Lista completă, pagina 104
Motanul diplomat
În vremurile noastre -puțină lume știe-
Și-n lumea animală avem democrație...
Într-una din campanii, pe un întins maidan,
Își susținea platforma, pe-o piatră, un motan:
-Vă rog, stimați prieteni, vă rog să mă votați,
Căci sunt urmașul unui lung șir de democrați:
Bunicul dinspre mamă a fost în parlament,
Ba, chiar și străbunicul a fost un ins potent
În dreapta liberală, prin șapteze'ș'ceva!
Votați-mă cu toții și, de mă veți vota,
Va fi democrație, va fi egalitate,
Promit retrocedarea averilor furate,
Promit un loc de muncă la șoareci, șobolani,
Maidanul va fi altul în numai patru ani!
Promit ca pe vecie să ne-mpăcăm cu câinii,
Să nu mai fie coadă la împărțirea pâinii,
Promit ca fiecare să aibă loc în casă,
Iar șoareci și cu mâțe să stea l-aceeași masă!
[...] Citește tot
fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrabia și porumbeii
Într-un oraș din țară, pe una din alei,
Se agitau întruna vreo zece porumbei,
Voind să își împartă-ntre ei un colț de pâine
Pe care-l șterpelise o cioară de la câine,
Care-l văzu-ntr-o ladă și tocmai îl furase.
Dar, croncănind aiurea, cioroiul îl scăpase...
Probabil știți tipicul: aruncă boțu-n sus,
Sperând să se fărâme și,-n gabarit redus,
Atunci când se întoarce și cade la-ntâmplare,
O bucățică mică să-nghită fiecare;
O vrabie sprințară, venind dintr-un tufiș,
Se strecură-n grămadă cu grijă, pe furiș,
Luă în cioc bucata și dusă fu cu ea.
Din întâmplarea asta avem a învăța
Că trebuie în viață să fii organizat,
Că-i bine să fii suplu, agil și calculat,
Că nu te poți încrede-n vecini, în șefi, supuși,
Că-i musai să pui lacăt și ivăre la uși,
[...] Citește tot
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Judecata de apoi
la judecata Ta
n-am să mă apăr, Doamne,
nici iertare-n genunchi n-am să-ți cer
n-o s-aduc avocați
voi mărturisi
nesfârștele încercări ale traiului meu
efemer
mari uimiri
și emoții adânci
și iubiri
îndoieli și trădări
răzvrătiri...
sufletul meu va fi cum a fost
la vedere
n-am ținut vreodată vreun post
am păcătuit însetat de a ști, de plăcere
am râvnit
la minunile mâinilor Tale
am furat din grădini flori și piersici și mere
am dorit fruct oprit
[...] Citește tot
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Câinii vagabonzi
Odată, maidanezii, văzând că-s de ocară,
Că oamenii-i atacă, îi strâng și îi omoară,
Se hotărâră ca pe-un tăpșan să se adune
Și, după ce lătrară în cor o rugăciune,
Trecură la dezbateri. "Suntem cu mult prea mulți!"
"Ne înmulțim de-a valma, ca oamenii inculți!"
"E clar, stimați tovarăși, că trebuie măsuri!"
"Să ocolim cățeaua când este în călduri!"
"Să punem la cățele centuri de castitate,
Oricum, să ne abținem, la dracu, cât se poate!"
"E greu cu abținutu', mai bine mă omor,
Dar să privim la oameni, la ce fac dumnealor.
Putem găsi, ca dânșii, soluții constructive,
Ei folosesc, de pildă, în pat, prezervative".
"Așa-i, baloane de-alea putem lua și noi,
Aruncă foarte multe în lada de gunoi!".
Ideea prinse iute. Supuseră la vot
Și-unanimitate! Plecară peste tot
Și strânseră-ntr-o oră puzderie de gume.
Și, mai de bunăvoie, mai contra, mai cu glume,
[...] Citește tot
fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plugușor
Aho, aho, prieteni dragi,
Cronofobi și cronofagi,
Scriitori, comentatori,
Sau doar simpli spectatori,
Serioși sau puși pe glume,
Critici aspri - nu dau nume,
Plângăcioși sau revoltați,
Stați puțin și nu postați
Și urarea-mi ascultați!
Să aveți un an mai bun
Cu o sănătate tun,
Cu copiii lângă voi
Și părinții amândoi,
Iar de nu aveți copii,
Are țara, încă, mii,
Iar de nu aveți părinți,
Că se află printre sfinți,
Bucurați-vă de-amici
Cât mai suntem pe aici,
Bucurați-vă acum,
[...] Citește tot
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leul și vulpea
Domnea în junglă, peste munți, câmpii,
Un leu imens, cu coamă mare, creață,
Și cele mai umflate fudulii
Din câte-aveau toți leii încă-n viață.
Își alungase, rând pe rând, rivalii,
Leoaicele doar el să le iubească,
Și obligă supușii lui vasalii,
De curte și palat să se-ngrijească.
O vulpe, ce muncea ca secretară,
Șireată cum sunt vulpile-n povești,
Se-apropie de dânsul într-o seară,
Spunându-i: "ce bărbat, o, sire, ești!"
Și stărui așa, lingușitoare,
În juru-i învârtindu-se mereu:
"Ce crupă și ce coadă, ce picioare,
O, ce n-aș da să-ți fiu leoaică eu!
[...] Citește tot
fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un câine
Părinții mei s-au dus la Dumnezeu,
În Rai, să facă și acolo pâine;
La casa lor, unde-am crescut și eu
A mai rămas, de câțiva ani, un câine.
Eu nu știu cum percepe-un câine timpul,
Dar știu că-i dintr-o specie deșteaptă,
Că, dacă-i cald sau rece anotimpul,
El stă mereu acolo și așteaptă.
Când l-am mutat pe tata în neant,
Ca ultimul plecat din casa noastră,
El a urlat prelung înspre palant
Apoi și-a dus privirea spre fereastră.
De-acolo tata îi vorbea pe-un ton
Duios, cu vorbe blânde de-alintare,
Apoi pornea,-ntr-o mână c-un baston
Și-n mâna cealaltă cu mâncare.
[...] Citește tot
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
UITARE PE BUCĂȚI
Cum mi-ai cerut uitarea-nlăcrimată,
Să pleci senină-n reci străinătăți
Și nu te pot uita așa, deodată,
Am să te uit, iubito, pe bucăți.
Te-am desenat întreagă-n mintea mea,
Și ca să-ți trec minunile-n uitare,
Cum trebuia să-ncep de undeva,
Am început de jos, de la picioare.
Mi-am șters din minte degetele reci -
Întâi le-am sărutat pe fiecare
Și părțile bătute de poteci -
Călcâile și tălpile hoinare.
Pe glezne m-am plimbat în sus și-n jos,
Iubindu-le cu degetele mele,
Le-am mângâiat cu grijă, tacticos,
Și mi-am luat adio de la ele.
[...] Citește tot
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitare pe bucăți
(Dintr-un volum ce fi-va, totuși)
Cum mi-ai cerut uitarea-nlăcrimată,
Să pleci senină-n reci străinătăți
Și nu te pot uita așa, deodată,
Am să te uit, iubito, pe bucăți.
Te-am desenat întreagă-n mintea mea,
Și ca să-ți trec minunile-n uitare,
Cum trebuia să-ncep de undeva,
Am început de jos, de la picioare.
Mi-am șters din minte degetele reci -
Întâi le-am sărutat pe fiecare
Și părțile bătute de poteci -
Călcâile și tălpile hoinare.
Pe glezne m-am plimbat în sus și-n jos,
Iubindu-le cu degetele mele,
Le-am mângâiat cu grijă, tacticos,
[...] Citește tot
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamă
Copil al meu din pântec, om al meu,
Mă chinuie dileme nesfârșite
Și nu mă pot decide și mi-e greu
Și nopțile mi-s albe, chinuite.
Firesc e să te-aduc în astă lume
Spre care te-am pornit și să te nasc,
Să te botez apoi să-ți dau un nume,
Dar, vai, câte pericole te pasc!
Va trebui să-nveți durerea ce e,
Să-ți iei din răul lumii și tu partea,
Să lupți pentru un crez sau o idee,
Ca în final să te aștepte moartea.
Mă tem acum că nu vei înțelege
De ce există-n lume ucigași,
De ce infracțiuni, fărădelege,
De ce perfizi și trădători și lași.
[...] Citește tot
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Petru Ioan Gârda, adresa este: