Lista completă, pagina 6
Agate de zbateri
Agate de zbateri strălucesc peste sufletul trist.
Năluci de-adevăruri răbufnesc, răscolite-n abis.
O mie de doruri mi s-așează gângav pe frunte.
Iubirea noastră renaște din al mării descântec.
Lumina difuză a lunii danseazā-n crepusculul nopții.
Îngerul-demon își pictează triufal steaua dreptății.
Mă supun iarăși zborului nostru falnic, fierbinte,
Implorând zeului Cronos eternizarea clipelor sfinte.
Nicio rafală de moarte nu-mi mai bate pe la tâmplă.
Zăcăminte dw vorbe uitate răsar din marea adâncă.
Celebrez cu emfază ploaia aceasta târzie de astre,
Netezind tot altarul regăsirii plenare, miraculoase.
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Doliu
E-ndoliată biata țară,
Au schingiuit un om nevinovat,
Plâng mamele cu prunci în poală,
Că-ntreg sistemul ne-a îngenuncheat.
E-ncarcerat târziu un pedofil,
Demiterile-s astăzi de prisos,
Ne lamentăm generic și subtil,
Când legile nu-s de real folos.
N-aveau mandat pentru salvare,
Nătângii și nedemnii polițiști,
Iar noi i-aprindem o lumânare,
Atât de lași și atât de triști.
Suntem, din nou, popor delăsător
Și nu ne pasă de aproape,
E atâta sânge sfidător,
Prin venele deshidratate.
[...] Citește tot
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin Botești...
Prin Botești râde râul Moldova
Și-i tăcere astrală la voi,
Îmi declin în durere iar slova
Și-aș mai vrea să colind prin zăvoi.
Să mai dregem cărarea mirată
Cu ai noștri prea scunzi pași apăsați,
Să ne-ntoarcem rumeni acasă
Din pădurea înaltă de brazi.
Să-mi mai spui o veche poveste
Cu eroi preacucernici și zâne,
Bunica în prag să ne-aștepte,
Cu bucata fierbinte de pâine.
Să se simtă iarăși cum toamna
Readună chemări în ierbar,
Să gustăm harul vieții din cana,
Preasfințită cu prinos de nectar.
[...] Citește tot
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puls
Mai are țara vreo scăpare?
Mai suntem noi neînfricați?
Să-l întrebăm pe Ștefan oare,
Cum se-nfrunta cu cei spurcați!
Se mai promulgă legi rigide
La temelia astei stânci?
Mai anulăm porunci sordide,
Când ne omoară bieții prunci?
Mai suntem noi încrezători,
Când flăcările-n iad lucesc?
Mai rătăcesc bravii eroi,
Pe biet pământul strămoșesc?
Mai este patria acasă,
Așa cum am crezut cândva?
Renaștem din cenușa arsă
Pentru potopul ce-o urma?
[...] Citește tot
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interogație
Iată, fântâna cu apă vie te-mbie
să-i guști fecioria din cupa
curată.
Ce verde câmpie mă-mpresoară
și mă reînvie!
Uite, ciutura încet cum scoate
din străfunduri
adevăruri
și oamenii de-acasă au mai albit
puțin,
de când mi-am îndepărtat pasul
de locul copilăriei mele,
ce-am luat-o cu mine
spre zări neștiute
și grele,
iar clopotul bisericii de lemn se-aude
mai stins...
un dor de cei ce nu mai sunt
în jurul fântânii,
încet m-a cuprins...
[...] Citește tot
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La noi...
La noi, și dascălii-s înjunghiați
De scelerați, în ziua mare,
Copiii noștri mor în chinuri, torturați
Și nimeni nu ne dă crezare.
Ministrul nu știe românește,
Iar demnitarii dorm prea liniștiți
Și cetățeanul flămânzește,
Căci ne consideră niște tâmpiți.
