Lista completă, pagina 28
Sonetul limbii române
E minunată limba românească,
La fel o alta nici că mai există,
În spațiul mioritic ea rezistă,
Căci e-o trimitere dumnezeiască.
Cuvintele-nșirate în revistă,
În carte,- n presă, știu să oglindească,
Mai mult ca altă limbă pământească,
Frumosu-n forma cea mai realistă.
Avem și multe slove-mprumutate,
Dar de le raportăm, sunt chiar infime,
Putând să renunțăm oricând la ele, -
Având în limba noastră sinonime.
Noi le păstrăm așa nealterate,
Iar unele-s incluse în manele.
sonet de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ISPAS (fabulă-sonet)
De Înălțarea Domnului, se spune,
Că au și caii Paștele atunci
De-aceea n-o să-i întâlnim prin lunci
La muncă puși, ci-s liberi prin pășune.
Un armăsar ce-i priceput la punci
Ca un boxer, dorind a se expune,
Porni-n galop spre iepe prin comune
Ce nu erau în hamuri la bihunci.
Măgarul a ținut și el să meargă
Pe lângă amorez spre zarea largă
Și observând alese tinerele
Nătângul s-a și repezit la ele
Cu-a lui grimasă și-a stricat tot rostul...
MORALA- I: Nu plecați la drum cu prostul!
fabulă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cronică de iarnă
Legată-i iarna cu prea multe funii,
Gerilă face acte de bravadă,
Atât de gros e stratul de zăpadă...
La fel cum e obrazul pe la unii.
Nu vezi țipenie de om pe stradă,
De parcă-ar năvăli tătarii, hunii,
Stau toți în casă și-admirând petunii
Ori alte flori, tristețea și-o deznoadă.
Trei luni de iarnă sunt, diamantine
Ce scot cojoace de la naftalină
Și din păduri, copaci cu rădăcină.
Iar defrișorii-or face mutră sumbră
În lunile de zăpușeală pline,
Că n-or avea pe unde sta la umbră.
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu gândul la George Bacovia
Dup-atâta plumb și ceață
Să se-arate soarele,
Iar noi toți acei de față
Să golim paharele.
Cele cu venin, ce-s pline,
Să se verse,- ajungă-n hău,
Vină clipele senine
Înspre toți cei din Bacău.
Spre locuitorii lumii
Care-s bravi, de bună seamă,
Pe ceilalți, te rog, adu-mi-i
Să le spun e epigramă!
Punem pe amar sechestru,
Stea în temniță închis,
De Bacovia, maestru,
Să ne amintim și-n vis.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?
De ce nu înfloresc bujorii
Sub bolta-nvăluită-n fum,
De ce sunt împietriți cocorii
În norii grei de praf și scrum?
De ce vibrează-n lacrimi lacul,
De ce nu-i grâul pân' la brâu,
De ce nu cântă pitpalacul
Și-s decibeli scăpați din frâu?
De ce pășim pe ierburi împietrite
Și-i roua roșie-n dumbravă,
De ce mușcăm din mere înroșite
În focul lacului de lavă?...
De ce? De ce? De ce?
Răspunsul vine dinspre viitor,
Departe nu-i, e chiar aproape,
Simțim, deja, un iz înțepător
[...] Citește tot
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret din Țara de Sus
De ziua Bucovinei, 28 noiembrie:
Bucovineanu-i mândru, cumsecade,
În straie parcă-i floarea cea de măr,
Înconjurat de cinste și-adevăr,
Trudește zilnic să adune roade.
În spuma laptelui muls în ciubăr
Vezi fruntea lui ridată în arcade
Vrând taina-mbătrânirii s-o deznoade
Și cum de-i merge traiul în răspăr.
Îl știu: stejarul, bradul și țapina,
Din viu respect că duce munții-n spate
Își pleacă fagul înspre el tulpina.
Dar sunt mulți defrișori azi, din păcate,
Avizi, ce prind pe alții să blesteme
Că urșii nu au habitat de-o vreme.
sonet de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama-i una
Cu tine-n gând mă culc, mămică,
Și te visez adeseori,
Nu știu de lipsuri, nici de frică,
Mi-e drumul presărat cu flori.
Nu știu când dormi, nici când mănânci,
În păr îți văd arginții,
Privesc în ochii tăi adânci
Să-ți văd sclipirea minții.
De mult efort pari istovită,
Fiind puțin de spate-adusă,
Ești agitată, chiar grăbită,
Dar niciodată indispusă.
Eu când adorm, tu mai muncești,
Dereticând prin casă,
Când mă trezesc, tu trează ești
Și mă inviți la masă.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De n-ai fi Tu, Doamne!
De n-ai fi Tu, n-ar fi nici zi,
Izvorul n-ar mai șopoti,
Iar muntele s-o risipi,
Va fi pe lume numai dorul.
N-ar mai zbura-n văzduh cocorul,
Nici stropi de ploaie n-ar da norul,
Va îngheța și viitorul,
Vor fi doar pulberi și noroi.
Cine-o mai ști atunci de noi,
Când toți copacii fi-vor goi,
N-o crește iarbă în zăvoi
Și-o fi ce-i azi, doar, amintire?
Iar de speranță și iubire,
Nici vorbă, doar dezamăgire,
A fost o dulce amăgire
Întreaga viață pe pământ?
[...] Citește tot
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrem Lumină, Doamne!
Luminează-mi calea, Doamne,
Bezna cruntă să dispară,
Primăveri să-mi faci din toamne
Și lumină-n suflet, iară.
Luminați la minte fie
Toți cârmuitorii lumii
Ce vor pace, armonie,
Pe ceilalți, Te rog, adu-mi-i!
Curgă valuri de lumină
Din hotare în hotare
Peste-acei ce au o vină
Că-i atâta dezbinare.
Să privească-n depărtare
Cum se-apropie de glie
Raza de lumină care
Ne-o uni pe veșnicie.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cronică umoristică
,, O țară tristă plină de umor"
E România noastră milenară,
Spunea Bacovia, întâia oară,
Gândindu-se la bravul său popor.
Haz de necaz se face, dar e clară
Această stare, ce-i de multișor;
O țară tristă plină de umor
E România noastră milenară.
Dar și satira are-un colțișor,
Știind la vreme unde să apară,
Dorind oricare viciu să dispară,
S-avem noi toți românii-n viitor:
O țară mândră plină de umor,
Cu poante fine, nu ca din topor
Și-n tot, cu drag, ce facem fi-va spor.
Satira și umoru-n mână-n mână,
[...] Citește tot
poezie de Vasile Larco din Un porumbel de ciutura fântânii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Vasile Larco, adresa este:
