Maria Botnaru

Peste-al timpului astâmpăr

Ce mi-s nori zăcuţi pe umeri şi potop de gri în ochi,
Inculpări cu care iarna cearcă-a-ncătuşa răbdarea,
Cu un dor nebun de soare secer recele-i deochi,
Cu un curcubeu în floare îi acopăr disperarea.

Arogante, noi cărări cer, în tălpi, adăpostire,
Când în oase geme-astâmpăr, apatia a-mi trezi
Şi o noapte ascuţită îmi vrea somnul vămuire
Pentru îndoit frământul, ce mă fierbe-a dezrobi.

Dar deznod clipei aripa, strivind oase ruginite
Grijilor, ce nopţi adastă cu, al insomniei, rost,
Ca o barcă norocoasă, sparg plămezile ispite
Şi la ţărmul de cuvinte ancorez în adăpost.

Melancolică-s pe timpul ce îmi uită rugăciune,
Iert al rătăcirii spor, binecuvântând speranţa,
Din metafore împletesc scară până la minune,
Denigrată de regrete, urc în vis cu siguranţa...

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragobete ne îmbie

Iernii, straiul rar şi dalb, îi dezbracă nostalgia,
Clipa, dichisită-n alb, mână-n cercuri veşnicia,
Ochiul savurează valsul ce-l roteşte fulg de nea,
Fruntea îşi apleacă nazul peste, goală, foaia mea...

M-am certat cu iarna grea, îi detest dezarmonia,
Supărată sunt pe ea, că-mi răceşte poezia,
Nărăvind a mă seduce cu promisiuni tacite,
Îmi cere pe visul dulce, să-i dau amintiri lucite...

Plimbând rătăcirea Muzei pe cărările tăcerii,
Delectează rar visarea cu parfumul primăverii...
Ochii scormonesc pe cer, lungi, fragile curcubeie,
Sufletul, cu-aripi de ger, însetat e de-o scânteie...

Dar strivesc al ei potop cu o blândă resemnare,
Sprijin tâmpla de un plop a urgentă deşteptare,
Cam nostalgic' scriu-adio pe cârpite-i cojocele,
Căci, sub streaşină, cu brio, vrăbiuţe gureşele

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucegi, Cota 1400

Uriaş lăţite, hârtoapele,
umplute cu mândria bradului,
cu muzica fagului,
cu smerenia molidului
şi splendoarea multicoloră a verii,
te cheamă a fi pasăre
şi chiar aşa m-am simşit acolo,
unde imensitatea îţi urcă în palme,
te îndeamnă s-o scrii,
iar ochii îşi ascut agerimea,
întru a nu rata infinitul clipelor...

Planam peste sălbaticul perfect,
peste nuferii,
pictaţi de norul, ce-mi săruta tălpile,
păsările mă sfredeleau cu ochi curioşi,
încât m-am întrebat:
de ce am văzut aşa puţine minuni
într-o viaţă atât de lungă?

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe scara împlinirii

Cerul îmbie norii-n catarge adormite,
Sleind cu opalin albastrul moale, şters,
Cărările îşi suflă vânt în bătăturile trudite,
Cercând a-ncetini ireversibil mers...

Căzută-n lăcomia ruginii, osânda înrăită,
Cu verdele răscopt hrăneşte coase de regres,
Se zbate galbenul în păpădia răzvrătită,
A înfrunta eroic, torid, al razelor exces...

O secetă trezită din marea hibernare
Ascute ţipăt frunzei, să umple al meu vers
Şi-mi redeschide rana de-ndurare
Din irealul de-a opri, de august, ghes...

Brăzdează nostalgia regrete noi pe faţă,
Cât palma-i plămădeşte-un vers de alinare,
Urcând pe foaie această sfântă dimineaţă,
Ce-şi flutură, cerceii vechi, a destrămare...

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să credem în LUMINĂ!

Să nu ne împăcăm cu primăvara dezolată,
Cu spaima ce-i inundă plămânii înverziţi,
Tu, lume, nu îngenunchea, de moarte speriată,
Ce râde sub mustaţă, să ne lăsăm zdrobiţi...

Trăim cu azi, de ce ne doare ce-o fi mâine,
Prezentul e răsplata la paşii-ne greşiţi,
Când otrăveam şi apa, şi sfintele ţărâne,
Nu ne păsa, că mâine vom fi şi pedepsiţi?

Să punem lacăte pe veştile flămânde,
Că ne-au robotizat, să nu fim răvăşiţi!
Sub hoardele de verde, ce năvălesc plăpânde,
Să ne ascundem orbul din ochii zăpăciţi...

Cu fruntea însorită să ducem talpa dreaptă,
Să mulţumim Luminii de Soare fără dungi,
O fi ea spaima-ceasta de turbulenţă aptă,
Dar noi suntem cocorii porniţi pe zboruri lungi!

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicia de Mamă

Doar acasă... azurul poartă straie perfecte,
O fântână pândeşte buza arsă de sete,
Podul gârbov aţine râul supt de-alegare,
Şi, visată, m-aşteaptă cea mai lungă cărare.

Doar aici... casa este fudulă cu noi termopane,
Tabla nouă, strivind de pe creasta-i olane,
Nici-un fir de-amintire, n-a atins cu ninsori,
Locul unic pe Terra, unde pot auzi paşi de zori.

Doar aici... din icoană Mama iar însoreşte,
Murmurat, glasul ei din unghere şopteşte,
Fluturi roşii roiesc peste umăr pitit sub altiţă,
Patru iţe zoresc în izvodul ales pe catrinţă...

Mama... Ca o suveică, jocul iţelor mână,
Cu o poală de prunci la duminici se-nclină,
Cu scânteia de Paşti, a ei candelă-mână
Doar aici se prelinge în pârâu de lumină.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât mi-aş dori!

Mi-aleargă sub tălpi clorofila... E nouă
rochiţa ei, verde, brodată-n mărgele,
Pe care o rază, cu palmele-n rouă,
De vis, curcubeie, pictează rebele.

Avidă, se-alintă urechea-n cântări,
Ce păsări, pe suflet, le-aşează cunună,
Hrănindu-i cu ele noian de visări,
Izvoare de versuri să-şi murmure strună...

De ochi se agaţă splendori ce orbesc,
Pe-un soclu ţesut din flori şi lumină,
Scântei, îmbătate de-arome, horesc
Cu-aripi de fluturi, ce fruntea-mi înclină...

Mă plec în genunchi, aproape şoptesc:
"Mi-e vatra aici, cu talpa-i sorb seva,
Săracă, dar splendidă, Ţara-mi iubesc
Şi nu pot trăi nici de-o palmă de ea...!

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantofii alergării şi salba împlinirii

Meniţi de Providenţă, pantofii alergării
Mi-au fost ca un blestem pe anii rătăcirii,
Încât nu bănuiam, că-n verva căutării
Voi reuşi s-adun colierul împlinirii...

Am alergat prin codrul pornit spre înflorire
În ghinda încolţită să caut prelungirea,
Izvoare întrebam din ce-şi sorb dăruirea
În alergări spre mare, să înţeleg iubirea...

Dospeam în sfaturi lungi cu Luna solitară,
Când rezema pleoapa de geamul adormit,
Cu Soarele-mpăratul ce-nvie şi doboară
Tot verdele răscopt, ce singur l-a-ncropit...

De-abia găsii înnodul la iţe încâlcite,
Că munţii de cuvânt în suflet clocotiră
Şi-abia atunci pantofii, pe tocuri fericite,
Cu salba împlinirii perfect se potriviră!

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, să nu te clinteşti!

Mai scâncesc la prag alergări smerite,
în bocancii vechi şi-n tunica serii,
ar rămâne, însă Steaua le promite
odihnă plăcută pe braţul uitării...

Îngerii grăbiţi, cu- aripi visătoare,
mi-au furat dorinţe, să le ducă-n Ceruri
şi de-o săptămână umblă-n sânge care
pline cu colinde, albe flori de ler-uri...

Rumen, Crăciunelul, ţine-n frâu ispita,
lângă Maica Domnului nu poţi fi doar pită,
bradul cu parfumuri casa muruit-a,
lustruită-i pana, suflarea-i grijită...

Pregătită-i ieslea, proaspăt este fânul,
mieii-n abur cald prind a o-ncălzi...
îngerii mei dragi, buna şi cu bunul,
ca-n copilărie... vin a sfătui...

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de sărbători

Bradul îşi desface a sărbătoare aripi degerate,
monotoniei sparge ochii cu ace parfumate,
în plămâni revarsă, pure, ameţeli din albe zori
şi cu verde crud sfinţeşte nou alai de sărbători.

Cum pluteşte-a bucurie de la prag până-n unghere
binecuvântat Crăciunul, sufletului mângâiere,
steaua pruncului Iisus ne pândeşte a minune,
către-a Tatălui iubire duc cărări de-nchinăciune.

Cum miroase-a domolire de regrete veştejite,
a iertări cu umezi gene, unse-n rugă, pe şoptite,
a îmbrăţişări, ce mână sângele a palpita
şi-a gutui, ce-n cuib matern ştie vis a lumina.

Mai miroase şi-a vin fiert, în butoaie odihnit,
a pahar cu vorbă-aleasă, lângă focul domolit,
suav-adie a scorţişoară şi a miere limpezită
din pălmuţe de nepot, şi-a iubire infinită...

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!