
Acest simbol de viață manifest
Se poartă-n suflet cu împătimire -
Suprem răspuns de mulțumire
Cuprins în frumusețea unui gest.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul primului sărut
În disputa sentimentelor primare,
Când conexiunea-n inimi s-a produs,
Pământul se deschide sub piciore,
Iar cuvintele se dovedesc a fi în plus.
Pecete de foc la prima-mbrățișare,
Primul sărut furat-un bonus juxtapus
În disputa sentimentelor primare,
Când conexiunea-n inimi s-a produs.
Înmugurit în a viselor înverșunare,
Primul sărut-un poem concis expus
În geana unui răsărit virgin de soare
Care-mpiedică al vorbelor surplus
În disputa sentimentelor primare.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Costel Avrămescu, adresa este:
