Lista completă, pagina 6
Memorie
cândva era pace
pe miriște și în inimă
diminețile încă
aveau înțeles
mă culcam în iarba
cu miros de nemurire
și lut
priveam cerul
încremenit
în splendoare
acum aici
am totul
îmi spuneam
niciodată aerul
nu va mai
atât de ușor
[...] Citește tot
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare pentru prietenul imaginar
veștile rele se spun cu voce scăzută
ține minte
nu îți arăta gingiile când zâmbești
nu umbla cu pantofii rupți
unghiile murdare
sau inima la vedere
privește partea plină a paharului
chiar dacă e gol
nu îți da cu parfum pe haine
nu te asorta din cap până în picioare
nu te strădui
să spui totul despre ceva
e imposibil
adevărul se află aproape întotdeauna
la mijloc
[...] Citește tot
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Deșert
cântecul acesta
pe care îl murmur câteodată
îmi amintește de zilele cu miros de șofran
când pașii ne răsunau cadențat
printre dunele cu spinări alungite
mergeam în tăcere spre orizont
pe marginea prăpastiilor nevăzute
ne opream să bem apă dulce
din fântânile otrăvite de călăreții deșertului
oare cât mai avem
întrebam
până la marea cu valuri purpurii
ne răspundea doar ecoul
în timp ce scorpionii cu clești de onyx
ieșeau înfometați de sub pietre
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coaching
o viață fericită este o viață bine organizată
ne învață trainerii cu ochii pe ceasuri
timpul înseamnă bani
timpul vindecă totul
deci banii vindecă totul.
deschide fereastra și spune-mi ce vezi?
câteva inimi care se aruncă în gol
câteva fețe lipite de geamuri
ca niște stickere de halloween
un halat de casă scuturându-și sărăcia
peste creștetele trecătorilor.
așa trăim
așa vom muri
gospodărindu-ne neputința
lustruind nimicuri
drămuindu-ne frica.
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeții
poeții
sunt triști
în van îi mângâiați
pe mâinile străvezii
care se agață de stilou
ca de singurul colac
de salvare
a existenței lor
la fel de iluzorii
ca și bunăstarea
voastră
poeții
sunt triști
și singuri
cu foaia de hârtie
în față
ca o poliță de asigurare
[...] Citește tot
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fairytale
să ai mereu pregătită ultima țigară
pentru clipa în care vei fi condamnat la moarte
fără să știi
de sălbăticia orașului de tăcerea unui prieten
sau de privirea neagră a nopții
care nu mai cântă
totul e relativ mai cu seamă tristețea
cel mai umilitor sentiment
de care râd închipuiții acestei lumi
cu părul vopsit
ce subțire e granița dintre sinceritate și ură
când te privești în oglindă
adu-ți aminte că vei fi fericit și orb
până când duhul spaimei te va vindeca.
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere
mai cu seamă nu spune nimic
nu spune
fiecare cuvânt se va întoarce împotriva noastră
arătându-ne cu degetul înmuiat în întuneric
pe urmă poți pleca spre tărâmul care nu mai există
nici măcar în închipuirea ta ostenită de așteptare
unde sunt cântările care ne gâdilau urechile fragede
și larii care vegheau în zidurile acum prăbușite?
le vei afla sub pleoapa însângerată a zării
acolo unde vrei să-ți clădești culcușul de aur și ghimpi?
niciodată omule mândru
niciodată
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie
toamna devenim adevărați
din carne oase și cioburi
între echinocțiu și solstițiu
e o blasfemie să minți
și un păcat de moarte
să te privești în oglindă
am crezut mereu
în dragostea la prima vedere
cu inocența sărmanilor orbi
cu disperarea femeii
care plânge precum respiră
mi-au rămas câteva cuvinte
în farfuria străveche de lut
le adun cu degetele ca pe
firmiturile din cozonacul
cu gust de rai al mamei
ultima cuminecătură
înainte de prima zăpadă
ultima reverență
înaintea marelui frig
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ne poți propune o poezie de dragoste?
Lapidarium
ce ne-a rămas?
pământul pe care călcăm în vârful picioarelor
de teamă să nu trezim vârcolacii adâncurilor
cu ochi de lavă
aerul pe care îl respirăm din instinct
deși ne preface în cenușii stalagmite
zi după zi în timp ce tăcem
ici colo câte o inimă scăpată vie
din măcelul în pași de vals.
încălziți-vă la lumânările de paști
inocenților vinovați
amintiți-vă ziua de mâine
imaginați-vă ziua de ieri
ridicați din colb piatra lunii
apoi aruncați-o înspre fruntea
cerbului fermecat și nemuritor
orbilor.
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metrou
metrou cimitir al inocenței mele
tu m-ai învățat să privesc fix înainte
ca un mecanism eficient și lugubru
cu ochi de ceramică
să nu întorc capul să nu zâmbesc
să nu respir să nu cred să nu sper
să nu mă amăgesc
între două stații
îmi rememorez întreaga viață
încercând să nu ating din greșeală
vreun trup străin
ghemuit în el însuși precum un arici
poate că ușile
nu se vor mai deschide niciodată
și vom dispărea cu toții
în catacombele orașului
purtați în vintre
de un anaconda feroce
care ne-a mințit
că ne va duce la job
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Maria Daniela Goea, adresa este: