Tudor Gheorghe Calotescu

Poezia se naşte în zbor

între două cuiburi reci
şi o scriu pe cer cu păsări călătoare
ca şi cum aş fi dezlegătorul de zodii
tipul acela ciudat care numără din 0 în 0
până la minus infinit

poezia se scrie în fiecare dimineaţă
când îmi zâmbesc din oglindă fericit
că încă nu m-a luat dracu
apoi sar corda ca un apucat
joc un pic de şotron între etaje
cât să-mi agit cuvintele ponosite
înainte de a le aşeza pe un abur
ca pe o tablă de şah imposibilă

poezia e ceea ce rămâne nescris
absolut toată durerea dintre metafore
răstignirea de dinaintea oricărei cruci
infinitul din spatele punctului
de unde răsuceşte dumnezeu geometria

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţial sunt în continuare nedumerit

convins că m-a adus barza
priveam cu dragoste din balcon cuibul
aşezat strategic într-un stâlp de lemn
iar zborul lor îmi era cunoscut
aproape că m-aş fi aruncat în gol de la etajul 7
dacă tatăl meu nu mi-ar fi spus răstit
ceauşescu e tatăl tău
şi nu trebuie să dai precum el din mâini
până la urmă chiar o să zbori

după ce mama mi-a zis că sunt copilul cerului
că dumnezeu e singurul meu tată
am auzit de darwin şi teoria evoluţionistă
apoi ea a plecat prea devreme la El
şi m-am înscris la cercul de ateism
să dezleg misterul materialismului dialectic

iată că statul nu mai cloceşte oul lui columb
dar sunt în continuare lipsit de orizont
iar după ce dumnezeu a făcut cerul şi pământul

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât de mult iubesc să mistui iluziile

din când în când te-aş inventa
să am cu cine împărţi întrebarea
dar nici măcar brevetul acesta
nu mă mai satisface
aşa că mângâiaţi-mi orgoliul
să-mi crească aripi de soprană

nu căutaţi în zadar esenţe pe un câmp sterp
răsturnaţi-mi cuvintele în mocirlă
de aici s-ar putea întoarce mai bogate
şi nu vă amăgiţi că este uşor să râzi de moarte
ca drept exemplu eu am ales să râd de viaţă
în hohote ghemuit până-n embrionul universului
doar e mult mai lesne să dobor un măr din pomul interzis
decât să număr frunzele care l-au făcut roşu

la naiba cu toate limbile inventate doar aşa
ca un moft într-o seară de amor
cu fluturi roz şi vise mov
dincolo de amestecul divin

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori îmi vine să înot spre lună până la epuizare

doar afurisitul instinct de supravieţuire mă opreşte
teama de moarte de neant mă face să fiu mic
din ce în ce mai mic până la dispariţie
supus trupului supus păcatului supus ordinii
sclavul simţurilor sclavul viselor
îmi apăr cu disperare fiecare clipă de suferinţă
uneori lup câteodată hienă alteori vierme
doar când scriu fluture
deschid ochii minţii şi privesc în mine
trec cu greu prin hăţişul de oglinzi derutante
nu mai ştiu cât sunt din ce văd
doar un pitic chinuit de ego
mult prea atent să nu mă-nţep în talpă
mult prea ocupat cu ocolitul ghimpilor
devin neatent la înfloritul trandafirilor

dimineţa desfac fereastra spre răsărit
deschid şi inima să-mi curgă cerul lin
dau bineţe soarelui ca şi cum m-ar putea auzi
mă las mângâiat de cântecul păsărelelor

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un investitor stupid

nu am o ordine anume
nici prioritati
nici măcar un plan de investitii
pot spune că sunt lipsit de resurse
oricum nu negociez imperii galactice
mă ocup cu universurile nenăscute
cumpăr neant
ador să adun haos
risipesc cu generozitate lumina
o împart pe iluzii
născocesc infinituri infinite
dintr-un punct
prin simpla închidere de ochi

nu refuz niciun fluture
când vine vorba de o floare
nici macăr nu caut de deochi lumea
o iubesc aşa
cum niciun trup nu ştie

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea nu a fost făcută înaintea iubirii

de ce să fi făcut dumnezeu lumea ca-n scriptură
de ce să fi început cu decorul
eu cred
aşa cred eu cu toată erezia
că la început nu a fost cuvântul
rostirea nu dă naştere lumii
mai degrabă cred că la început a fost iubirea
şi eva
şi păcătosul de adam
un pofticios nebun plin de dorinţă
abia apoi au început să facă lumea
cum a vrut ea doamne

poate că a zâmbit un pic şi ai făcut cerul
alături de ochii ei ne trebuiau şi niscai stele
un pic de soare
o lună
şi alte acareturi
o decapotabilă
un amărât de cont în bancă

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mare blestem al omenirii

nu este disperarea de a fi fericit
ci măsura cu care încercăm să o măsurăm
ca nişte tâmpiţi obsedaţi de cuantumuri
delimitări şi tot soiul de clasamente sterpe
precum cel mai cel din cel mai cea
primul din ultimii
primul din cei uitaţi
şi chiar ultimul dintre cei dântâi
sau măcar o menţiune care să ateste
că eşti fericit

în căutarea disperată a fericirii
ne amăgim tot timpul că am găsit reţete de soi
ba avem atâţia specialişti în fericire
care dau lecţii de beatitudine non stop
tăindu-şi venele sau aruncându-se în gol
în căutarea împlinirii

aşa că lăsaţi de-o parte stas-urile
nu mai căutaţi fericirea la preafericiţi

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bastonul de mareşal ar trebui scos din raniţa soldatului

poate de aceea toţi caporalii se visează călare în fruntea omenirii
iar răcanii ăştia puturoşi nu ştiu decât să fumeze banal
habar nu au să aranjeze fumul în rotocoale
chiar dacă ar fi ultima ţigare înainte de veşnicie
ordonează doar iluziile una după alta
într-un şir aproape indian
ca pe nişte soldaţi neinstruiţi
în timp ce lângă mine strigă în disperare un caporal
ALINIEREA
la stânga de origine o lăţime de cot
faţă de realitate cel puţin o lungime de mână
cât să nu poţi atinge cu vârfurile degetelor nimic concret
S-A-NŢELES PUFAREZILOR
apoi îmi aşez căciula de biban cât mai pe ceafă
răscolesc după chiştocul cu rang de general
stopat de dimineaţă
care a dormit bine între transpiraţia frunţii
şi restul de gânduri rămase parcă la vatră

oricum nu-mi permit să mai fac rotocoale

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea e un simptom de diabet zaharat

e timpul pentru o stacană de cucută
oricum prin inima mea curge ceva asemănător
nici urmă de sânge
nimic cald
oricât mi-aş întinde trupul pe o stâncă
arşiţa nu-mi pătrunde sloiul necunoaşterii
atingerea mea nu seamănă deloc cu atingerea lui midas
prin bunătatea acestei lumi îmi duc cu greu anatema
lup cu trup de şarpe
mă adăp cu sânge de căprioară
sunt vampirul sufletelor mari
sfâşâi cu nesaţ carotide de fluturi albi
nu-mi pot stăpâni setea decât cu lacrimi de floarea soarelui
din câmpul verde gălbui cerul pare răsturnat pe o dună
oază cu nuferi pentru cămila din mine
cocoaşele-mi sunt nesătule
limba aspră rupe tulpinile stelelor
rumeg cu disperare fiecare încercare de frumos
de prea mult numărat am ajuns să urăsc cifrele
de prea multă tăcere o să-mi fie drag şi ţipătul

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decât să mă prefac că trăiesc

mai bine fărâme de carne pe un caldarâm egal
gunoi menajer împrăştiat spre gloria salubrităţii
hrană pentru ciori şi pescăruşi de trotuar
aşa că renunţ la barierele bunului şimţ
şi-mi las inima să zburde de nălucă
din frunză-n stâncă pe o floare de colţ
oricum libertatea aceasta televizată nu e decât o constrângere
din ce în ce mai oficială
din ce în ce mai patentată
de toţi idioţii care se privesc în oglindă
atunci când declamă la ceas de seară idealuri despre idealuri
iar decât să cad în vraja străzii anonim
mai bine nenăscut sau mort în şoaptă
cât să nu mai conteze niciodată speranţa
tîrfa asta idioată care încă mi-o trage
cu seninătatea unei nimfomane
iar dintr-un ochi de uragan domestic
doar paşii tăi vor răsuna etern
pe cristalul minţit al ferestrei liberei prăbuşirii
pe care mi-am întins cu grijă timpanele

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!