Florian Stoian-Silişteanu

Otrava Lui Dumnezeu

# otrava lui Dumnezeu
cu drag bojanei
de florian silisteanu

dacă eu aş fi de piatră şi-ntre noi o apă mare
l-aş ruga pe Dumnezeu să-şi ia cizmele-n picioare
dar Domnul nu se încalţă şi intră desculţ în apă
până la genunchi îmi sapă

dacă tu ai fi la fel cum sunt eu când nu e El
aş striga pietrelor toate - niciodată măritate
dar Domnul la cununii rupe florilor târzii
până la brâu printre vii

- ce faci Doamne când mă furi când mă trăieşti
niciodată nu ieşi lipsă niciodată nu dai rest
tot mereu mă păcăleşti până când poate-ntr-o noapte
pân la ochi merele coapte

poezie de Florian Stoian-Silişteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hana

binele
binele este începutul luminii
binele este cana cu păsări din care bea Dumnezeu când e însetat de oameni
binele este atunci când lacrima umple în desisul distanţelor fântâni părăsite
binele e doar atunci când ai cu cine să împărţi

frigul
frigul este o vedenie ce aprinde adânc în pământ depărtarea
abia atunci focul din inima ta stinge priveghiul
rotitor şi însoţitor de soartă un înger cu cheia la gât
frigul începe în tine când în celălalt nu mai e nimeni acasă

iubirea
iubirea este o taină
în timpanul acestui târziu se crapă de ziuă
vor veni la fereastră căutătorii
te vor întreba al cui eşti şi de unde
până când vor locui în numele tău în cea mai cumplită absenţă

piatra

[...] Citeşte tot

poezie de Florian Stoian-Silişteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec târziu pentru George Stanca

un ordin crunt şi nemilos să fie la urgenţă internaţi numai poeţi
au pregătit seringi, au adus spirt şi vitamine, un preot şi prescură
în tot spitalul se zugrăvea şi se scoteau de prin pereţi
foşti doctori, cleşti şi pansamente, pe Dumnezeu legat la gură

era un dute-vino, dădeau cu var, puneau cearceafuri, era o nebunie
vorbeau in şoaptă spălau pe jos cu moartea cu timpul şi cu viaţa
până atunci nu mai văzuse nimeni un înger ce purta la gât o cheie
şi se-ntrebau mărunt din buze ce va deschide şi cui va măsura cu aţa

au fost strigaţi pe rând, în ordinea distanţei de prin cărţi
poeţii erau beţi de frunză şi femeie, infricoşaţi şi singuri
de nicăieri se auzeau cum suspinand se ridicau din morţi
cerand luminii un chibrit, un strop de apă şi-înfometate linguri

tabelul ca o listă pentru deportaţi
mai mult cu unul peste poate
se-nghesuiau poeţii printre fraţi
cu poezia scrijelita-n coate

[...] Citeşte tot

poezie de Florian Stoian-Silişteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!