Janet Nică

Unui politician precoce

Fiind precoce-n tot, băiatul
Şi-a dat, cu zero neuroni,
La grădiniţă, doctoratul...
Bine-nţeles... în pantaloni!

Apoi, crescându-i neuronul,
În clasa-ntâi, s-a pus pe fapte,
A supt, întruna, biberonul
Şi a ajuns un papă-lapte.

Adolescent, ştiind să facă
Ce îşi doreşte omul nou,
A scris o carte despre vacă
Şi a ajuns un mare bou.

Mai e nevoie să vă spun că,
Bazat pe noul său talent,
Va paşte, însă nu pe luncă,
Ci lângă fraţi, în parlament?

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie gramaticală

De felul meu, cam emotiv,
Îţi spun, trădându-mă puţin:
E trupul tău un substantiv
Şi tare-aş vrea să ţi-l declin!

Cu bucuria pe obraz,
Aproape, umăr lângă umăr,
De e nevoie, după caz,
Să ne-acordăm în gen şi număr!

Îţi spun, spre-al inimii folos,
Căci am iluzii din belşug:
E trupul tău un verb frumos
Şi tare-aş vrea să ţi-l conjug!

O fi un mod în lume, poate,
Ca-n zborul aspru, spre Olimp,
La diatezele, la toate,
Să ne iubim, din timp, în timp!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DOR DE TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE

Ca semn că meseria-i grea,
Ducând atâtea griji în spate,
Acum, pensionar, aş vrea
Să fac, din nou, o facultate.

Cum, prin destin, se schimbă toate
Şi-n gând apare curcubeul,
Acuma, după facultate,
Aş vrea să fac, din nou, liceul.

A progresat modernul ev,
Dar multe sunt de mântuială,
Şi-aş vrea să fiu, din nou, elev,
La şcoala zis gimnazială.

Târziu de tot, am înţeles
Că legea lumii este teama
Şi, copleşit de-atâta stres,
M-aş vrea, pe veci, la piept, la mama!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papucii, poezie pentru părinţii copilăroşi

De obicei, în prag de seară,
Îmi las papucii într-un hol,
Iar dimineaţa, când mă scol,
Îi iau şi haida, hai, pe-afară!

De multe ori, îi uit afară,
În faţa holului, pe scară,
Pe-o treaptă care e mai sus,
Iar dimineaţa, nu-s şi nu-s!

Apoi, îi caut cam o oră,
Căci nu v-am spus, vă spun acuş,
Adus acasă, de o soră,
În curte, am un căţeluş.

Mi-e tare drag, la drept vorbind,
Căci îl iubesc şi guguştiucii,
Dar dacă-l prind, precis îl prind,
Vă spun cinstit că-i dau... papucii!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet româno-franc

Sunt amploaiat la un ecol de ţară
Şi abitanii zeu mă recunosc.
De pun pe ghiocei parfum de mosc,
Nu pun pe lang ce nu se manj, dar zboară.

Un şoz bizar ca mâţa se strecoară
În sangul meu ce bate-n diguri: pleosc!
Şi ce plezir ca-n taină să cunosc
Silansul riş al nopţilor de vară!

De mint, oricine poa' să mă corige,
Să mă plesnească semplu peste buş.
Sunt peizan cu stil pe catalige,

Panseul fin îmi e solei şi duş.
Când vremea e moveză, un' să plec?
Şi cântă cucii-n ram: avec-avec!

sonet epigramatic de Janet Nică din Ocolul cuvântului în 80 de sonete plus încă 10 piruete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferma animalelor

Azi, coboară urşii-n stradă,
Sar la oameni în ogradă,
Leul îşi urmează cursul,
Iar guvernul plimbă ursul,

Astăzi, vezi, în mod frecvent,
Doar maimuţe-n parlament,
Papagalic e discursul,
Iar guvernul plimbă ursul.

Vin şacalii după bani
Într-o ţară de fazani,
Leul îşi urmează cursul,
Iar guvernul plimbă ursul.

Dornici de salarii mari,
Chiar şi boii sunt măgari,
Ei câştigă-n veci, recursul,
Iar guvernul plimbă ursul!

[...] Citeşte tot

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi eul liric

Am aflat, din cărţi, discret,
Dintr-un text, deloc satiric,
Cum, că eu, fiind poet,
Am, în mine, EUL liric!

Vena poeziei, sumbră,
N-are suflet, n-are sânge,
Autorul e în umbră,
EUL râde, EUL plânge.

La iubita mea frumoasă,
Dac-aş vrea să zbor ca zmeul,
Ca poet, eu stau acasă,
Dar, la ea, se duce... EUL!

Eu vă spun, cu tot onorul,
Şi vărsându-mi, sincer, focul,
EUL ăsta, profitorul,
Mi-a luat, de-o vreme, locul!

[...] Citeşte tot

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rectificare de sezon

Ca semn că-i poartă cerului respect,
Ar trebui să fie iarnă, dar,
Oricine vede, şi e chiar suspect,
Că este iarnă doar în... calendar!

Se vede clar că iarna e în grevă,
O fi având Domnia Sa motive,
Pe ramuri gri, cucuiele de sevă
Vor exploda discursuri olfactive...

Ajunse vremea joacă de copil,
Vezi rouă-n loc de chidă, peste plai,
Şi-n sânul iernii, soarele de-april
Sări, vioi, pârleazu-n luna mai!

Cum n-a văzut zăpadă pe cărări,
Pământul, ce intrase la idei,
Forţat, azi-noapte, de împrejurări,
A nins, de jos în sus... cu ghiocei!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precizare, maestrului Valentin David

Amice, cred că vrei să mă cobori,
Dar vorba-ntortocheată nu te-ajută,
Oricât am fi de îngăduitori,
Se vede c-ai făcut o muncă brută!

Îţi aminteşti doar lucruri de duzină,
Şi poate că te cred naivii, blegii,
Dar sunt dovezi că unii, în uzină,
Nu prea turnau oţelul, ci colegii!

Cât despre mine, dacă vrei să ştii,
Ca dascăl, n-am dosar, ci am dosare
Şi nu mă văd din munţii de hârtii,
Mereu în slujba clasei muncitoare...

Mi-am educat elevii cu talent,
Din drag de oameni şi de Dumnezeu,
Dar, după tonul aspru, violent,
E clar că nu ai fost elevul meu!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă e-adevărat - replică la poemul "Mai lasă beletristica..." de Valentin David

E-adevărat, sunt cititor fidel,
Plutesc în lumi regale, cu eroi,
Da-n plină zi, mă latră un căţel,
Bine-nţeles, căţel de usturoi!

E unul care n-are-n vene foc,
Şi, cu păreri din vremea lui Pericle,
Citeşte numai cărţile de joc
Şi-adesea, etichete de pe sticle.

Citind facturi, el crede că-i savant,
Dar adevărul este mult mai trist:
El vrea să-i pun, pe Goethe şi pe Kant,
În râşniţa-i de prea zelos marxist!

Ca om de rând, cobor în beci, oricum,
Dar la vecină, să-mi probez elanul...
Şi tot citind cu ea, se-aude cum
În casă, sus, îi sforăie... fazanul!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!