Laurian Ionică

Pentru Constantin Mândruleanu, om de afaceri, susţinător al revistei "Cugetul"

Ca-n naufragiu, nu corăbier,
Mă rog la Dumnezeu, ca pământean
S-asculte ruga celor care cer
Să-l ţină sănătos pe Mândruleanu,

Să stea de veghe timpul măsurând
Ca nu cumva să îi dispară-ndemnul
De-a nu vedea umoru-agonizând
Că s-a-ntrerupt în conturi OXIGENUL.

Şi Cugetul, revista noastră vie
Ce-o tot răsfaţă prietenii din ţară,
Nu ar putea ieşi din agonie
Şi-ar sucomba în lunile de vară.

N-am mai găsit ieşiri de circumstanţă
Fiind utilă chiar resuscitarea
Iar în atâtea piepturi de speranţă
Vedea-vom cum se-aprinde lumânarea.

poezie de Laurian Ionică din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar rugăciunea ne-a mai rămas

Cu atât de mulţi patriotarzi
E moartă orice perspectivă;
La Domnul ne rugăm de azi,
Să facem mâine o colivă.

epigramă de Laurian Ionică din revista "Cugetul" (2010)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică rimată la volumul ""Stanca" în... "Calea Lactee"", a autoarei Cornelia Georgescu

Nu se nasc în orice clipe
Scriitori ce prind aripe
Ca să zboare-n Univers.
Nu pătrunzi în constelaţii
Doar cu mici imaginaţii,
Dând viaţă unui vers.
Dar când sufletul ţi-e jarul
Mistuit de tot amarul
Frământărilor din jur,
Când în nopţi de insomnie
Tu aşterni, pe o hârtie,
Gânduri care prind contur,
Când tu, fragedă copilă,
Scrii cu pana ta o filă
De curaj şi de revoltă,
De mâhnire şi de ură
Contra celor ce făcură
Centre-n care se dezvoltă
Mecanismele de frică,
Atunci lumea-ţi pare mică

[...] Citeşte tot

poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Constantin Iordache, la lansarea volumului "Buchet de cuvinte"

Am vrut să-ţi fac o cronică mai dură,
Analizându-ţi cartea cu măsură,
Dar deschizând "Buchetul de cuvinte",
Am reflectat matur şi ia aminte:
Mi s-a uscat cerneala în peniţă,
Văzându-te cu doamna primăriţă
Şi atât de tulburat am fost încât
Mi s-a părut că te ţinea de gât.
Iar tu, sedus de-al AURULUI prag,
Râdeai de fericire şi de drag,
Gândind că eşti alături de nevastă,
Dar ai şi primăriţa într-o coastă.
Şi-atunci, pornirile de critic vehement
S-au estompat şi cu puţin talent,
Am zis, cu bănuială şi cam trist,
Că C. Iordache poate-i PSD-ist
Şi primăriţa, cu puterea-n vid
Mă critică-n biroul de partid,
De mă declară aspru, pe măsură
Non grata pentru Casa de Cultură

[...] Citeşte tot

poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!