La noi, hoția e în floare,
Corupția se simte peste tot,
Iar legile admit prea tare
Realitatea neputinței lor.
La noi, se dă frumos din coate,
Prostia iese la iveală,
Am vrea să meargă ca pe roate,
Dar nu se poate fără școală.
[...] Citește tot
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
la braț cu fratele meu,
încep călătoria în timp,
în sat, totul are o altă înfățișare,
în drum spre biserică, întâlnim casele cu ochi curioși, care ne privesc mersul prea mult învățat
printre oameni,
trecem pe lângă fântâna din care au izvorât toate misterele lumii,
îl întreb despre fiecare câte ceva,
unii au plecat puțin pe lumea cealaltă
ca să le facă loc urmașilor lor,
alții încă își așteaptă pe la porți fiii rătăciți
pe meleaguri cu crivăț de dor,
o tăcere de plumb se așază între noi doi
și ne lipim frunțile de cerul răsfrânt spre apus,
nicăieri n-am simțit cântecul greierului mai suav
ca aici,
nimeni nu ne spune de ce s-a grăbit timpul
să ne-aducă pânze albe în păr,
doar icoana bunicilor ne mai alungește pulsul
ce-l ritmăm pe un dangăt de clopot
sfâșietor...
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea mea
Dragostea mea pentru tine
putea broda feeric vocea vântului
tânguitor,
într-un cântec alinător...
Oh, acea bucurie de a te fi știut cândva
era o sfântă haină a tristeții
nebănuite, din a cărei fântână
împreună
ne-am putut desfăta...
Vai, mii de amintiri vii boltesc
strălucitor,
se arcuiesc ușor peste toate
vârfurile amețitoare
ale sufletului meu rebel...
Clipele noastre de pace simplă
au fost transcense...
Hipnotic am dus cu mine
munții cei sfinți,
ce fi-vor acoperiți cu zăpezile
albastre ale nemuririi
[...] Citește tot
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi...
Albastrul mării ne-apăsa rece pe tâmple,
Nu știam ce rău cumplit avea să ni se-ntâmple,
Îți deslușeam cuvinte cu tropot de vocale,
Redesenând apusul neted în petale.
Cât te iubeam de mult, miracol viu și tandru,
În noaptea viselor cu gust de oleandru,
Îți eram iubită, mamă, soră și zână,
Mi-erai o clipă sfântă cu nectar de lună.
Și mă iubeai cu toată marea și cu cerul mat,
Cu lespezi de-ntrebări în alb imaculat,
Aveam pe gene-nchise ochii tăi, sfioși și blânzi,
În palme-aveai clopotele obrajilor mei calzi.
Albastrul ne stropea cu șerpuiri umbroase,
Arcade îmi făceai cu brațele-ți vânjoase,
Și stele nude îmi presărai duios pe buze,
Așa cum poezia crește-n voci de muze.
[...] Citește tot
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-mi ceva...
spune-mi ceva,
despre noi, cei de ieri, îmbătați de visarea unor clipe irepetabil,
despre mine, despre zumzetul de petale din iarna, în care fericirea ne făcea cărări de stele
prin sufletele noastre rebele,
despre zâmbetul meu de atunci, ce-i putea împrumuta mării adânci
cele mai frumoase taine,
despre pașii noștri unduiți de fulgii unor prea suple idealuri,
despre cântecul pe care mi l-ai fredonat în ureche, atunci când ți-ai apropiat buzele
ca să-mi săruți inima răvășită de iluzii,
despre cea mai sfântă îmbrățișare, pe care
cules-o din jarul lunii atotstăpânitoare,
despre mirosul cuvintelor tale suave,
care-mi desena clinchete viitoare,
despre trecătorii visurilor noastre, care nu cunoșteau rozele de aripi sticloase,
despre nemurire, despre tot ce s-a putut scrie dintr-o poveste de dragoste nemărginită...
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Alina Florica, adresa este:
