Lista completă, pagina 6
Vorbe de D'OH: nu-i vorbi niciunui om de sus dacă pentru asta trebuie să-ți iei scaunul de la cap ca să te urci pe el!
aforism de Ionuț Popa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Ionuț Popa despre vorbire
De-ai fi cuceritorul...
nu îi jigni iubirea că-i o nescrisă vină
nu îi întoarce rana din suflet spre-napoi
nu cerceta-n privire conturu-i de virgină
nu trece ape tulburi către-un balans în doi
chiar de asupra-ți rece o palmă se apleacă
învinuindu-ți gestul și refuzând concret
să nu grăbești ieșirea stiloului din teacă
pe-un ton de Casanova taios și indiscret
iar de vei ști secretul gândirilor acide
păstrează strălucirea și scoate câte-un tril
spre-a cuceri odorul ca mai apoi a-nchide
volumul burlăciei într-un răgaz fertil
de-ai fi cuceritorul unui izvor de sete
te-ar îmbăta pudoarea în loc să te desfete
poezie de Ionuț Popa (10 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ionuț Popa despre suflet, despre iubire, despre apă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Arunc stindardul în talazul vocii
În van zâmbești cu șarm, de în greșeli te
apleci cu-nverșunare de furtună,
și fulgerele-ți cântă-aiurea-n strună
pe noi arpegii-n ruginii unelte.
Când scuipi duios, ți-e mintea o fântână
și ochii-apar pe chip ca două delte;
în van posezi sclipirea unei zvelte
făpturi, iubind, când ții pumnale-n vână.
Arunc stindardul în talazul vocii
că-i alb ca varul, hâd ca fruntea albă;
privesc cum norii își golesc bojocii,
și-n suflul tău mai tipăresc o jalbă,
să fiu lăsat în urmă, căci prorocii
mi-au spus demult că voi iubi o halbă.
sonet de Ionuț Popa (19 decembrie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ionuț Popa despre alb, despre zâmbet, despre voce, despre nori sau despre greșeli
Ești ca mănușa-n mâna potrivită
Ești ca mănușa-n mâna potrivită,
punându-te pe degete, lascivă,
să mă cuprinzi cu-n zâmbet de naivă,
când pielea ta în dânsa mă invită
la dansuri grele; mușcă, agresivă,
din carnea mea atent bătătorită,
când buzele-ntre ele se agită
și spun, de zor, că viața-i relativă.
Atârn de-un strop de ploaie și nu plâng,
doar caut sânul peste care, poate,
aș adormi, ușor, c-obrazul stâng
urcat pe dunele de voluptate,
și, draga mea, să mă accepți nătâng;
ca brațul gropii să mă iei din toate.
sonet de Ionuț Popa din Convorbiri Literare (2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ionuț Popa despre somn, despre plâns, despre ploaie sau despre mâini
Decembrie (după Decembre de George Bacovia)
aș vrea o zăpadă-n decembre
s-ajungă la geamuri firește
să urle prin crânguri natura
și vântul să văd cum se-albește
de mână cu tine iubito
îngheț amintiri decenale
cafea să-mi servești din ibricul
ce-oftează pierdut la taclale
mai spune-alor tăi să adoarmă
și trage perdeaua cuminte
nu-i glas să-ți întoarcă pornirea
când vrei înapoi și-nainte
aruncă pe foc noptiera
deschide-ți corsetul în noapte
mai stinge pc-ul și lampa
și urcă pe mine în șoapte
[...] Citește tot
parodie de Ionuț Popa, după George Bacovia (5 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ionuț Popa despre vânt, despre timp, despre ore, despre noapte sau despre lumină
Per aspera...
Îmi spui: "ești mediocru, vrei amor!"
(în abstinență nu-mi găsesc culcușul)
și-mi dai să gust - îmi înmânezi căușul-
din apa sfântă; beau, și parcă mor.
Îngreunează aripa-ți urcușul,
eu te-aș străbate fără un picior,
dar tu, oftând pe-o margine de nor,
îmi izolezi pornirile sub dușul
ce din înaltul unde rece stai
asupra mea ca o cascadă plânge.
Se ofilesc petalele-ți de sânge,
când vântul suflă dinspre-un veșted rai,
și te sufocă nimbul care-ți frânge
dorințele ce-au adormit în grai.
sonet de Ionuț Popa (2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ionuț Popa despre sânge, despre sfinți, despre religie, despre rai sau despre picioare
Unui "deștept" care a zis că i-ar împușca pe poeți
Eu nu mă tem, doar sunt spiritual,
c-ai vrea să mă îngropi, și-o spui pe față.
Dar sentimentul nu e mutual -
eu sunt mai crud... că te-aș lăsa în viață.
epigramă de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ionuț Popa despre viață, despre poezie sau despre frică
O ultimă suflare
nu mai nutresc la chipuri de marmură
și nici nu mai cerșesc zâmbete
ca alte dăți
prin șanțurile săpate profund
nu mai deschid cavouri de amintiri
și nici nu mai ud flori
cu lacrimi hrănitoare
din seva ce colcăie-n mine
nu mai visez la nopțile senine
când chipul tău se reflecta pe lună
cu praf de stele pe obraji
iar pătura cerească ne ținea de cald
nu mai zâmbesc în tonuri puerile
nici nu mai rup fire din părul tău
ci pe terasa înaltelor primejdii
stau sobru învelit în humă
poezie de Ionuț Popa din Valuri
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ionuț Popa despre visare, despre stele, despre păr sau despre flori
Sonetul Ocnei Sibiului
Dormeau în gara Ocnei doar visele spumoase
Din cercul mult prea vesel de fete și băieți,
Când rasele canine la un festin de oase
Își năpusteau răbdarea ce-i măcina-n boscheți.
Cu pătura de-albastru ne-acopeream rărunchii,
Și auzeam prin iarbă un zgomot de mașini;
Vedeam, atunci, că ploaia ne înmuia genunchii
Ca doi bureți în apa de sare. Asasini
Păreau și mușteriii cu brațele firave,
Căci ne loveau privirea în ale lor priviri,
Și-n fiecare metru mai traversau epave,
Trecând nisipul umed ca melcii. Nu te miri
Că am plutit prin norii ce ridicau din piele
Un suflet contopirii chiar dincolo de stele?
sonet de Ionuț Popa (9 iulie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe scara omenirii...
pe scara omenirii urcat-am din genune
la naștere și-n viață cobor câte un pic
și vremilor las vorba s-aud ce au a spune
iar de se-mparte moartea vreau singur s-o despic
călare pe o rază m-ascund de umbra minții
servindu-mi din cuvinte tăcerea cea mai grea
ca noaptea ce abundă în raiul fără sfinții
ce-au refuzat să-ntindă stăpânului o stea
mi-e infinitul treaptă și balustradă clipa
când pașii ce în tremur fac saltul decrepit
spre colțul nebuniei și-au adormit în pripa
seducției fatale... nu-s eu cel toropit
în pântecul hapsânei vom colinda ca racii
și peste noi de-a pururi vor înfrunzi copacii
sonet de Ionuț Popa (10 august 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Ionuț Popa
Vezi și Ionuț Popa despre tăcere, despre superlative sau despre seducție
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ionuț Popa, adresa este: