Lista completă, pagina 13
Coșmarul
astă noapte
elevul din mine trecuse la tablă
într-un coșmar
punctul, dreapta, sfera, dreptunghiul
integrale, grafice, șiruri, mă asaltau
cu voci distincte,
mă amenințau cu examene,
abstracte desigur, le cădeam victimă,
între pereții dreptunghiulari ai camerei
spațiu real
calculam limita infinitului
ca un prizonier conștient,
suma semnelor mă sugruma cu reliefuri evoluate
într-un peisaj avangardist,
din care poți evada iubind.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe când toamna nu murise
pe tata l-au dus
în sala de operații
avea gândurile cu el
în ele moartea juca
șotronul
l-au întins pe pat
să-i scoată neliniștea
din piept
mintea mea se zbătea asemeni
unui cobai
într-un carusel
sub povara
tăcerii
se deschideau uși
era liber la berărie
puteai să rumegi cuvintele
precum covrigii uscați
fără să pui întrebări
l-au operat ca și când
timpul s-a oprit în loc
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Peisaj cotidian
liniștea stăpânește strada,
în mijlocul aerului pictat cu creta
bazinul de corpuri atrage sarea,
chipuri impregnate cu nesomn merg pe pleoape
ca și cum ar merge pe valurile de nisip
ale plajei nichelate cu viruși,
doar apa poate salva trupuri,
pielea se descuamează în fâșii
ca o trecere pietonală
lipsită de semafoare, blocată
în așteptare,
rămân amprente de sare pe umerii goi
străzi lăcrimează,
câinii nu-și mai cunosc stăpânii.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul absurd
nu pot să mă îmbrac
cuvintele tale
se revărsă
sparg liniștea străzii
năruie piramidele din cer
unde mă uit
unde mă duc
orizontul este pângărit
cu flăcări
ochiul reține reduce
zborul
îngrădit cu citate
la limita absurdului
cusute de cuvinte
ce strâng respirația
poftim de te îmbracă tu
de poți din silabe
fă-ți costum
mută-ți cărarea pe mijloc
din casa jocului ieși
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul absurdului
nu pot să mă îmbrac
cuvintele tale
sugrumă respirația
îneacă orele
sparg liniștea străzii
năruie piramidele din cer
orizontul este pângărit
cu flăcări
ochiul îngrădit întârzie
zborul
în urechi citate abstracte
fac loc absurdului
sute de cuvinte
rup echilibru
poftim de te îmbracă tu
de poți din silabele tale
poartă costum de gală
mută cărarea pe mijloc
din casa jocului să ieși
nu îngropa energii
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestitorului
dorești să te ferești de omul spân
fals povestitor,
de veghe bancului de nisip,
poți eșua ascultându-l,
timpul se înjumătățește cu fiecare cuvânt al său
improvizat la capătul speranțelor,
monologul prelungeste hemoragia secundelor
ridică nivelul de adrenalină, indică prezența iluziilor sale,
martorii pierd apariția emoțiilor sub bagheta sa,
retina veacului este plină
povești ieftine deșertate precum ai răsturna
tichii de mărgăritar.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu putere și frică
din celebra manta se zăresc fructele
se vând la kilogram,
le prefer pe cele din crâng
sunt mai neumblate și respiră
în primăvara iesită din umbra iernii
vreau să înțeleg culoarea prematură
care în trap scapă privirii
alternând în stânga și dreapta variante ale
dorinței de a dormi,
în fața gardului ce separă blândețea
de cioturile pădurii arse,
de crengi îmbătrânite,
refuzul de a crede în păsări,
în ramuri, în vise
dă dreptate timpului să se revolte.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este târziu
ia-ți jaluzelele și pleacă femeie,
lasăți urma degetelor pe geamul aburit
de răsuflarea târzie a timpului ce moare
ucis de cuvintele aspre, pereche țipetelor
ce îngroapă idei
drumul este golit de zmei,
nu te vei înfrunta cu arșița gândului,
poate vei înțelege să zbori,
să treci peste mine antipersonal,
brațele acoperite cu ghirlandele florilor cândva
sunt uscate precum trupul rătăcit în uitare,
frământată rămâne iubirea
o haină ponosită ce te cuprinde.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absurd
nu pot să mă îmbrac
cuvintele tale
sugrumă respirația
îneacă orele
amână răsăritul
sparg liniștea străzii
năruie piramidele din cer
unde mă uit
unde mă duc
orizontul este pângărit
cu flăcări
ochiul îngrădit întârzie
zborul cu citate
la limita absurdului
sute de cuvinte
strâng respirația
poftim de te îmbracă tu
de poți din silabe
fă-ți costum
mută-ți cărarea pe mijloc
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripile noastre
Sânul tău gust al piersicii plânge
în epava unui vis răstignit
expus zborului neterminat
nu-ți fie frică,
norii poartă chipul nostru
vom avea aripi
din tencuială trupurile captive
se vor desface în lumină
ușile deschise
vor lăsa iarna în toamnă
este timpul
să abdicăm
din visul care decora altădată cerul
în căutarea primăverii.
Nu-ți alunga zâmbetul
vreau să-l păstrez
în ființa care se zămislește
din foc și cuvinte
în liniștea așternută
vom avea aripi
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ovidiu Cristian Dinică, adresa este:
