Lista completă, pagina 7
Amintiri cu fantome
în satul nostru de pripas s-au trezit peste noapte
bețivul, hoțul și cu cerșetorul
uniți în cugetul nesimțirii
să lichideze cu ciocanul roșu
preotul, învățătorul și primarul
burtoși, bătrâni, îngâmfați aroganți
apoi s-a mutat tot satul în casa lor
bocancii plini de noroaie în finețuri
mâinile crăpate strivind pahare de cristal
progresul libertății în dreptatea săracilor
începută cu o crimă surdă ascunsă
în beciurile memoriei părinților noștri
ce și-au clădit corabia pe o tăcere
adâncă cât un câmp de morminte
asta a fost demult dar parcă ieri
fantomele se joacă vesele în visele noastre
râd de noi, blestemații ce plătim
datoriile lăsate neplătite moștenire
soldați santinele vorbelor despre nimic
așa am ajuns fără să știm de ce
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima mea iubire
Mai demult, când eram mugure crud adolescent
M-am îndrăgostit în vise de o zână înger păzitor
Care se furișa în camera mea mică de la etajul șase
Și-mi deschidea ferestrele ochilor peste timp și lume
Ne iubeam contopiți fără zgomot să nu-i trezim pe ceilalți
Care dormeau somn bântuiți de coșmaruri concrete
Cu timpul, am uitat, m-am întrupat în matur responsabil
Tânărul ce a uitat jurnalul fidel pentru costumul de om mare
Apoi m-am însurat firește cu munca mea grasă și urâtă
Dar bogată și gospodină prin treburile casei
Zână mea a plâns, a suferit, și a zburat pe fereastra camerei
Am făcut casă, masă, tot ce trebuie, om dintr-o bucată
Până mai anul trecut când nevasta mea slută m-a părăsit
Pentru unul mai tânăr și mai ieftin, om de viitor
Părăsit, umilit, ciobit, ciuntit, m-am revoltat
Am vrut să mă sinucid ca un protest al existenței mele inutile
Când ce să vezi, zână mea din adolescență
A venit pe partea mea dreaptă ca un fluture căzut din cer
Și ne-am iubit și-am plâns și ne-am fericit
Mai stăm și azi împreună în cămăruța confort trei
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Poetul gurilor de canal
De la etajul șase al blocului 824 din Drumul Taberei
Nu se văd codrii de mătase și râurile nărăvașe din poeme
Acolo sunt numai șoapte uneori strigăte și zgomote de lift
Scurse discret prin curtea interioară în bucătăriile harnice
Unde sfârâie tigăile pline de cartofi prăjiți visul copiilor
Uneori, liniștea aparentă temporară a nopții din cartier
E străpunsă violent de un tras de apă la veceu
Toate grijile și apăsările pleacă la gura de canal
Trăim împreună în burta unei balene albastre
Mâncăm împreună în bucătării diferite
Ne aruncăm gunoiul propriu în ghena comună
Niște bibani prinși în plasa pescărească cu zăbrele
Ne știm măruntaiele și străfundurile atât de bine
Încât ne apucă scârba comunitară
Ușile timide dau în holul comun bun comunist
Care ne transformă în vecini joviali prefăcuți
Liftul ne urcă și ne coboară după cum sunt vremurile
Listele de întreținere au tot timpul litere mici și cifre mari
Și becul ăla din scară ce dă lumină permanent ca un soare
Pensionarii vor să-l scoată, ăsta ne costă cel mai mult
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imperfecțiunea perfecțiunii
urăsc casele curate, ordonate, aliniate, conforme
nu-mi plac birourile fără hârtii și fără flori înecate în apă
detest nunțile, botezurile, înmormântările reușite
costumele asortate, rochiile la modă, frizeriile și coaforurile
viețile corect trăite după ceas și după tradiție
pozele de familie zâmbitoare pline de bucurie molipsitoare
oamenii hotărâți și determinați cu autopropulsie
fără întrebări gata să explice orice, oricui, oricând
cerul senin neumbrit de nicio îndoială
serviciul ideal bine plătit cu satisfacții profesionale
știutorii atotștiutori în știință vieții
nu-i înțeleg pe cei fericiți suficienți în limite
vecinii politicoși, colegii agreabili, rudele săritoare
nebântuiți, netulburați, vise fără coșmaruri
ape line, câmpii întinse, soare și lumină
nicio întrebare, nicio dilema, nicio îndoială
cât de plictisitoare poate să fie o viață impecabilă
tristă, obositoare, previzibilă, convenabilă
tot ce știu e că nu știu nimic din imprevizibil
caut frumusețea ca un burghiu în greșeli și căderi
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul domestic
omul cu înțelepciune a inventat domesticirea
animalelor
crescute pe lângă casă, hrănite, muncite, exploatate
în final sacrificate
apoi a descoperit ceva mai interesant
domesticirea omului de către om
crescătoriile în mari orașe, cuști în apartamente
jugul la biroul unde soarele e desenat pe tavanul liftului
mâncarea furaj concentrat din supermarket
și cea mai tare realizare, libertatea
din mintea oamenilor domesticiți
cu filme, cu știri, cu reclame, cu vacanțe scurte
în resorturi corespunzătoare
omul domestic se reproduce controlat în laboratoare
dă naștere altor oameni domestici educați despre libertate
când se trezește unu, cu amintiri
de când oamenii migrau în toată lumea
evadează din morala comună pe câmpiile posibilului
colectivul ia atitudine, îl marginalizează din crescătorie la abator
un nebun, inadaptat, neînțeles, decăzut, paria
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surpare
drumul a fost greu și dureros de frumos
glorie, faimă, bani, realizări, strălucire
succes, succes, succes
apoi toate astea au devenit plictisitoare
pentru că cel mai mare inchizitor al meu
sunt eu
iar eu de mine nu mă pot ascunde
niciunde
nu mai e nici un pisc de urcat
nu mai e nicio curiozitate
nu mai e nicio energie
nu mai e nici un scop
și-atunci începe surparea
ochii văd prima oară hăul inutilului
bunicii s-au dus,
părinții s-au dus,
copiii au plecat
totul a început cu mici fisuri
întrebări insistente, din ce în ce
mai insistente
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tabloul tovarășului
toată copilăria mea școlărească a fost marcată
de tabloul tovarășului
ce ne veghea viața inocentă abia înmugurită
ca un tată protector
puteai să strici clanța, să spargi un geam, să dărâmi florile
pedeapsa era să le repari și să cumperi o cutie de cretă poate și bureți
dar dacă loveai cumva tabloul sau îl mișcai cumva
doamne ferește să cadă și să-l spargi
era o calamitate, un dezastru, o nenorocire universală
pentru că universul nostru atunci era clasa și colegii
lucrurile deveneau serioase, fețele se lungeau și se încruntau
să vină părinții la școală
apărea un nene îmbrăcat frumos, tuns, ras, frezat
se făceau comisii, comitete, se convocau ședințe
nota la purtare era scăzută fără discuție, problema era
dacă ajungi la școala de corecție să te înveți minte
auzeai vorbe în șoaptă, alteori izbucniri de mânie proletară
o treaba nouă pentru tine, mânia proletară
înseamnă că e contra, e reacționar, dacă sunt mai mulți
ce semnifică gestul lui, e o problema cu el
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierdut prin viață
Călătorim înghesuiți pe scările autobuzului urban
Către destinații inutilizabile în drumurile noastre
Nu avem bilet pe lumea asta plină de controlori
Păcălim viață fiind la rândul nostru păcaliți
Alergăm, ne grăbim, fugim, suntem goniți de timp
Schimbăm tramvaiul cu metroul în stații de tranzit
Suntem toți un ciorchine de strugure ordinar
Storciți în teascul timpului pentru un vin prost
Pe care nimeni nu-l bea, uitat în beciuri reci, bun de canal
Un animal ciudat cu mii de perechi de ochii
Și nas, și gură, și urechi
Urcăm scări, coborâm cu liftul, așteptăm
Parcăm, înjurăm, iarăși așteptăm la stop
La televizor un tip ne învață să reușim în viață
Pe facebook un concurs de scuipat în sus
Facturi, rate, salarii, internet-banking
Mergem în cârciumi cu niște străini, prietenii noștri
Ne prefacem cu toții că ne interesează
De fapt nici cât negru sub unghie
În cutiile de carton avem fiecare o celulă
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul de sticlă
orașul s-a umplut deodată de un revărsat de bătrâni
cum dă pe-afară apa din canalizare și inundă parcul
toți au fețe crispate, supte, mâncate pe dinăuntru de venin
căciuli de astrahan, paltoane întoarse, mănuși găurite de imitație
seamănă unii cu alții, niște boșorogi urâți, încrâncenați în luptă
și astăzi, întotdeauna, lupta de clasă
ascund șoapte, șușoteli, intrigi, minciuni, în vorbe de lemn
canalul înfundat de fecale împute tot orașul de sticlă
e o complicitate vicleană în piesa asta de teatru prost
care ascunde sângele adevărat ce strigă din morminte albastre
apartamente închisori făcute pe oasele tinerilor uciși
de torționarii colaboraționiști cu drag de tortură transformați azi
în pensionari mizeri milogi, conștiințe însângerate
comuniști și securiști, turnători și activiști, membrii
aplaudaci interesați ai crimelor comise pentru liniștea lor
cu mâinile murdare până la cot de sânge de intelectual
tuburi digestive primitive născute din putregaiurile pământului
ca să tacă, să nu gândească, să nu simtă, au tot primit
posturi, haine, mâncare, apartamente, cartele, frig,
și ei au fost mulțumiți, și-au alungat copiii din casă
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Torționarul și profa de mate
torționarul ireal povestește firesc cum mânca două rațe clasa-ntâi
apoi trecea liniștit la omorârea cu râvnă a victimelor neidentificate
îi chinuia cu bătăi gospodărești la testicule până își dădeau sufletul
tineri studenți și intelectuali filfizoni cu studii la Paris
asta după ce îi crăpase țeasta lui taică-su cu un topor sfătuit de un tovarăș
apoi completa liniștit un formular și raporta, că era muncă serioasă
19 căpățâni luna asta cam puțin, răspundea fratele rus coordonator
era o plăcere în a tortura, o distracție pentru noi
că nu eram singur, eram foarte mulți care făceam asta
vorbește clar, senin, împăcat, cuvintele cad seceri și ciocane
eram comuniști convinși, toți, întărâtați împotriva intelectualilor
până în 53 i-am terminat pe toți cei curați la suflet, unu nu mai era
îmi vine să vărs, mi se face rău, nu-mi vine să cred
păi cum credeți că s-a făcut comunismul la noi - zice el
n-am dormit trei zile, am scris numai versuri negre, am înjurat fără rost
în coșmarul meu îl vedeam prin piață, în autobuz, la medic,
un pensionar cumsecade pierdut printre bătrânii nostalgici din cartier
care dintre ei au fost colegii lui de muncă mâncându-și azi liniștit pensia
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Nucu Morar, adresa este:
