Dumitru Delcă

Dialog în familie

După vreo trei ani de zile
Soţul întreabă soţia:
- Nevastă, mai ţii la mine?
S-au azi terminăm chindia?
- Nu te-am iubit niciodată.
Nu te iubesc nici acum.
De când m-ai luat de fată
Te-am urât ca şi acum.
- Dacă mă urăşti şi-acum,
Eu zic să ne despărţim.
Fiecare pe alt drum,
De astăzi, hai să pornim!
- Fiindcă nu ai fost bărbat
Noi de mult ne-am despărţit.
Cu altul te-am înşelat
Când erai tu ameţit.
- Să fii sănătoasă fată!
Şi eu grijă am avut.
Ai fost şi tu înşelată,
Ba chiar şi mai de demult.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simboluri

Frunza e simbolul vieţii,
Bobocul, floarea tinereţii.

distih de Dumitru Delcă (1 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata din reviste

Despre fata din reviste
Aş vrea să nu mai aud.
Aş vrea chiar să nu existe,
Că pozează numai nud.

epigramă de Dumitru Delcă (8 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când gândurile-o iau la fugă,
Nu te poţi ţine de ele.
Alergi după viaţă lungă
Şi-ajungi între scândurele.

catren de Dumitru Delcă (2 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a supărat pe mulţime

A ieşit preşedintele din tipar.
Nu mai vrea să fie popular.
Acuma nu-i mai convine
Să facă băi de mulţime.

Se mulţumeşte cu: - Băi Emile,
Ce mă fac eu fără tine?
Cine-mi mai duce-n mulţime,
Decizia ce-mi aparţine?

Nu mai vreau să aud iară
Cum mă strigă ei afară.
Nu mai vreau s-aud mulţimea
Huiduind şi fluierând.
Haide, pleacă tu în China,
Că eu sunt puţin bolând.

Vezi ce faci cu autostrada!
Eu rămân să ascut spada,
Poate mai tăiem ceva,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (12 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amantul

Îmbrăcat în pompier
A venit să-i stingă focul.
Ea l-a-nchis în şifonier,
Fiindcă-n geam îi bătea soţul.

epigramă de Dumitru Delcă (18 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşteaptă-te, române

Deşteaptă-te, române, că nu e prea târziu
Şi apără drapelul, cât încă mai eşti viu!
Nu lăsa neghiobii să-şi bată joc de el!
Ei au capul aiurea, deci minte n-au de fel.

poezie de Dumitru Delcă (22 noiembrie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puşcă şi cureauă lată

Puşcă şi cureauă lată,
Ce ţară aveam odată!
Cu de toate-ndestulată.
Nu cerşeam din poartă-n poartă.

Puşcă şi cureauă mică,
Azi nu mai avem nimică.
Viaţa grea ne-a sărăcit,
Plecăm afară la cerşit.

Puşcă şi cureauă lată,
Ţara noastră-a fost bogată.
Puşcă şi cureauă mică
Acum să vorbeşti, ţi-e frică.

Chiar dacă avem curea şi puşcă
Din români moartea rău muşcă.
Puşcă şi cureauă lată,
Iar cerşim din poartă-n poartă.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Adrian Păunescu

A plecat din viaţă omul Păunescu,
A rămas în viaţă poetul Păunescu.
Un om mai puţin în România,
Rămâne poetul, rămâne poezia.

poezie de Dumitru Delcă (5 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi muntele dă poruncă

Şi muntele dă poruncă:
Cine-l stăpâneşte încă,
Să se suie-n vârf de stâncă,
Să privească-n vale-adâncă,
Să vadă acolo-n luncă
Cum merg oamenii la muncă.
Pentru ei munca e sfântă.
Omul muntelui ascultă.
Tot ce vede îl încântă.
Apoi, fără de poruncă,
Coboară şi el din stâncă,
Haina de pe el aruncă
Şi pune mâna la muncă.
A-nţeles că munca-i sfântă,
Că fără ea nu se cuvântă.
Cântă cucul jos în luncă,
De prânz oamenii mănâncă,
Şi beau apă de sub stâncă.
Puţin timp apoi se culcă,
Să mai poată munci încă,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (24 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!