Lista completă, pagina 6
Contrabandistul
Urmărește-l când scoate pe gură
cuvintele lui umflate justiție, democrație,
fraternitate, libertate, internaționalism, pace,
pace, pace. Fă-ți un obicei
în a nu da nici o atenție
privirii lui voit oneste, vizelor, ștampilelor
semnăturilor lui. Fă-ți o datorie
în a arăta lumii conținutul lor
în limpezimea adevărului.
Nimeni, cu asemenea calabalâc de vorbe-n spate,
nu are dreptul să declare ceva...
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Norman MacCaig despre cuvinte
Embleme după boala ei
S-a dus vremea tristeții.
N-am fost eu cel care a împins-o pe ușă afară,
ci altcineva.
Lăstunii s-au întors. Au scăpat
de povara acelei călătorii lungi. Cât de vesel
ciripesc pe acoperiș.
Torn cafeaua. Stau lângă focul
care murmură acasă. De mâine, vom spune
bine-ați sosit tuturor dimineților care vor mai veni.
Auzi lăstunii? Ei leagă unele de altele
razele luminii. Ei cuibăresc
în locuri ascunse.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Norman MacCaig despre viitor sau despre lumină
Nicio alternativă
Mă gândesc la tine
în tot atâtea feluri în care vine ploaia.
(Încep, înaintând în vârstă,
să urăsc metaforele precizia,
inadecvarea lor.)
Uneori aceste gânduri sunt
asemeni unei chiciuri, înghețate,
apoi devin ceva nespus de gingaș;
uneori o aversă zornăitoare, o
primăvară impetuoasă limpezind mintea,
uneori o ploaie șiroind necontenit.
Încep, înaintând în vârstă,
să urăsc metaforele,
să iubesc duioșia,
să-mi fie temă de ploi.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Norman MacCaig despre iubire, despre devenire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Assynt și Edinburgh
Din acel colț de Scoție pe care îl știu atât de bine
văd Edinburg-ul întinzându-se ca șapte pisici
peste cele șapte dealuri de lângă golful Firth of Forth.
Când sunt în Edinburg mă plimb
printre munții și ecluzele din partea
cu vedere dinspre Minch către Hebride.
Aparțin celor două locuri de parcă aș fi fost născut
în amândouă.
Ele îmi transformă fiecare zi într-o zi de naștere,
oferindu-mi daruri învelite în panglicele memoriei.
Le păstrez departe de ochii lumii, lacom ca un calic.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Norman MacCaig despre ochi
Incident
Privesc peste masă gândindu-mă
(încrâncenat de dragoste):
Cere-mi, hai, cere-mi
să fac ceva imposibil
ceva ciudat și fără rost
ceva de neimaginat și inimitabil
cum ar fi să fac să înflorească un deget
sau să mă plimb jumatate de oră în douăzeci de minute
sau să-mi amintesc ziua de mâine.
Chiar aș vrea să-mi ceri asta.
Insă tot ce-mi ceri tu este:
N-ai vrea să-mi dai o țigară, te rog?
Iar eu surâd și,
Ȋntorcîndu-mă în miraculoasa lume
a posibilului,
îți ofer una
cu mâna tremurândă
de un tremur omenesc.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Norman MacCaig despre timp
Zdreanță și os
Razele soarelui au gonit către noi
cu milioane de kilometri pe oră.
Iar acum când au atins podeaua dușumelei
se târăsc mai încet decât un filozof,
insinuând o baltă de lumină
cu forme schimbătoare ca acele ale unei amoebe;
se cațără pe ușă
ca și cum le-ar fi teamă să nu cadă.
Peste câteva clipe se vor refleca pe această pagină,
asaltând-o până când va deveni de necitit. O să trag perdeaua
într-o parte. O să scurtez cu câțiva metri milioanele de kilometri
și, croitor al universului, voi sta liniștit
peticindu-mi cele câteva zdrențe de zile rămase.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brotac
Destul cu-aspectul ăsta de poșetuță. Cum ar putea o poșetuță
Să se strecoare pe sub ușa șubredă și să stea,
Plină de satisfacție, în casa unui om?
Te cațeri venind spre mine pe toate cele patru colțuri
Mână dreaptă, picior stâng, mână stângă, picior drept.
Te iubesc pentru că ești un brotac,
Pentru că te târâi ca un luptător japonez
Și pentru că nu nu ești deloc speriat.
Te iau în poșeta palmei mele deschise
Și te depun afară exact sub
Fiecare stea.
E un giuvaier în capul tău? Brotacule,
Tu ai pus unul în mine,
O scânteie micuță într-un loc întunecat.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Norman MacCaig despre picioare
A.K. Macleod
Am plecat să revăd priveliștea aceea pe care o iubesc atât mult,
iar omul care era însăși înțelesul locului și pe care îl îmbogățea
m-a întâmpinat la Ullapool.
Fermecătorul ținut era înzăpezit
și de aceea frumusețea lui se revela într-o nouă lumină.
A doua zi, acel care m-a salutat la sosire
cu bucuria adevăratei bucurii,
a vomat sânge
și a murit.
Fermierii, pescarii și femeile incapabili
să spună ceva, au spus:
"E o zi deosebită" și "E o zi minunată";
iar eu am gândit: "Da, este."
Și m-am mai gândit la el zăcând acolo,
centrul mort al tuturor si a toate.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Norman MacCaig despre moarte
Doi oameni în același interval de timp
Cu lejeră dexteritate, în Culag Bar un lăutar
Cântă melodii vioaie, ritmate, la vioară.
De unde știu asta? Eu sunt în Edinburgh.
Pe debarcader, turiștilor arși de soare
Le-atârnă burțile peste niște șorturi improbabile.
De unde știu asta? Eu sunt în Edinburgh.
Un bărbat agață pe lacul Veyatie
Un păstrăv la undiță. Peștele se zbate-n cârlig.
Iar eu sunt în Edinburgh.
Sau așa pretind. E-atât de ușor să fii
Doi oameni în același interval de timp.
Unul zâmbește și bea cafea
În Leamington Terrace, Edinburgh.
Celălalt taie-un pachet de-amintiri
Și trage as după as după as.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om cu care sunt de acord
El știa mai mult decât să admire un scaun
și să spună Ce înseamnă asta?
El iubea tot ce accepta
ospitalitatea consistentă a propriilor cinci simțuri.
El ar fi spus Hello, omidă sau
La revedere, Loch Fewin.
El dorea să știe
cum se ajunsese ca ele să fie ceea ce erau.
Dar niciodată nu le-ar fi insultat spunând:
Omidă, Loch Fewin, ce vreți să spuneți?
In privința asta el era aidoma lui Dumnezeu,
deși era ateu. Era conștient de diferența
dintre Ce înseamnă asta pentru mine?
și Ce înseamnă asta?
De aceea el spunea, cu jumătate de zâmbet:
Desigur, Dumnezeu, la fel ca mine,
este ateu.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Norman MacCaig, adresa este: