Cosmin-Emanuel Petraşc

Ce-mi aparţine?

Şi pană la urmă.. ce-mi aparţine?!
Oare trecut, prezent sau viitor?!
Sau oare e al meu măcar?!
Nu ştiu.. dar nu-mi aparţin mie.
Să fie oare răsăritul? Dar..
Apusul nu mă ştie,
Nici clar de lună nu cunosc.
Dar oare.. ce-mi aparţine?
Iubirile, succesul?
Dar unde-mi sunt?
Căci nu le am.
Nici zâmbetul cel mai sfânt,
Nu-i al meu şi nu-l cunosc.
Dar al meu??? Al meu ce este?
E doar momentul?
Sau nu... e clipa.
E clipa să-mi trăiesc prezentul.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (28 octombrie 2022)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascunde-mă

Pătrunzi uşor în mrejele tăcerii,
Ce leagă lin eternul meu divin,
Zăvorul meu uşor fără de putere,
Işi simte norul zburând lin.
Ascunde-mi inima în tine,
Să n-o găsesc în ceasul disperării,
Căci liniştea pierdută în iubire,
Se lasă-n jos în tăcearea serii.
Ascunde-mă în tine,
Să nu mă găsesc nicicând,
Căci nu îmi vreau în bine,
Să m-aştern uşor într-un mormânt.
Dar ascunde-mă, atât mai doresc,
Să nu mă prindă vraja morţii,
În noapte, amorul ce iubesc,
Se simte, ascuns de umbra noptii.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (20 iunie 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

Şi am jurat, cu mâna mea pe inimă
Că de va fi să fiu ce nu aş vrea
Să zbor spre cer în somn, precum o lebădă
Dar pe pământ, să las, ca testament o stea.

Să fiu purtat de vânt, în zboru-mi vinovat
De reci priviri, aduse de păsări alungate
Să nu pot schimba nimic din ceea ce am dat.
Dar să pot cănta atunci, de dorurile-mi toate.

Şi-acum când ceasul meu, oprit şi fără vlagă,
Îmi ţine mâna rece, de parcă vrea să moară.
Îi cer timpului pedeapsa meritată,
Că steaua mea lăsată, nu e terminată.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (22 februarie 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul iubirii

Cu paşi uşori pe malul mării
Mergea un înger, cu păr roşcat
Privea atent la chipul zării
Şi în vis e scufundat.

Visa la cerul roşu vara.
Cum priveşte orice om,
La dansul mitic cu vioara
Ce cuprinde orice domn.

Dar îngerul nu se oprea mereu
La a privi sau admira
Dar se gandea la chipul tău
Atunci când Soarele-apunea.

Şi chipul tău în mintea lui
Cucerea orice mister uman
Ţinea frâu pământului
Ca paşii tăi pe ţărm, la mal.

[...] Citeşte tot

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (27 februarie 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn de laudă

Laudă inimă a mea pe Domnul,
Căci astăzi baţi doar pentru El.
Să-L laude prin imnuri, tot omul,
Ca să primim coroană sus în cer.

Lăudaţi ochi ai mei pe Domnul,
Căci astăzi priviţi a lui mărire
Precum frunzele adoră pomul,
Şi filosoful stă-n gândire.

Lăudaţi urechi pe Domnul Dumnezeu
Căci auziţi glas de păsărele
Precum se-nalţă sus mereu,
Aşa să fie imnul vieţii mele.

Căci cum inima, privirea şi auzul
Nu au fost de om create
Nici Soarele, luna sau amurgul.
Toate pentru-n scop au fost lăsate.

[...] Citeşte tot

rugăciune de Cosmin-Emanuel Petraşc (9 mai 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nou început

Am vrut să-mi scriu iubirea
Şi am privit din nou la mine.
Mi-am şlefuit privirea
Şi-am zis să pun în rime,
Nu eram la fel cum mă ştiam,
Eram schimbat de timp, de ani,
Am păstrat o lacrimă de porţelan,
Eram fericit şi fără bani.
Mi-am propus să spun un STOP,
Să opresc schimbarea mea,
Să stau, să mă opresc pe loc,
Să încetez a mă uita.
Vreau un început de viaţă,
Un fundal de colinde ce m-alină,
Să-mi topesc sufletul de gheaţă,
Şi s-aştept dragostea să vină.
Mi-am zis să mă opresc din toate,
Să uit de Instagram,
Să am timp de bunătate,
Căci acum am doar un gram.

[...] Citeşte tot

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (20 decembrie 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, mamă!

Îmi aduc cu drag aminte,
De clipele din satul meu,
Când iarna grea din uliţe,
Mă făcea să vreau mereu,
Să fiu acasă lângă foc,
Să mă-ncălzesc, să nu răcesc,
Dar anii au trecut cu tot,
Mă uit în spate şi privesc.
Timpul nu se-ntoarce,
Anii trec în zbor,
Acum cu toţii sunt departe,
Dar poate-n viitor,
Vom fi cu toţii împreună
Să ne sprijinim necazul,
Să ne scoatem din furtună
Şi să ne întoarcem hazul.
Poate nu azi sau mâine,
Dar azi e mai urgent,
Deşi nu suntem lângă tine,
Mamă dragă, crin etern,

[...] Citeşte tot

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (20 februarie 2022)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înviere

Se-aude peste munţi un strigăt,
E puternic şi profund.
El sparge-n mii, un singur lacăt,
Se văd urme pe pământ.

Privesc la mine... la tine,
Ceva ne luminează...
În rău... în bine?!...
Sigur nu e soarele-n amiază!

Totul pare transformat,
Dar nu e doar de primăvară.
Mă simt liber, apărat,
Totuşi nu e prima oară.

Îmi caut răspunsuri,
Netezesc cuvinte.
Parcurg întinsuri,
Prin libere morminte.

[...] Citeşte tot

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (17 aprilie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!