Petru Dimofte

N-ai înţeles

Aiuritorul Iulian, referindu-se la credinţa noastră,
a spus următoarele: "Am citit, am înţeles,
am condamnat". A crezut că ne va devasta
acel cuvânt "condamnat" – capul sec.

Acest gen de butade nu prind la noi, creştinii.
Imediat a venit replica noastră: "Ai citit, dar n-ai înţeles;
dacă ai fi înţeles, n-ai fi condamnat."

* Flavius Claudius Iulianus – împărat roman ( 361-363), cunoscut şi sub numele de Iulian Apostatul (apostat –termen atribuit celui care renunţă la o credinţă religioasă pentru alta, în cazul lui, la creştinism pentru neoplatonism). A fost ultimul împărat păgân al imperiului.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenada Indiană

Te visam şi m-am trezit din vis
După primul somn, când lejer
În sălcii respira zefirul,
Iar stelele luceau pe cer.
Te visam şi m-am trezit din vis,
Şi-apoi, fermecat, am pornit-o
–Nu ştiu ce spirit m-a împins–
Către fereastra ta, Iubito!
Mătăsuri subţiri se desluşeau
În aer, povestind de paradis,
Iar mireasma pinilor curgea
Asemeni gândurile dulci în vis;
Dacă suferinţa privighetorii
În propria inima moare,
Astfel şi eu, să mă sting la sânul tău
Aştept cu nerăbdare.
O, ridică-mă din iarbă!
Mor. Leşin. Sunt pierdut aproape.
Lasă-ţi iubirea-n săruturi
Să-mi plouă pe buze, pe pleoape.

[...] Citeşte tot

poezie de P.B. Shelley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

William Jones

Câteodată o buruiană străină, necunoscută mie,
Avea nevoie de un nume din cărţile mele;
Câteodată sosea o scrisoare de la un mic fermier,
Câteodată, printre scoicile care se adunau de-a lungul ţărmului,
O perlă sclipea ca o lacrimă în iarbă,
Alteori dimineaţa ajungea în Spoon River
O scrisoare ştampilată în Tyndall, Anglia.
Eu, iubitorul naturii, îndrăgit pentru iubirea ce-i purtam,
Am corespondat cu iniţiaţii,
Care o cunoşteau mai bine decât mine.
Oh, nu există mai mic, nici mai mare,
Doar noi facem ceva mare pentru a obţine o mai adâncă încântare;
... cu scoici din râu înveleşte-mă, înveleşte-mă.
Am trăit minunându-mă, venerând pământul şi cerul –
Acum am intrat în marşul etern al vieţii fără de sfârşit.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River (1915), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bând vin (#9)

Dis-de-dimineaţă am auzit pe cineva bătând în uşa mea
Şi, cu hainele în neorânduială, am alergat să deschid.
Am strigat, " Cine-i acolo?"
Un bătrân fermier bun la inimă
îmi adusese de departe un ulcior cu vin.
El crede că nu-s în pas cu vremurile.
" Să stai sub o streaşină de stuf îmbrăcat în zdrenţe –
nu e cel mai nimerit fel de a-ţi face veacul.
Toţi oamenii merg în aceeaşi direcţie.
Lasă-te purtat de curent."
Am fost adânc mişcat de cuvintele săteanului,
însă prin felul meu de a fi nu-s mereu în armonie cu semenii mei.
Este adevărat că pot învăţa să întorc căruţa-n drum,
dar nu m-aş pierde oare dacă-aş acţiona împotriva propriei mele naturi?
Hai, mai bine, să mă bucur de acest vin.
Căruţa mea nu se va întoarce din drum!

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimpoaiele Galiciei

O, cimpoaie-ale Galiciei, când vine primăvara,
Cântaţi mai dulce decât privighetoarea din zăvoi!
Cântece vesele la-început, cântece triste-apoi,
Adânci ca marea care-şi boceşte popoarele de morţi, amara.

Cântaţi. Acesta-i anotimpul! Voioşi, ca stropii ploii zâmbitoare,
Dansaţi în ritm cu versurilor mele, golind nectarul din pahar;
Cum v-a repetat de-atâtea ori Ecleziastul, iar şi iar,
O, cimpoaie-ale Galiciei, există pentru toate-un timp sub soare! –

Vreme pentru semănat şi vreme pentru strâns recolta în hambar,
Vreme pentru-a ţese pânza şi vreme pentru destrămare,
Vreme pentru râs şi vreme pentru-a plânge-amar,
Vreme pentru speranţă şi vreme pentru disperare,
Vreme pentru logodnă şi vreme pentru a plodi,
O vreme pentru a te naşte şi-o vreme pentru a muri...

poezie de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarul

Pescarul se scoală cu noaptea-n cap,
Când toţi ai casei mai dorm în patul cald,
Şi-şi scoate pâinea cea de toate zilele
Din adâncul mării vălurite, de smarald.

Stranie viaţă are, o jumătate pe pământ,
Iar cealaltă plutind pe apele saline –
El nu-i nici peşte, dar nici chiar om nu este,
Aşa ca dumneavoastră sau ca mine.

