Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Dan Constantinescu

Traduceri de Dan Constantinescu, pagina 2

Noapte: o, tu, chip în adânc

Noapte: o, tu, chip în adânc
destrămat într-al meu.
Tu, căutării mele înmărmurite, adânc
covârșitoare, mereu.

Noapte, în privirea mea fremătând,
în tine îns㠖 trăinicie;
creație fără sfârșit, dăinuind
pământul când n-o să mai fie.

Plină de noi constelații
lepădând din goană nebună
pojar aventuros în interspații
tăcut ce se-nstrună.

Prin simpla-ți prezență, cât de mărunt,
covârșitoareo, mă știu –
totuși, uns cu-ntunecatul pământ
îndrăznesc în tine să fiu.

poezie de din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.

Iubitoarea

Da, spre tine tânjesc. Alunec,
pierzându-mă din frâu,
fără nădejde c-o să-nclin
să-nfrunt vreodată ce vine către mine
ca dinspre tine,
grav, neclătinat și prea străin.

... Acele vremi: o, cum eram doar una,
nimic nu mă chema,
nimic nu mă trăda,
iar liniștea-mi era a unei pietre
deasupra căreia pârâul cântă-ntr-una.

Acuma insă, în astă primăvară,
ceva din neștiutul, tainic an
m-a frânt încet și prima oară,
ceva mi-a dat sărmana-mi viață
caldă, vie,
cuiva în mâini, care nu știe
ce încă eri eram.

poezie de din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărții întâi, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Cântarea femeilor către poet

Cum totu-nflorește: așa suntem noi;
căci noi suntem doar astă desfătare.
Ce-n fiară beznă, sânge-a fost, șuvoi,
în noi crescut-a suflet și chemare

de suflet-ecou. Pe tine te cheamă.
Pătrunde în privirea ta: o zare
lină, blând, fără jind de bună seamă.
De-aceea, pe un altul ni se pare

că-l strigă. Și totuși, nu ești tu, de mult,
de cine fără-urmă-adânc pierim?
Și-n altul, oare, ne împlinim mai mult?

Nouă, pe drum alături, nesfârșitul ni-i.
Tu, gură, fii, o, fii, să-l auzim,
cuvântătoru-ne, tu, însă, fii.

sonet de din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Domnul fiecăruia doar îi cuvântă înainte de a-l crea

Domnul fiecăruia doar îi cuvântă înainte de a-l crea,
apoi îl însoțește din beznă tăcând.
Dar cuvintele, preursirea,
aceste cuvinte-stihie, sunt:

De simțurile tale trimis pe pământ,
până la capătul dorului mergi fremătând;
dă-mi veșmânt.

Îndărătul lucrurilor crește pârjol cotropitor,
ca umbrele lor
întreg să m-acopere-ntr-una.

Îngăduie totul: frumusețea, spaima, totuna.
Trebuie doar să mergi: nici o simțire nu-i prea departe.
De mine, nimic nu te despartă.
I-aproape străbuna
țară-viață.
O vei recunoaște
După grava ei față.

[...] Citește tot

poezie de din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Prinos

O, cum înfior șuvoaiele-mi de sânge
mai parfumat, de când te-am cunoscut;
uite, pășesc mai drept și-s tot mai zvelt –
tu doar aștepți –; cine ești, neștiut?

Mă-ndepărtez, eu simt, cu fiecare clipă,
și cele vechi, petală de petală, în urmă-mi le presar
numai surâsul tău; stele în'nalt risipă,
ne licăre deasupră-mi, deasupră-ți, iar și iar.

