Lista completă, pagina 6
drumeț
țara celor din urmă idealuri
au rămas acasă
prispa,
ciutura,
sperietoarea de ciori.
Câmp cât cuprinde privirea,
setea de tine, gheară de foc,
crăpături în pământul arid,
spicul de grâu mai crește a pâine
cu ultime zvâcniri galbene.
Salcia plângătoare
primește soarele să moară
la margine de ape.
Roșu de pe urma zilei,
întuneric,
lumina se scurge din felinar,
insectele nopții iși caută pereche,
luna, felie de măr,
îmi astâmpără dor,
foame,
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Mirela Nicoleta Toniță despre timp, despre lumină, despre visare, despre roșu, despre noapte sau despre moarte
Paiete vesele și triste
Paiete vesele și triste,
rătăcire în labirint lacunar,
litere se înconvoaie haotic în cuvinte.
Răsucesc semn de întrebare
pe cârligul undiță al rostirii,
retoric îl alung în marea de verde,
loc de taifas al melcilor-vorbe.
Vânători de cuvinte-nțelepte
adună monezi găurite
din fântana cu dorințe deșarte.
Alchimiștii sapă încă în urme
pe necărările deșertului,
circumvoluțiuni alegorice de vorbe,
nuci decojite de înțelesuri,
dorul meu de toamnă târzie,
crestat doar pe palme
și-n gânduri...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mirela Nicoleta Toniță despre verde, despre tristețe, despre toamnă, despre gânduri, despre dorințe sau despre dor
Ianuarie
freamăt...
spațiul, tot, devine
leagănul pământului,
gânduri zăvorâte de nori,
puls zbătut,
puls roditor în ramuri.
alunec din zarea privirii,
din orizont cusut cu fire de sânge,
în pânza cerului
natură și eu,
trup și inimă,
muguri și ochi,
flori crescute ca palme
nuntă de zări cu floare
clipă frântă de secundă,
soartă lovită de tâmpla vremii
ușor zefir purtat pe clape de pian.
colb de soare,
ramuri golașe,
zi uitată
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mirela Nicoleta Toniță despre flori sau despre uitare
Dor de lacrimă
rustic privesc
clipele ce-au rămas agățate șirag
într-o urmă
trecătoare printr-o clipă
ce-a fost odată un prezent
înalțat pe drumul către stele.
recompun un zâmbet și-o sărutare
scrisă albastru pe scoarța inimii mele
ca pe-un copac ridat de-atâtea versuri
costumate în alb-albastru.
sidef al luminii
acoperă rana pansată de trecut
răsare ca un steag alb
arborat a pace
către suflete rămase-n așteptarea iertării.
nu doresc decât clipa
când
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mirela Nicoleta Toniță despre sărut, despre viață, despre versuri sau despre suflet
Cuvântul meu, tăcerea (acrostih)
Crisalidele au mușcat cuibul ne-nașterii.
Universalitatea moare-învie-n destule copii.
Vitraliile pântecului verde naște primăvara.
Ana s-a metamorfozat în lut.
Nimfele cântă în hora imaterialității:
Tu, lumină mi-ai ascuns dreptul de-a fi, femeie,
Undeva, în samavolnicia uzurpatorilor de euri!
Lampa dezgroapă din firidele minții, neuroni avortați!
Mute ființe decupează din hârtie albă,
Ecouri surde în valuri mânjite de cerneală!
Unele dopuri scot sunete bizare.
Telurice, vise alunecă spre miezul credinței.
Aud, în depărtare zgomotul nașterii.
Crispate fețe dălțuiesc stâncile (cu forma femeii) departe de mal.
Euforia dezvelirii adună nepieptănate paiațe.
Rumoare lângă apa murdară de val:
E zidul surpat! Incinerată, Ana, moare-ntr-o cană de lut.
Azi, bețivii sorb lichiul dulce-al curgerii... doar azi.
acrostih de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mirela Nicoleta Toniță despre tăcere sau despre prezent
Ai fost și ești doar om
ai fost și ești doar om
și cu greșeli
și cu păcate
dar om.
iar cine poate
ști ce-i în adânc?
doar tu
și clipa ce-a trecut!
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ana
cu mâini
făcut-am
trup din lut
și Ana
zămislit-am
din privire
un puls
din clopot
dangăt
am trezit
și somnul
am adus
peste
lumina
din toate
a rămas
doar
vânt
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mirela Nicoleta Toniță despre vânt sau despre mâini
Acrostih (acrostih)
Acolo unde pământul
Crește cu fiecare
Rădăcină firul vorbei
Osemintele toamnei
Stau închise-n bolovani
Țărână cu miez de istorie
Întinată doar de uitare
Humă eram de fapt și noi, oamenii.
acrostih de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mirela Nicoleta Toniță despre creștere
Labirintul iluziilor
Labirinturi!
Versuri în oglinzi paralele
de gând. De ce ziarele vând iluzii
când de fapt doar clovnii au nasul roșu?
Șah cu pioni în locul nebunilor.
Zarurile le-am împrumutat din alt joc
al destinului. Da, șinele descos
catrenele trecutului. Roți se-nvârt... e doar
ceasul de perete. Mijeste-o după-amiază
la hotarul spre care pornesc, măturate de vânt
fire de nisip. Clepsidra zace spartă-n falia gândului.
Înc-o iluzie doare când aripa frântă caută
gustul zborului în crengile crescute
din umbra dorului.
În aburul cafelei rasucesc vorbe nespuse.
Simți cum urcă spre tâmple Sisiful?
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mirela Nicoleta Toniță despre poezie sau despre zbor
De ce să caut pietre pe caldarâmul ud?
De ce să caut pietre pe caldarâmul ud
când lacrimile s-au oprit la răscruce
de cântec?... îngână în depărtări
vântul, elegia celor ce și-au căutat iubirea
la trunchiul copacului din ei...
erau doar rădăcini răsfirate în loc de degete
cuprind frunzele umede de-atâta ploaie
sunt de fapt pleoapele verzi ale copacului
desprinse de pe trupul primăverii
când iarna le-a nins, alb, până in adâncul
pământului... să le hrănească bulgării nenăscuți
înfloresc mugurii, rotund, rodul săruturilor,
au crescut petale pe pântecele virgina al crengilor
e simplu... și atât de verde... poveste de dragoste...
taina pulsului e ascultată doar de tâmpla zvâcnindă...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mirela Nicoleta Toniță despre iubire, despre ploaie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Mirela Nicoleta Toniță, adresa este: