Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Lorena Craia

Lista completă

Otrava începutului meu

Pe mama am izbit-o-n Dumnezeu
Și-apoi am resădit-o-n germinații;
Vâslește limba între imprecații
Și îmi vâslește sarea-n ochiul greu.

Domoală și cuminte, m-am născut
Pe două căi absente în durere,
Din iută-acoperindă și părere
Paradă am făcut de la-nceput.

Mă-mpinge umbra către o lumină
Târâtă dintr-o biblie de talc,
Napalmul de pe drumul ce încalc
M-aruncă până dincolo de vină.

Te iert! Te iert! Și visul îl deșir
Printre copacii noi, și verzi, și grei;
M-aleg pe mine dintre dumnezei.
Pe mama nu mai pot să o respir.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lună nouă, lună nouă

Lună nouă, lună nouă,
Dă-mi motive și când plouă
Să te scutur de podoabe,
Să fac mieilor cocioabe
Din sprâncenele de ceară,
Arcuite-n plină seară.

Către mine tinzi podețe
Moleșite de blândețe...

Lună plină, lună plină,
Să-mi sacrifici o virgină,
Care plânge-n umbra ei.
Du-o-n casele cu miei
Să se-aprindă lumânare,
Să mocnească-n desfrânare,
De la ultimul pătrar
Până piere pe altar.

Lună nouă, lună plină,

[...] Citește tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Constelații care mor

(Iuliei Hașdeu)

De la lună și-napoi
Fuge carul meu cu boi;
Carul mare o fi mic,
Carul mic o fi nimic?

Stelele din ochii tăi
Se despart în două văi:
Una duce la amiaz,
Luminând ochiul meu treaz,
Una-și face drum spre Nord,
Dând lucirea pentr-un ort.

Carul mare-i scuturat
Peste noi și peste pat.

Și rămân cu ochi străin –
Toate pleacă, toate vin,
Numai carul meu cu boi

[...] Citește tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Hrană pentru rana copiilor noștri

cioburile mâinii tale
învelesc în căuș
bobul de grâu
din care hrănești copiii
trimiși pe front

ei pun deoparte
întuneric în ranițe
și câte-o felie de moarte
pe care o înmoaie
seară de seară
la popas
în apă grea

și cuțitul acesta
pe care îl primești la prima strigare
va unge fruntea ultimei mame

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Folosind urmele roșii

este ciudat cum nu trebuie să faci nimic
pentru ca petalele cireșului
să ajungă
pe șotronul copiilor străzii

nu clipi
de prea multe ori
te întrebi
dacă nu cumva
chiar ei au căzut de acolo

de unde?

și anotimpul negru îți răspunde...

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cuvinte mari de oameni mici

am învățat cum e să fii
adult
de la naștere

pui frumos baloanele de săpun
la rever
și lași cocostârcii
să țină drumul de mijloc
iar ei
când se ridică
te uiți în stânga
te uiți în dreapta
și îți târăști corpul

niciodată obosit

până la încheietura mâinii
lui Dumnezeu

sau a cui o fi mai aproape

[...] Citește tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dintr-o dată

(teiului lui Eminescu)

Oare
Este soare
Peste floare
De cicoare?
Oare doare
Când mai moare?

Și din boare
De răcoare,
Și rumoare,
Și splendoare,
Și candoare,

Iese-un flutur
Și mi-l scutur
Peste-un țurțur
Din pridvorul casei mele,
Părăsit de rândunele.

[...] Citește tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gene de smoală

În crângul meu aspru de-atâtea sălcii
Se-așază o lună pe marginea bărcii,
Iar lacul privește la mine cum tac
Și plute de iarbă din mine desfac.

Când păsări de noapte îmi cântă difuz,
Cu ochii lor galbeni spre cerul ursuz,
Absorb luciul apei în ochiul deschis –
Un ochi care-mi ține un soare închis.

Mă rabdă pădurea, mă rabdă și cerbii,
Iar vântul mă-ntreabă de ce firul ierbii
Așteaptă, o vreme, luna de seară;
Să uite, să plece, să nu mă mai ceară!

Pe cerul sălbatic copacii se zbat,
Din crengi și din păsări îmi crește un pat,
Pe care m-așez cuminte, în tihnă,
Cu ochii mei galbeni pentru odihnă.

[...] Citește tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întrebare de ninsoare

În noaptea nopții-n lună plină
Fac saltul nalt, ca de felină,
Mă prind cu dinții de Saturn
Și-apoi, ca orice taciturn,
Aștept o dimineață lină.

În ziua zilelor mai vechi
Țineam la gât stele perechi,
Acum ninsorile mă-ndeamnă
Să mă desprind suav de toamnă,
Să-mi cânte viscol în urechi.

Și în secunda cea mai mare,
Care apare și dispare
Din ceasul care-mi sună trist,
Mă voi lupta c-un sunetist,
În iarnă, viscol și ninsoare.

Și-n ora orelor târzii,
Cu minutare sidefii,

[...] Citește tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aforism

și când te uiți
și când nu te uiți

luna pătrată se rostogolește
mereu

în umbre

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 18 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Lorena Craia, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Subiecte de interes

Fani pe Facebook