Traduceri de Veronica Porumbacu, pagina 4

Cazanier să fiu, cuminte,
Virtute-n fapte, în cuvinte...
Mai bine-otravă, ţine minte!

Nu vreau să ştiu de boli şi pace!
Sunt încă mândru, n-am ce face,
Şi cântul tânăr mult îmi place.

Aud şi apele ce curg
Şi urletul furtunii, surd.
E arta lungă, timpul scurt.

Păcate am, v-o spun pe şleau.
Vin proaspăt vreau, şi fete vreau,
În limbi de foc mi-e drag să stau.

Doar ni se nasc băieţi şi fete
Şi cântece, să ne îmbete!
Şi-n moarte, vinul ne desfete!

O încăpere caldă, cu făclii,
Cu mese-ntinse, cânturi de ghitare,
Cu flori, parfumuri, fum, tutunuri rare,
Plăcute conversaţii, nu orgii.

În primăvară, roze, liliac,
Iar vara, iasomii, garoafe, tei,
Ce umplu noaptea parcuri şi alei.
E zgomot? Visătorii se retrag...

Bărbaţii, toţi, numai de viţă-aleasă,
Familiari ai muzelor. Şi pură,
Prezenţa feminină, fără ură,
Cancanuri, doar lumină graţioasă.

Te-ar duce gândul printre ondulări
De rochii, braţe, flori şi evantaie,
Bogate bucle negre ori bălaie,
La veacuri stinse-n depărtate zări...

Veronica Porumbacu