Căpăţînă Cosmin

Ziar

Ziarul tremură în mâinile sale fragede,
Încercând să îndure lipsa colţurilor rupte
Pe care le înşir în faţa ei ca pe nişte monede
Şi le privesc ca pe nişte informaţii corupte

-Plângi, draga mea, adevărul nu mai există,
Aruncă-l pe foc şi vom dispărea odată cu el,
Toţi, de la viaţa comunistă
Până la ultimul drapel.

Văd ziarul cum arde lipit de plită
Plânge căutând un adevar demn,
Sperând la o nouă viaţă unită,
Dar ea mai aruncă un lemn,

Un lemn plin de dorinţă şi ură
Pentru lume care, o dată, era pură
Şi care a sperat ca va lua o cotitură,
Întorcându-se la cea de mult căzută

[...] Citeşte tot

poezie de Căpăţînă Cosmin (15 noiembrie 2020)
Adăugat de Căpăţînă Cosmin
Comentează! | Votează! | Copiază!