Tot ce-mi lucește tainic, ca apa, din pruncie,
fără de nume drag, ca pleoapa de sfios,
l-oi cuvânta-ntr-o dulce și caldă liturghie
lângă altaru-aprins de bucla-ți ruginie
și-mbălsămat de sânu-ți – ducându-ți-l
Prinos.

poezie de din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Glasul unui sărman pe care îngerul îl ține de mână

În toiul judecății,
senin,
Părinte, renunț.
Ce văd e mai puțin
decât ce eu, mereu
știut-am:
splendoare-a-mbătătoare
a tot ce de când sunt
pierdut-am.
Tu oare-o știi –
cât de departe
simțirile îmi colindau
când dinaintea
azilului de noapte
tăcut ședeam
în nopțile clare,
de jos, ascultând
a stelelor șoapte?
Câini rătăceau
slobod, în jurul

[...] Citește tot

poezie de din Poezii (1906-1926), Proiecte (1914, Paris), traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Sonetul XXVI

Țipătul păsării, cât de adânc ne scurmă...
Un țipăt oarecare odată creat.
Copiii chiar, pe-afară ce se-nturmă,
cum strigă surzi la strigătul curat:

strigă-ntâmplarea. În largul interspațiilor lumii
(unde pătrunde teafărul, pilduitor
țipăt de pasăre ca oamenii în visurile lor)
și-nfig ei icurile cârâiturilor.

Vai, unde suntem? Liberi, tot mai supuși vâltorii
ca zmeii smulși din mâini, de hârtie balauri
gonim în zbor prea scund cu-a râsului mantie

zdrențuită de vânt. Rânduie zbierătorii
Zeule-Cântec! Ca ei volburați să învie
purtându-și, torent, lira și tâmpla cu lauri.

poezie de din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

O, când, când, când, vor înceta

... O, când, când, când, vor înceta
tânguirea și vorba? Nu s-au ivit îndeajuns
maeștrii s-așeze vorbele omenești? De ce-ncercările noi?

Nu-s oare, nu-s, nu-s oamenii
doborâți de carte? Ca de un dangăt necurmat.
Când, între două cărți, ți se arată cerul tăcut, sau
o palmă de pământ obișnuit în înserare – luminează-te.

Mai mult ca furtunile, mai mult ca mările
au urlat oamenii. Ce imensități de liniști
trebuie să fie-n univers să mai putem auzi greierul
noi, urlătorii. Ca stelele
să ne apară tăcute în eterul covârșit cu zbierete
ne-au cuvântat părinții din vechi, bătrânii, răsbătrânii,
ca noi, în sfârșit, s-auzim, să fim oamenii,-ntâii, ce-aud!

poezie de din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Moartea lui Moise

Nici unul, doar îngerul căzut, întunecatul,
vroi; luă arme, păși cu fiorul morții
lângă orânduit. Dar, iarăși,
vâjâi îndărăt, în înălțimi,
strigă în cer: nu pot!

Căci, netulburat, prin sprânceana cea groasă
Moise îl preveni și scrise mai departe:
cuvinte de binecuvânt și numele nesfârșit.
Și ochiu-i era curat până la temelia puterilor.

Ci atunci, Domnul, smulgând cu el jumătate din cer
răzbi în jos, singur desfăcu muntele.
Îl așeză pe bătrân. Din, cuvenitu-i sălaș
chemă sufletul: acela, sus! și-i vorbi
de cele multe împărțite împreună, de prietenia lor fără hotare.

Dar, într-un târziu, i-a fost de-ajuns. Că e de-ajuns
desăvârșitul consimți. Și bătrânul Dumnezeu
își plecă lin peste bătrân

[...] Citește tot

poezie de din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Muzica

Domnului Lorenz Lehr

Aceea care doarme... ca la neprihănita-i deșteptare
să fie atât de trează că noi cu toții adormim
năuciți de a ei trezie... O spăimântare!
Lovește pământul: răsună surd, gloduros,
înfundat și-mbrobodit cu scopurile noastre.
Lovește steaua: ți se dezvăluie uluitoare!

Lovește steaua: cifrele nevăzute
se împlinesc; cu ajutorul atomilor
se înmulțesc în spațiu. Sunetele iradiază.
Și ceea ce-i aici ureche pentru
plinul lor val de val,
undeva-i de asemenea ochi: aceste domuri
se boltesc undeva în Ideal.

Undeva muzica dăinuie, cum undeva
lumina asta o auzi ca un zvon depărtat...
Doar pentru simțurile noastre toate sunt

[...] Citește tot

poezie de din Poezii (1906-1926), Dedicații, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

<< < Pagina din 3 > >>


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook