Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Ion Caraion

Traduceri de Ion Caraion

Ezra Pound

Casa splendoarei

Stă-ntr-însa Evanoe,
O casă durată nu de mână-omenească,
Ci dincolo de cărări lumești, undeva departe
Deasupra, împrejur, înăuntru e răspândit aurul;
Pereți și ciudate coridoare - din aur sunt și ele.

Și-am văzut-o pe Doamna mea în lumina soarelui,
Păru-i era răsfirat în jur, un snop de aripi,
Iar soarele roșu, îndărătul a toate.

Și-am văzut-o acolo în casa ei,
Cu șase mari safire de-a-lungul peretelui,
Cu rochia toată din aur palid,
Joasă, c-o garnitură pân-la genunchi.

Sunt multe-ncăperi și toate de aur
Cu pereți lucrați adânc în email,
În metal forjat; și prin roșiatica piatră
Anume cizelată, năvălește lumina aurie.

[...] Citește tot

poezie clasică de , traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "Early Poems Paperback" de Ezra Pound este disponibilă pentru comandă online la numai 12.99 lei.
Ezra Pound

De Aegypto

Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.

Am privit la Doamna Vieții,
Eu, chiar eu, ce zbor alături de rândunele.

Verde și cenușiu îi e straiul
Dus de vânt.

Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.

Manus animam pinxit,
Condeiul meu în mână-l am

Să scriu cuvântul nimerit...
Iar glasu-mi nalțe cuvântul neprihanei!

Cine are gură să se-adape,
Din doina Lotusului de la Kumi?

[...] Citește tot

poezie clasică de , traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Neștiutorul

Cu cât îmbătrânesc și cred în neștiință,
cu cât mai mulți mi-s anii, cu-atâta n-am și nu-s.
Tot ce-i al meu, - un spațiu rând pe rând
înzăpezit sau sclipitor, dar pururi fără viață.
Unde-s călăuză, paznic, dăruitorii?
stau în odaia mea și tac întâi și-ntâi
(tăcerea intră ca o slugă să deretice puțin)
și, una câte una, aștept să plece minciunile:
au ce rămâne? Cu ce se-alege muribundul acesta,
să-i poată-mpiedica sfârșitul? Ce putere
între cei patru pereți încă-i mai dă grai?
Aș putea-o ști, eu cel neștiutor și fără tihnă?
Ci-ntr-adevăr l-aud vorbind și vorba lui
- deși o! mult prea vag㠖 pătrunde-odat' cu zorii.

"Și dragostea, ca focul, îți nalță jerba doar
pe farmecul și vina pădurilor scrumite..."

poezie de din Cinci poeți romanzi (1972), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ezra Pound

L'art, 1910

Arsenic verde pe-o pânză ca albușul de ou,
Fragi zdrobiți! Haide, hai să ne-ospătăm ochii!

poezie clasică de , traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
Paul Valery

Poezie pierdută

M-au plictisit plăcerile
În plictiseală, în adâncul plictiselii
O floare,
Descoperire de culoare senină
Adesea.
Însă prea respirată, prea iubită,
Prea asemeni mie, dacă devine
Chin, dacă se face
Amară, necruțătoare, intensă...
Mă-nduplec bucuriei ce plictisește.

poezie celebră de din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Criza spiritului si alte eseuri" de Paul Valery este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.95- 18.99 lei.

Postumă

Lumea se teme. Lumea tremură
Doar un soare sleit
Atinge strugurii de septembrie.

Lumea se teme. Lumea așteaptă.
Ce să-i spui ca s-o liniștești?
Umbra se strânge încet.

Și ce-are a face că noi cântăm!
Alte glasuri, năclăite, o-mbată;
Nu e de-ajuns pentru a îneca timpul.

Ea freamătă, c-o spumă pe buze.
Umbra vine să-i chircească tâmplele.
Lumea se teme. Lumea așteaptă.

poezie clasică de din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nisipul drumului...

Nisipul drumului
Lucea sălbatic;
O amară căldură
Îmi furnica mădularele.

Întocmeam către unii
Răspunsuri curtenitoare.
Trecuseră luni
De când vroiam să mor.

Văzduhurile lumii
Păreau a se-ngusta;
Orizontul cu munți
Mă strângea ca o cască.

Două luni de când
Noapte și zi
Îmi scorneam noime
De amânat moartea.

poezie clasică de din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Arhitectul mării

Ghidrinu-n apa lui credulă
Ce coboară pân' la Notre-Dame

Își face-un cuib de alge-n unda
Curgătoare-a inimilor noastre

Cu acul verde-al trupului își coase
Zidurile strașnicei lui case

Și devine-albastru și-auriu și roș de fericire
Devorând cărnurile nopții.

poezie celebră de din Les Georgiques Parisiennes (1951), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în franceză.

Dragoste culoare a Parisului

Dragoste culoare a Parisului
O flacără vag fericită
Răsare-n susul străzii;

O lumină publică
Dăruită-azurului-nalt;

Oricum un foc auriu la geana
De cețuri a visului;
O flacără destul de fericită.

Dragoste culoare a Parisului.

poezie clasică de din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Era o zi dulceagă...

Era o zi dulceagă
De lehamite de om;
Nici un nour pe cerul
Parisului incolor.

Îmi iscam o disperare
Îi simțea nevoia trupul;
Amărăciunea cărnii
Mi se-aduna în gură.

Aș fi vrut să mă-nvârt
După-o cernită biserică
Pentr-a fi sigur
Că nu mergeam nicăieri.

Dar cântam cu glas jumate
Un soi de cânt fără cuvinte
Vast și-asemeni unor vele
Parcă de pe mare.

poezie de din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 2 > >>


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Fani pe Facebook