Traduceri de Petru Dimofte, pagina 152
Inima Femeii
În zori inima femeii se-avântă în lumină
Ca o pasăre solitară, planând fără tihnă
Peste munții și văile vieții, departe, de zare atrasă,
Pe urma sunetelor cărora inima le spune acasă.
Noaptea inima femeii se retrage, se-nclină
Pentru-a intra confuză-într-o cușcă străină,
Încearcă să uite ce-a visat despre stele și cer,
Și se îndoaie, se frânge după zăbrele de fier.
poezie de Georgia Douglas Johnson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de mare
În momentul când marea este cea mai sărată
Văd
Un om gânditor ghemuit pe o stâncă,
Și nu acel nor al înserării
În nuanțe de albastru.
Dilemele lui
Luminează în turnul farului.
El nu poate înota către țărm pentru că
Spatele lui înrădăcinat în nisip
Este împins înapoi de soarele care apune.
Astfel că în secret el marchează locul unei epave aflate departe
Pe tălpile lui.
poezie de Luo Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O baladă din părțile estice
Vorbesc despre iubire cum mintea-mi vrea să o absoarbă:
Luna este credincioasă, dar e oarbă;
Plutește dusă pe gânduri, nu poate vorbi.
Grija permanentă-n gheață fața i-o scrobi.
Nu mi-am imaginat nicicând o mare-atât de-adâncă
Țărâna atât de-întunecată; somnul meu atât de lung sub stâncă;
Am devenit un altfel de copil acum.
Mă trezesc. Văd o lume zbuciumată, rătăcind pe drum.
poezie de Allen Ginsberg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vreme ce ea trece
Când stau la fereastră,
Prin geamul înălbit de ninsoare,
Văd imaginile ei drăguțe în vreme
Ce trece... trece... trece pe-aproape...
Întristarea și-a aruncat vălul peste mine:
Mai puțin o creatură în acestă lume
Și un înger mai mult în ceruri.
Când stau la fereastră,
Prin geamul înălbit de ninsoare,
Cred că-i văd imaginea,
Care acum nu mai trece... nu mai trece pe-aproape...
poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi spune
Te rog nu-mi spune că trebuie să-ofer îmbrățișări,
Nu-mi spune, rogu-te, că trebuie s-am grijă și de alții
Nu-mi spune ce bine-o să mă simt
Atunci când din ce am împart și altora bucați și rații.
Nu-mi spune, " E-n regulă să plângi,"
"Fii generos," "Fii sincer," " Fii corect mereu."
Mai întâi lasă-mă să te văd pe tine făcând toate-acestea,
Apoi, poate, voi încerca așa ceva și eu.
poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru cea nenumită (V)
Sunt multe draperii în casa ta lipsită de griji,
Unde extazul ține cât e noaptea de lungă.
... Ce sunt viețile îngerilor, dacă nu niște vise,
Atunci când nu sunt trupuri iubite în odăile lor?
... Furtunile îndoaie vârfurile nucilor,
Roua lunii îndulcește frunzele ramurilor de scorțișoară.
Știu prea bine că nimic nu poate ieși din această comuniune
Totuși, cât de mult mă ajută să-mi alin inima!
poezie de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul pescar
Bătrânul m-a tulburat, stătea acolo liniștit în barcă,
Atât de împlinit,
Cu privirea aceea întoarsă înăuntru,
Transferând cumva centrul ființei
Pentru a intra în deplin acord cu el...
Și firul indolent al undiței în apă,
Un nerv în afara propriului corp
În contact cu pulsul mării.
Bătrânul pescar trăgea din pipa lui,
Răspunzând, " Uh, huh,"
Blajin, absent nu era nimic de povestit;
El, un inițiat.
poezie de Beatrice Ravenel,1870-1956, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sârme
Ȋntinsele prerii au garduri electrice;
Bovinele bătrâne știu că nu trebuie să se răzlețească,
Dar juncanii simt că parfumul apei pure
Nu trebuie căutat aici, ci în altă parte. Dincolo de sârme.
Asta îi face să se îndrepte orbește către sârme;
Dar efectul violent al șocului electric nu le dă nici o șansă.
Din ziua aceea juncanii devin bovine bătrâne,
Electricitatea le limitează vasta generozitatea a simțurilor.
poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legănatul unor șolduri poate scufunda vapoare
Cuprinzând ferm cu buzele
Bărbăția navei
Ea o scufundă cu tot cu echipajul cel loial
Davy Jones deschide cufărul oceanului
În vreme ce nava fantomă se-alătură Armadei din adâncuri
Ea-i doar una din triada de nave surori
Determinate să facă din toți oamenii robii lor
Iată vânturile înalță vârtejurile lor de valuri...
Ele vorbesc pentru a te preveni care este numele ei...
Acest monstru din străfundurile josniciei...
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Mai întâi, siguranța ta
Căprioara ignoră mireasma ierbii
Când lupul se aține-aproape,
Iar ariciul, prudent, își ridică țepii
Ochind o vizuină ca să scape.
Nurcile nu-ți vor spune nicidecum
Unde dorm sau unde-și au culcușul protector,
Iar linxul va gândi atent unde și cum,
La-înghesuială, va face saltul salvator.
Când șoarecii aud al buhei fâșâit
Rămân ascunși și-i trag ochioasei clampa,
Iar licuriciul scapără-un chibrit
Și își aprinde-îndată lampa.
poezie de Arthur Guiterman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!