Index și topuri | Albume cu personalități | Albume cu vedete | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Valeria Mahok

Lista completă, pagina 91

Esență de lumină...

Pe lângă brazii încărunțiți,
În gerul de afară,
Trec mută, ca o moartă vie,
Printre ecouri vesele, divine,
Povești de vis, ce-au fost odinioară
Și inima înfierbântă la oricine.

Vise dospite sub clarul viu de lună,
În sărutări ținute strâns de mână,
Nopți albe minunat pierdute,
În focuri de iubire învăluite,
Când stelele îmi împleteau cunună,
Dulce visare, langă marea furtună.

Tinerețea și-a spus atunci cuvântul
Și-a amprentat intens orice chemare,
Regretele dormeau nevinovate în fașă...
Instinctiv, știau, că nu-și vor pierde rândul,
Pe drumul iertăciunilor,
Îngenunchiate la marile altare.

[...] Citește tot

poezie de Valeria Mahok (14 ianuarie 2017)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Esență de lumină...

Pe lângă brazii încărunțiți,
În gerul de afară,
Trec mută, ca o moartă vie,
Printre ecouri vesele, divine,
Povești de vis, ce-au fost odinioară
Și inima înfierbântă la oricine.

Vise dospite sub clarul viu de lună,
În sărutări ținute strâns de mână,
Nopți albe minunat pierdute,
În focuri de iubire -nvăluite,
Când stelele îmi împleteau cunună
Dulce visare, lângă marea furtună.

Tinerețea și-a spus atunci cuvântul,
Și-a amprentat intens orice chemare,
Regretele dormeau nevinovate în fașă...
Instinctiv, știau, că nu vor pierde rândul,
Pe drumul iertăciunilor,
Îngenunchiate la marile altare.

[...] Citește tot

poezie de Valeria Mahok (14 ianuarie 2017)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu poți fi poet...

Nu poți fi poet, până nu pândești primele sulițe ale razelor de soare, răsărind din culcușul orizontului, inundând gratuit cărările spiritului omenesc și pe cele ale pământului roditor, ca o sfântă binecuvântare matinală.

Nu poți fi poet, până nu vezi cum crește firul ierbii sub roua dimineții sau deșteptarea ciripitorilor din frunzișurile verzi și crude, purtând cu ele trilurile libertății spre marea cerului primitoare de frumos.

Nu poți fi poet, până nu întâmpini valsul capricios al vântului pe mare, printre miresmele florilor de câmp, pe alei cu trandafiri înfloriți sau lângă perdelele ferestrelor deschise, pentru a invita imunitatea naturii să-ți intre în casă sau să-ți însoțească bucuria întâlnirii, fredonând o melodie.

Nu poți fi poet, până nu asculți cascadele picăturilor de ploaie, căzând peste tăcerea amintirilor sau pe fața omului îndrăgostit, care le-ar gusta la nesfârșit jocul ud, adunat în podul palmelor calde de melancolie sau fericire.

Nu poți fi poet, până nu înțelegi plânsul iedului flămând urcând crestele munților după țâța caprei, până nu rămâi uimit cum îngenunchează stânca sub copitele sprintene ale țapilor furioși sau până nu surprinzi bucuria din privirile drăgăstoase ale copiilor, față de tot ce le este lor drag.

Nu poți fi poet, până nu săruți cu privirea iscoditoare clarul lunii pline, enigmatică în nopțile liniștite de iubire, până nu culegi buchete de stele din simfonia zodiacului ceresc sau până nu guști amprentele sării de pe buzele iubitului, iubitei, ieșit din valurile mării.

Nu poți fi poet, până nu-ți lași amprenta îngerească a trupului tău pe o plapumă de mărgăritare înzăpezite, în joc ca de copii, până nu dai mâna cu cerul de pe crestele munților inhalând aerul rece și curat, plăcut spiritului înălțător și până nu sfidezi ecourile munților lor cu cele ale fericirii tale.

Nu poți fi poet, până nu înfrunți gerul despărțirii de cineva drag și până nu înveți, că toate frământările vieții, bune sau rele sunt daruri necesare șlefuirii tale spirituale, spre liniștirea sufletului împovărat de păcate, cu voie sau fără voie.

Nu poți fi poet, până nu ești cinstit față de semenii tăi, așa cum ai vrea să fie ei față de tine și până nu îi ajuți să își corecteze defectele sau până nu le binecuvântezi altruismul voluntar, în funcție de necesitate și împrejurări.

Nu poți fi poet, până nu iubești, dăruiești sau ești om, în adevăratul sens al cuvântului!

poezie de Valeria Mahok (30 mai 2015)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prietene nevăzute

Când a plecat trântind ușa în spatele lui,
iubirea mea a fugit ca o nebună după el,
dar s-a zdrobit de tocul ușii, oprită de o mână nevăzută Durerea,
apoi a căzut în genunchi într-o baltă de lacrimi și suspine,
a rănit-o rău, dar nu a murit,
doar a strigat în gând la Dumnezeu întrebându-l de ce? de ce?
încet s-a ridicat târându-se până în casă,
rănile sufletului îi sângerau puternic,
s-a așezat la masă cu capul între mâini
așteptând o minune să-i panseze durerile sfâșietoare din piept,
apoi a înălțat rugăciuni pentru viitoarea lor înmormântare,
aprinzând lumânări pe altarul Credinței.

Când se aștepta mai puțin,
la ușa iubirii mele bătu lingușitoare Ura
despletită, cu ochii sticloși ca moartea rânjind fericită
că va mai racola o victimă,
și învârtindu-se în jurul iubirii
a invitat-o să se răzbune pentru durerile suferite.
Iubirea pioasă i-a simțit imediat otrava firii

[...] Citește tot

poezie de Valeria Mahok (12 ianuarie 2008)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câte caractere, atâta viață, fericire și durere, toate la un loc sunt artă, iubire, frământare, creație Divină fără asemănare.

Valeria Mahok
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O singură iubire nu stârnește furtuni de gelozii nebune, cea a lui Dumnezeu, dornică de pace universală.

Valeria Mahok
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
curaj (vezi și vitejie)
Curajul este frica legată la ochi.

definiție aforistică de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Dușul spovedaniei este o adevărată cură de slăbire a sufletului.

Valeria Mahok
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Depresie?

Mi-e frică-n viață de ceva …
De draci, de moarte, ori lume rea,
De ce nu mai pot îndura?
Și liniște nu pot avea,
Căci n-am nimic, cu nimenea
Și viata mea e grea.
Căci, doamne! Lumea e nebună,
Alergătură, zbucium, ură,
Îți râd în față, în dos crimă,
Te dă deoparte, te sfărâmă,
Și te-ar zdrobi, ți-ar lua din mână,
Tot ce-ai mai bun,
Să n-ai odihnă.

Cât de prietenie, doamne!
O! Nici copiii, nu mai știu,
De mici, au răutatea-n ochi,
Pe buze, vorbe de ocară,
Și te uimesc, când stau doi, trei,
S-asculți, doamne!

[...] Citește tot

poezie de Valeria Mahok (3 februarie 1991)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Luna zâmbește -
umbra iepurașului
descoperită.

haiku de Valeria Mahok
Adăugat de SabyannaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 100 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Valeria Mahok, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Mai multe informații...

Subiecte de interes

Votează Valeria Mahok

Dacă îți plac cele spuse de Valeria Mahok, dă-i votul tău, pentru ca și alții să-i găsească paginile mai ușor.

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!