Costel Depărăţeanu

* * *

se-adună dintr-odată, în liniştea-nserării,
dorinţele absurde în cupe de cristal;
hai, strigă-mă, iubito, şi nu lăsa uitării
o clipă de ''cu tine'' dintr-un refren banal!

ţi l-am cântat cu ochii, cu gura ţi l-am scris
pe-o coală cu solfegii, când nu ştiam că sunt,
în jocul de cuvinte, un adevăr proscris,
un ''quelque chose'' amarnic şi-atâta de mărunt.

în liniştea din noapte se naşte-un cântec nou:
voi asculta în mine cum pleci, uitând poteci
pe unde ochiul vremii a plâns în noi ecou;
şi ce dorinţe-absurde, şi ce refrene reci!

poezie de Costel Depărăţeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul unui om curat

Eu voi muri aici, pe brazdă, sub castani,
Sub fulgerarea vie a fierului de plug,
La groapă să mă duceţi în car cu boi plăvani,
Cu loitrele de paltin, cu doliul prins în jug.

Nu vreau alai pe cale, în urma raclei mele,
Nu vreau sobor de preoţi, prohodul tânguind,
Ci vreau să am, deasupra, un cor de filomele
Şi vânt duios prin cetini, văzduhul tamâind.

Când nemilosul Chronos, trufaş, mă va înfrânge
Şi când hainul Hades în braţe mă va strânge,
Crângul să clocotească,-n suspine, a mă plânge,
Dumbrava să se-nece în lacrime de sânge.

Şi, numai tu, iubito, în ultimul meu ceas,
Să-nnozi iubirea-n lacrimi, de unde a rămas,
Să-mi dai pomană dorul când codrii înverzesc.
M-am năruit pe brazdă, pământul să-l hrănesc!

poezie de Costel Depărăţeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!