Pescarul are ochii cumva altfel;
Ei te privesc ciudat şi parcă de departe,
Ca şi cum ar fi văzut atâtea lucruri
Înfricoşătoare şi de mirare foarte.

Ei sunt ca marea în zilele cu ceaţă –
Nici gri-oţel, dar nici albaştri peste poate;
Sunt ca incredibilele-i poveşti pe care ni le spune,
Nu chiar, dar – cine ştie – poate-adevărate.

[...] Citeşte tot

poezie de Abbie Farwell Brown, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toaletă cu taxă

Aici am stat cu inimioara strânsă, cinchit pe vine,
Plătisem cinci cenţi şi sufeream că nu îmi vine.
Nu ştiu de ce ghinionul cu miros de pucioasă
Loveşte mai mereu când aproape-am ajuns acasă.
Daravela mă costă prea mulţi bani de-acuşa,
Cu cinci cenţi astăzi nu poţi să deschizi nici uşa.
Demult, când eram copii şi-o păţeam pe bulevard,
Ne târam pe burtă, rezolvam problema după gard.
Acum chiar n-ar avea sens şi-am fi şi imprudenţi
Dacă-am face-aşa ceva pentru-a salva cinci cenţi.
Dar cinci cenţi pe vremea aia ar fi fost ceva mişto,
Puteai cumpara o-îngheţată vafé cu dungi maro,
Cinci sucuri, un pachet de gumă sau cam aşa ceva,
Sau mai puneai doi cenţi şi intrai la cinema.
Timpurile se schimbă şi nu-întotdeuna-n bine,
Aşa că ia ce poţi şi uită tot ce nu-ţi convine.
Ascultă-mi sfatul când îţi spun ce trebuie să faci
Sau fă cum îţi place, dacă nu-ţi trebuie cârmaci!

poezie de George Hunter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clarence Fawcett

Moartea neaşteptată a lui Eugene Carman
M-a pus pe lista de promovare la leafa de cincizeci de dolari pe lună,
Aşa cum spusesem în noaptea aceea soţiei mele şi copiilor.
Dar n-a fost să fie – cred că
Bătrânul Rhodes mă suspecta că aş fi furat păturile
Şi că le-aş fi vândut pe ascuns
Pentru a plăti facturile fetiţei mele la doctor.
Apoi, repezindu-se ca ca o hultan, bătrânul Rhodes a lansat acuzarea,
Dar a promis să-mi ajute familia
Dacă mărturiseam, aşa că am mărturisit,
Implorându-l să ţină confesiunea departe de presă,
Am rugat editorii acelaşi lucru.
În acea noapte poliţistul m-a ridicat de acasă
Şi toate ziarele, cu excepţia lui "Clarion",
M-au prezentat drept hoţ.
În oraş bătrânul Rhodes era promotorul moralei creştineşti
Şi dorea ca prin mine să ofere un exemplu.
Oh, well, ştiţi cât au plâns copii,
Cât de ruşine i-a fost soţiei şi cât m-a urât după aceea,
Şi cum am ajuns să zac aici.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petrecând cu literaţi în reşedinţa mea oficială într-o zi ploioasă

Afară sunt însemnele, reprezentând autoritatea,
Dar înăuntru sunt norişori de arome, ore liniştite.
Vânt şi ploi, venind dinspre mare,
Au adus răcoare deasupra şi în jurul lacului,
Alungând zăpuşeala înăbuşitoare
Din pavilionul unde s-au adunat oaspeţii mei.
... Deşi stânjenit de înalta mea poziţie oficială,
Într-o vreme când oamenii de rând duc o viaţă nefericită,
Încercăm să alungăm un pic grijile
Şi să ne simţim ca între prieteni, bucurându-ne de peisaj.
Cu toate că pe masă nu se află peşte şi carne,
Fructe şi legume sunt din belşug.
... Ne înclinăm, ne luăm cupele cu vin,
Ne concentrăm atenţia spre poezii minunate.
Când mintea este înflăcărată, corpul devine uşor
Şi are sentimentul că ar putea pluti în vânt.
... Suzhou este un centru faimos pentru literatura lui;
Iar voi, scriitorii, veniţi aici,
Sunteţi dovada că numele ilustru al unui ţinut
Este dat de lucruri mai de preţ decât averile.

poezie de Wei Yingwu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peşte

Doar petala soarelui la apus a mai rămas în ochii lui
Oricum va mai fi şi mâine timp pentru a sparge oglinda
El plin de deferenţă locuieşte-n oraşul H
Un plop zboară în jurul lui
Privind întâmplător în sus vede
Fum alb de oase plutind deasupra unui horn
Sau poate sunt fluturi?

Îşi freacă aripioarele şi se gândeşte
Între timp alburiul de dincolo de geam devine miriade de luminiţe
El este singurul erou a mii de poveşti
Numai scuturând dorsala ar putea provoca încă un dezastru
Întorcându-şi ochii în sus...
Priveşte! Solzi aurii dar nu sunt înotătoare
Ce fel de peşti sunt aceştia?

Mai târziu ghemuit sub streaşină
Mănâncă un fruct numit lună
Scuipând seminţele zdrobite spre cer
Ele devin stele

[...] Citeşte tot

poezie de Luo Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!